ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2788/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1877 din 22

noiembrie 2005, Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de reclamanta

I.R., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Mihail Kogălniceanu.

A fost respinsă acțiunea formulată

de reclamanta I.R., în contradictoriu cu Consiliul local al comunei Mihail

Kogălniceanu, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitatea

procesuală pasivă.

A fost admisă acțiunea formulată de

reclamanta I.R., în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Mihail Kogălniceanu

și comuna Mihail Kogălniceanu prin primar, s-a anulat dispoziția nr. 546 din 26

aprilie 2004 emisă de Primarul comunei Mihail Kogălniceanu și au fost obligați

pârâții să restituie reclamantei imobilul situat în comuna Mihail Kogălniceanu,

județul Constanța, format din teren în suprafață de 17505,17 mp, identificat în

raportul de expertiză întocmit de expertul M.V., astfel: S

1

în

suprafață de 3425,42 mp colorată în roșu, delimitată de punctele 1, 2, 3, 4, 5,

6 și 7; S

2

în suprafață de 8567,72 mp colorată în albastru,

delimitată de punctele 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18; S

3-1

în suprafață de 4533,50 mp hașurată cu negru, delimitată de punctele 14, 19, 20,

21, 22, 23, 15; S

3-2

în suprafață de 978,53 mp hașurată cu negru,

delimitată de punctele 24, 25, 26, 27 și construcțiile aflate pe acest teren,

respectiv clădirea fostului internat, construcție P+1, o construcție cu

destinația de locuințe edificată pe suprafața de teren S

1

și

construcțiile cu destinație de moară, ateliere și locuințe pentru angajați.

Pârâtele au fost obligate să

restituie reclamantei o suprafață de 14.719,90 mp teren de aceeași valoare și

cu aceleași caracteristici urbanistice cu terenul fostă proprietatea autorului

reclamantei și să-i plătească suma de 500 lei RON, cheltuieli de judecată

reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 2242 din 6

noiembrie 2004 reclamanta a cerut să-i fie restituit în natură imobilul situat

în comuna Mihail Kogălniceanu, care a aparținut soțului acesteia I.I.. Imobilul

a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948.

Soțul reclamantei a decedat la data

de 22 septembrie 1982, iar reclamanta este moștenitoarea acestuia, conform

certificatului de moștenitor nr. 326 din 8 aprilie 1982 și testamentului prin

care a fost instituită legatară universală. Reclamanta are calitate de persoană

îndreptățită, în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, iar dispoziția

atacată este rezultatul erorii în care s-a aflat emitentul cu privire noțiunea

de moștenitor, care nu decurge numai din raporturile de rudenie.

S-a mai reținut, că imobilul a fost

identificat de expert care, la întocmirea raportului de expertiză a avut în

vedere actele de proprietate și declarațiile martorilor audiați în cauză, iar,

în considerarea principiului restituirii în natură a imobilelor preluate de

stat, pârâții trebuie să restituie reclamantei imobilul format din teren în

suprafață de 17505,17 mp, identificat în raportul de expertiză întocmit de

expert M.V.

Pentru că suprafața de 14.719,90 mp

teren fostă proprietatea soțului reclamantei este ocupată cu detalii de

sistematizare, pârâtele sunt obligate să restituie reclamantei, prin

compensare, un teren de aceeași suprafață și aceleași caracteristici urbanistice.

Primăria comunei Mihail Kogălniceanu

nu are capacitate procesuală, iar Consiliul local al comunei Mihail

Kogălniceanu nu are calitate procesuală.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 60/C din 11 aprilie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă

și „în parte” apelul declarat de comuna Mihail Kogălniceanu și Primarul comunei

Mihail Kogălniceanu și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că

pârâții au fost obligați să restituie terenul individualizat în raportul de

expertiză și construcțiile, mai puțin moara și anexele acesteia, și s-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut că

reclamanta a criticat sentința, susținând că în mod greșit au fost obligați

pârâții să-i restituie și construcția cu destinație de moară, care este

deținută de SC S. SA și pentru care a formulat o altă notificare, iar pârâții

au criticat hotărârea, invocând faptul că moara a fost restituită deși

reclamanta nu a cerut acest imobil, iar o altă critică privește obligarea

apelantelor pârâte la restituirea unei suprafețe de 14.719,90 mp teren în

compensare cu alt teren.

