ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7954/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 774 din 24 mai 2007, Tribunalul Tulcea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de B.M., C.A. și L.I. în contradictoriu cu F. Tulcea, pe care a obligat-o să restituie reclamanților suprafața de 2500 m.p. teren, astfel cum a fost identificată prin expertiza C.C., efectuată în cauză. A obligat pârâta să emită ofertă de restituire prin echivalent pentru terenul ce nu poate fi retrocedat în natură.

Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâta F. a fost admis de Curtea de Apel Constanța, secția civilă minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale care, prin Decizia nr. 398/C din 14 decembrie 2007 a schimbat în parte sentința în sensul obligării pârâtei de a emite decizie motivată prin care să acorde reclamanților în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dacă măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoanele îndreptățite, pentru terenul în suprafață de 2500 m.p. situat în Tulcea.

A menținut dispozițiile referitoare la soluționarea excepției și a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. În termen legal, reclamanții L.I., C.A. și B.M., au atacat cu recurs hotărârea dată în apel, fără a menționa temeiurile pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac. Potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, elementele de identificare ale recurentului, persoană fizică sau juridică hotărârea care se atacă, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, precum și semnătura. Examinând cererile de recurs prin prisma cerințelor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recurenții își exprimă în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată în apel, criticile acestora nefăcând posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Or, simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea atacată pe calea recursului, fără nici o trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare. Conform legii, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Cum L.I., C.A. și B.M., nu și-au întemeiat calea extraordinară de atac pe vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, recursurile acestora urmează a fi considerate ca nemotivate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nule recursurile declarate de reclamanții L.I., C.A. și B.M. împotriva Deciziei nr. 398/C din 14 decembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.