ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2788/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1877 din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de reclamanta I.R., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Mihail Kogălniceanu. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta I.R., în contradictoriu cu Consiliul local al comunei Mihail Kogălniceanu, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitatea procesuală pasivă.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta I.R., în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Mihail Kogălniceanu și comuna Mihail Kogălniceanu prin primar, s-a anulat dispoziția nr. 546 din 26 aprilie 2004 emisă de Primarul comunei Mihail Kogălniceanu și au fost obligați pârâții să restituie reclamantei imobilul situat în comuna Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, format din teren în suprafață de 17505,17 mp, identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul M.V., astfel: S 1 în suprafață de 3425,42 mp colorată în roșu, delimitată de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 7; S 2 în suprafață de 8567,72 mp colorată în albastru, delimitată de punctele 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18; S 3-1 în suprafață de 4533,50 mp hașurată cu negru, delimitată de punctele 14, 19, 20, 21, 22, 23, 15; S 3-2 în suprafață de 978,53 mp hașurată cu negru, delimitată de punctele 24, 25, 26, 27 și construcțiile aflate pe acest teren, respectiv clădirea fostului internat, construcție P+1, o construcție cu destinația de locuințe edificată pe suprafața de teren S 1 și construcțiile cu destinație de moară, ateliere și locuințe pentru angajați.

Pârâtele au fost obligate să restituie reclamantei o suprafață de 14.719,90 mp teren de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici urbanistice cu terenul fostă proprietatea autorului reclamantei și să-i plătească suma de 500 lei RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 2242 din 6 noiembrie 2004 reclamanta a cerut să-i fie restituit în natură imobilul situat în comuna Mihail Kogălniceanu, care a aparținut soțului acesteia I.I.. Imobilul a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948. Soțul reclamantei a decedat la data de 22 septembrie 1982, iar reclamanta este moștenitoarea acestuia, conform certificatului de moștenitor nr. 326 din 8 aprilie 1982 și testamentului prin care a fost instituită legatară universală.

Reclamanta are calitate de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, iar dispoziția atacată este rezultatul erorii în care s-a aflat emitentul cu privire noțiunea de moștenitor, care nu decurge numai din raporturile de rudenie. S-a mai reținut, că imobilul a fost identificat de expert care, la întocmirea raportului de expertiză a avut în vedere actele de proprietate și declarațiile martorilor audiați în cauză, iar, în considerarea principiului restituirii în natură a imobilelor preluate de stat, pârâții trebuie să restituie reclamantei imobilul format din teren în suprafață de 17505,17 mp, identificat în raportul de expertiză întocmit de expert M.V. Pentru că suprafața de 14.719,90 mp teren fostă proprietatea soțului reclamantei este ocupată cu detalii de sistematizare, pârâtele sunt obligate să restituie reclamantei, prin compensare, un teren de aceeași suprafață și aceleași caracteristici urbanistice.

Primăria comunei Mihail Kogălniceanu nu are capacitate procesuală, iar Consiliul local al comunei Mihail Kogălniceanu nu are calitate procesuală. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 60/C din 11 aprilie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă și „în parte” apelul declarat de comuna Mihail Kogălniceanu și Primarul comunei Mihail Kogălniceanu și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că pârâții au fost obligați să restituie terenul individualizat în raportul de expertiză și construcțiile, mai puțin moara și anexele acesteia, și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut că reclamanta a criticat sentința, susținând că în mod greșit au fost obligați pârâții să-i restituie și construcția cu destinație de moară, care este deținută de SC S. SA și pentru care a formulat o altă notificare, iar pârâții au criticat hotărârea, invocând faptul că moara a fost restituită deși reclamanta nu a cerut acest imobil, iar o altă critică privește obligarea apelantelor pârâte la restituirea unei suprafețe de 14.719,90 mp teren în compensare cu alt teren. S-a mai reținut că, privitor la moară și anexe, instanța a acordat plus petita, încălcând dispozițiile art. 129 alin. final C. proc. civ., raportat la art. 130 C. proc. civ., deoarece moara aflându-se în administrarea SC S. SA, reclamanta a formulat notificare adresată acestei societăți comerciale.

În privința obligării pârâtelor să restituie o suprafață de 14.719,90 mp teren de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici, s-a reținut că soluția pronunțată de tribunal este legală, deoarece apărarea pârâtelor că nu dispun de terenuri disponibile este înlăturată pe motiv că nu au fost administrate probe în acest sens, nefăcând dovada celor afirmate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că soluția obligării la acordarea în compensare a unor terenuri în echivalent valoric este nelegală, pentru că unitatea administrativ–teritorială nu are suprafețe de teren disponibile pentru a fi acordate în compensare.

Pentru suprafețele de teren existente s-au formulat notificări care sunt în curs de soluționare, iar motivarea primei instanțe și a instanței de apel că numai prin acordarea unor terenuri disponibile în compensare se realizează principiul reparării integrale atestă o greșită aplicare a legii, deoarece art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu limitează măsurile reparatorii prin echivalent la această formă. Există și posibilitatea acordării de despăgubiri bănești, ca o modalitate legală și echitabilă de reparare. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este întemeiat.

Față de prevederile art. 10 și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.

Or, în prezenta cauză, instanța de apel a menținut soluția obligării recurenților-pârâți să restituie reclamantei o suprafață de 14.719,90 mp teren „de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici urbane”, deși nu s-a stabilit dacă în patrimoniul comunei Mihail Kogălniceanu există teren disponibil de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici, pentru a fi acordat în compensare. Față de motivul de apel formulat de pârâți, privind inexistența unor suprafețe de teren disponibile, instanța de apel trebuia să stabilească deplin situația de fapt, la care să poată fi aplicate prevederile art. 10 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată. Deși art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

prevede că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, instanța de apel a înlăturat apărarea apelanților-pârâți că nu există teren disponibil, doar cu motivarea că „nu au fost administrate probe în acest sens”. Față de prevederile textului citat, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, instanța trebuia să dispună administrarea probei cu înscrisuri și cu o expertiză tehnică pentru a se stabili dacă în patrimoniul pârâtei, comuna Mihail Kogălniceanu, există terenuri libere de construcții de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici ca ale terenurilor preluate de la soțul reclamantei și dacă terenurile care există fac obiectul unor cereri de retrocedare, așa cum au susținut recurentele-pârâte.

Administrarea probelor era necesară, deoarece expertiza efectuată în cauză a avut ca obiect doar identificarea imobilului care face obiectul litigiului. După întocmirea raportului de expertiză, în care se consemnează că suprafața de 14.719,90 mp teren este parțial ocupată de construcții și parțial este cale de circulație publică, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând teren în compensare pentru suprafața de teren care nu poate fi restituită în natură, iar Primarul comunei Mihail Kogălniceanu, la interogatoriul luat de tribunal, a arătat că nu poate identifica terenuri de aceeași valoare pentru a fi atribuite în compensare. Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de pârâți, se va casa în parte decizia atacată, conform art. 314 C. proc.

civ. se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului declarat de pârâți și se vor menține restul dispozițiilor deciziei. Cu ocazia rejudecării se va administra întregul probatoriu necesar stabilirii depline a situației de fapt, în raport de care să se aplice prevederile Legii nr. 10/2001 cu privire la măsurile reparatorii pentru suprafața de 14.719,90 mp teren și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Primarul comunei Mihail Kogălniceanu și comuna Mihail Kogălniceanu împotriva deciziei civile nr. 60/C din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel Constanța, pe care o casează în parte. Trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului declarat de Primarul comunei Mihail Kogălniceanu și Comuna Mihail Kogălniceanu. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.