ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1588/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de pârâta S.C.”R.” SA împotriva deciziei nr.14/C

din 28 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă reprezentată de consilier

juridic B.M.și intimații reclamanți Consiliul Local Mihai Kogălniceanu și

Comuna Mihail Kogălniceanu prin Primar ambii reprezentați de avocat O.E.

Procedura

completă.

Consilier

juridic B.M.solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, depunând

concluzii scrise.

Avocat O.E

solicită respingerea recursului ca nefondat, depune concluzii scrise și cere

cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din  dosar constată următoarele :

Prin

acțiunea înregistrată la 15 februarie 1997 la Tribunalul Constanța, Primăria

comunei Mihail Kogălniceanu reprezentată prin Primar a  chemat  în  judecată

civilă  pentru  revendicare  imobiliară  pe pârâta “R.” SA Constanța societate

comercială, cerând să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și

liniștită posesie terenul în suprafață de 50.000 mp  situat în com.Kogălniceanu

localitatea Piatra, împreună cu construcțiile și plantațiile aflate pe el.

Totodată

s-a cerut obligarea pârâtei la plata contravalorii fructelor produse de teren

în valoare de 24.000.000 lei.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a pretins că este proprietara terenului,

construcțiilor și plantațiilor revendicate, pe care pârâta refuză să îl

restituie deși îl deține în folosința fără titlu valabil din anul 1987.

Societatea

pârâtă a cerut respingerea acțiunii susținând că reclamanta și-a pierdut

calitatea de proprietar din anul 1979, când în temeiul hotărârii din 21

decembrie 1979 a fostului Consiliu popular Județean Constanța terenul a fost

trecut în proprietatea I.J.P.I.P.S. Constanța care l-a preluat conform

Protoclului nr.1/1987 de la Direcția Județeană de Drumuri și Poduri, iar după

1990 în temeiul Legii Societăților comerciale a fost inclus în patrimoniul său.

Prin

sentința civilă nr.749/1999 Tribunalul Constanța, Secția civilă a respins

acțiunea considerând că nici Primăria comunei Kogălniceanu, nici Consiliul

local al Comunei Kogălniceanu care a continuat acțiunea, nu ar avea calitate

procesuală activâ întrucât imobilul revendicat este proprietatea comunei, așa

încât reclamanta nu ar putea invoca disp.art.494 alin.3 C.civ.

Sentința

menționată a fost însă casată de Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă

221/2000 cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, constatându-se că

atât Primăria cât și Consiliul local au introdus acțiunea în numele și în

interesul Comunei Mihail Kogălniceanu, fiind legitimate procesual.

După

rejudecarea litigiului în primă instanță, Tribunalul Constanța, Secția civilă,

prin decizia civilă nr.67 din 9 februarie 2001 a admis în parte acțiunea și a

obligat pe pârâtă să lase în deplină proprietate și posesie a Comunei Kogălniceanu,

terenul în suprafață de 50.000 mp situat în partea de Sud-Est a localității

Piatra,  cu  delimitările  stabilite  prin   raportul  de expertiză efectuat de

expert ing.E.M., precum și construcțiile împreună cu plantațiile aflate pe el.

Totodată

au fost respinse pretențiile privind plata contravalorii fructelor.

Pentru

a hotărî astfel prima instanță a constatat că terenul revendicat este

proprietatea Comunei, pârâta neavând în temeiul actelor invocate decât un

drept de folosință asupra unei cote de 70%, fără să fi dobândit vreodată

dreptul de administrare operativă directă, pe care să-și întemeieze în

condițiile legii, cererea de atestare a  dreptului de proprietate.

Instanța

de fond a făcut aplic.art.492 din C.civ. cu privire la construcțiile și

plantațiile de pomi fructiferi și viță de vie, arătând că din probele

administrate în cauză nu ar rezulta că acestea au fost edificate pe cheltuiala

pârâtei.

Pentru

a respinge cererea privind plata contravalorii fructelor s-a avut în vedere că

dreptul de a culege fructele a revenit pârâtei în virtutea Protocolului

nr.1/1979 încheiat cu fostele organe județene ale administrației de stat.

Hotărârea

primei instanțe a  fost confirmată de Curtea de Apel Constanța, care prin

decizia civilă nr.14 C din 28 ianuarie 2002, a  respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtă.

Împotriva

deciziei menționate a declarat recurs S.C.pârâta “R.” SA, care invocând drept

temeiuri de casare dispozițiile art.304 pct.7 și pct.10 C.proc.civ. a susținut

în esență că motivarea soluției ar fi în contradicție cu probele administrate

în cauză nejustificându-se înlăturarea dreptului său de administrare a

terenului, în virtutea căruia s-au făcut și investițiile incluse în patrimoniul

său și totodată că au fost nesocotite dispozițiile art.20 din Legea nr.146/1992

potrivit cărora acțiunea în revendicare se impunea a fi timbrată la valoare.

Recursul

nu este fondat.

Hotărârea

instanței de apel, ca de altfel și cea pronunțată de prima instanță se dovedesc

în deplină concordanță cu probele administrate la cererea părților și în

conformitate cu legea aplicabilă, fiind temeinic motivate atât prin prisma

dispozițiilor art.480-483 și 492-494 C.civ., cât și a Legilor nr.15/1990 și

18/1991.

Instanțele

au reținut corect faptul că în temeiul hotării din 21 decembrie 1979 a fostului

Consiliu Județean Constanța și a Protocolului din 21 mai 1987, autorii

societății pârâte au dobândit numai folosința terenului în litigiu, astfel că

includerea în patrimoniul său cu prilejul aplicării Legii 15/1990 nu are efecte

juridice opozabile proprietarului.

De

altfel în aceste condiții, societatea pârâtă nu putea, cum de altfel nici nu a

obținut atestarea dreptului de proprietate.

Așa

fiind refuzul de a restitui terenul în deplină proprietate și folosință proprietarului,

după intrarea în vigoare a Legii 18/1991 este vădit nejustificat.

Cât

privește investițiile efectuate pe teren de către pârâtă ca neproprietar,

soluția este deasemeni justificată prin prisma dispozițiilor art.492 din

C.civ., iar restituirea contravalorii lor inadmisibilă în lipsa cererii

reconvenționale.

În

fine, cu privire la netimbrarea acțiunii în revendicare la valoarea terenului,

critica se dovedește deasemeni neîntemeiată în raport de scutirea de plata

taxelor de timbru prevăzute de lege, în considerarea calității reclamantei.

În

consecință recursul se va respinge ca nefondat, recurenta pârâtă urmând să fie

obligată la plata cheltuielilor de  judecată către intimată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C.”R.” SA Constanța împotriva

deciziei nr.14/C din 28 ianuarie 2002 a Curții de Apel Constanța – Secția

civilă.

Obligă pe recurentă la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată

către intimații Consiliul Local Mihail Kogălniceanu și Comuna Mihai

Kogălniceanu prin Primar.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.