S-a mai reținut că, privitor la

moară și anexe, instanța a acordat plus petita, încălcând dispozițiile art. 129

alin. final C. proc. civ., raportat la art. 130 C. proc. civ., deoarece moara

aflându-se în administrarea SC S. SA, reclamanta a formulat notificare adresată

acestei societăți comerciale.

În privința obligării pârâtelor să

restituie o suprafață de 14.719,90 mp teren de aceeași valoare și cu aceleași

caracteristici, s-a reținut că soluția pronunțată de tribunal este legală,

deoarece apărarea pârâtelor că nu dispun de terenuri disponibile este

înlăturată pe motiv că nu au fost administrate probe în acest sens, nefăcând

dovada celor afirmate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că

soluția obligării la acordarea în compensare a unor terenuri în echivalent

valoric este nelegală, pentru că unitatea administrativ–teritorială nu are suprafețe

de teren disponibile pentru a fi acordate în compensare. Pentru suprafețele de

teren existente s-au formulat notificări care sunt în curs de soluționare, iar

motivarea primei instanțe și a instanței de apel că numai prin acordarea unor

terenuri disponibile în compensare se realizează principiul reparării integrale

atestă o greșită aplicare a legii, deoarece art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

nu limitează măsurile reparatorii prin echivalent la această formă. Există și

posibilitatea acordării de despăgubiri bănești, ca o modalitate legală și

echitabilă de reparare.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că este întemeiat.

Față de prevederile art. 10 și art. 26

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, atunci când restituirea în natură

nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în

compensare de alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Acordarea în compensare de alte

bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă

o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a

notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor

bunuri care să poată fi acordate în compensare.

Or, în prezenta cauză, instanța de

apel a menținut soluția obligării recurenților-pârâți să restituie reclamantei

o suprafață de 14.719,90 mp teren „de aceeași valoare și cu aceleași

caracteristici urbane”, deși nu s-a stabilit dacă în patrimoniul comunei Mihail

Kogălniceanu există teren disponibil de aceeași valoare și cu aceleași

caracteristici, pentru a fi acordat în compensare.

Față de motivul de apel formulat de

pârâți, privind inexistența unor suprafețe de teren disponibile, instanța de

apel trebuia să stabilească deplin situația de fapt, la care să poată fi

aplicate prevederile art. 10 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Deși art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. prevede că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză,

putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă

părțile se împotrivesc, instanța de apel a înlăturat apărarea

apelanților-pârâți că nu există teren disponibil, doar cu motivarea că „nu au

fost administrate probe în acest sens”.

Față de prevederile textului citat,

în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, instanța trebuia să

dispună administrarea probei cu înscrisuri și cu o expertiză tehnică pentru a

se stabili dacă în patrimoniul pârâtei, comuna Mihail Kogălniceanu, există

terenuri libere de construcții de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici

ca ale terenurilor preluate de la soțul reclamantei și dacă terenurile care

există fac obiectul unor cereri de retrocedare, așa cum au susținut

recurentele-pârâte.

Administrarea probelor era necesară,

deoarece expertiza efectuată în cauză a avut ca obiect doar identificarea

imobilului care face obiectul litigiului. După întocmirea raportului de

expertiză, în care se consemnează că suprafața de 14.719,90 mp teren este

parțial ocupată de construcții și parțial este cale de circulație publică,

reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând teren în compensare pentru

suprafața de teren care nu poate fi restituită în natură, iar Primarul comunei

Mihail Kogălniceanu, la interogatoriul luat de tribunal, a arătat că nu poate

identifica terenuri de aceeași valoare pentru a fi atribuite în compensare.

Pentru considerentele expuse, va fi

admis recursul declarat de pârâți, se va casa în parte decizia atacată, conform

art. 314 C. proc. civ. se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului declarat de pârâți și se vor menține restul dispozițiilor

deciziei.

Cu ocazia rejudecării se va

administra întregul probatoriu necesar stabilirii depline a situației de fapt,

în raport de care să se aplice prevederile Legii nr. 10/2001 cu privire la

măsurile reparatorii pentru suprafața de 14.719,90 mp teren și se vor avea în

vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Primarul

comunei Mihail Kogălniceanu și comuna Mihail Kogălniceanu împotriva deciziei

civile nr. 60/C din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel Constanța, pe care o

casează în parte.

Trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelului declarat de Primarul comunei Mihail Kogălniceanu și

Comuna Mihail Kogălniceanu.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 29 martie 2007.