ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3910/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3910/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

La 4 august 2006 reclamantul N.C.O. în nume

propriu și în calitate de mandatar al reclamantelor T.A. și M.P. a chemat în

judecată pe pârâtul primarul comunei Niculițel județul Tulcea pentru anularea

Dispoziției nr. 355 din 25 mai 2006 conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

prin Sentința civilă nr. 552 din 12 iunie 2007 a respins contestația ca

nefondată.

În motivarea acestei

soluții Tribunalul a reținut în esență următoarele:

Prin Dispoziția nr.

355 din 25 mai 2006 primarul comunei Niculițel a respins cererea de restituire

în natură a imobilului situat în comuna Niculițel deoarece construcția

revendicată a fost demolată iar terenul este ocupat de construcții și drumuri

comunale și județene.

S-a constatat

calitatea de persoane îndreptățite a numiților J.D., T.A. și M.P. de a primi

măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren 1831,56 m

2

,

imposibil de restituit în natură și pentru care li s-a făcut oferta de

despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 Titlul VII.

S-a constatat,

potrivit certificatului de moștenitor nr. aaa/2006 că N.C.O. este moștenitorul

numitei J.D. și în această calitate acesta a făcut notificare pentru imobilul

în discuție.

În verificarea

contestației formulate prin care s-a contestat măsura acordării de despăgubiri

pentru imobilul revendicat în natură, instanța a constatat din expertiza

întocmită de expert M.V. că terenul în litigiu (identificat conform planului de

situație A01) are 1641 m

2

și pe acesta, după demolarea construcției

existente, s-a ridicat o construcție formată din parter și un etaj cu

destinația de magazin universal sătesc care ocupă o suprafață de 383,8 m

2

.

Conform planului de

situare a magazinului identificat, s-a constatat că nu există suprafețe libere

de teren iar în spatele magazinului există terenuri care aparțin altor

proprietari.

S-a mai observat că

prin notificarea adresată Primăriei Niculițel reclamantul N.C.O. nu a solicitat

restituirea în natură a imobilului ci plata unui echivalent bănesc a casei și

terenului de 3584 m

2

evaluate de el la suma de 1.000.000 RON, ceea

ce limitează contestația, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

la pretențiile inițial formulate prin notificare.

Reclamanții au atacat

cu apel sentința Tribunalului, criticând hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie în sensul că greșit le-a fost respinsă cererea de restituire în

natură a suprafeței de 3000 m

2

și de acordare de despăgubiri pentru

construcția demolată, în raport de constatările raportului de expertiză în

sensul că din suprafața de 1614 m

2

ce a aparținut autorului lor,

numai suprafața de 383,8 m

2

este ocupată de construcții, restul

fiind liberă și deci putând fi restituită în natură.

Curtea de Apel

Constanța prin Decizia nr. 246/C din 26 octombrie 2009 a admis apelul

reclamanților, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis în parte

contestația și a obligat Primăria comunei Niculițel să propună acordarea de

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pentru

diferența de 910 m

2

teren imposibil de restituit în natură.

S-a luat act de

renunțarea la judecată față de F. Tulcea.

A fost obligată

pârâta la 1800 RON cheltuieli de judecată (fond și apel).

În motivarea acestei

decizii s-a reținut în esență că instanța de fond a greșit deoarece deși

reclamanții prin notificare au solicitat despăgubiri pentru imobilul în

litigiu, notificarea a fost respinsă, fără a se cenzura întinderea dreptului de

proprietate pentru care s-au acordat despăgubiri.

S-a reținut astfel că

inițial reclamanții au solicitat restituirea suprafeței de 3000 m

2

,

majorată ulterior (la 6 noiembrie 2001), la 3524 m

2

conform

contractelor de vânzare-cumpărare produse în dovedirea pretențiilor (din 24 mai

1920, 2 februarie 1927 și 30 septembrie 1946).

Expertul desemnat a

identificat din suprafețele pretinse o arie de 2741,40 m

2

.

S-a reținut că

reclamanții au renunțat în acest dosar la judecată pentru terenul ocupat de F.

Tulcea.

Ca urmare, instanța

având în vedere Dispoziția nr. 355/2006 în baza căreia s-au acordat despăgubiri

pentru 1831,56 m

2

a obligat pârâta să acorde despăgubiri pentru

diferența până la 2741,40 m.p., adică pentru încă 910 m

2

.

Obligația în sarcina

pârâtei a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005.

Împotriva Deciziei

nr. 246/C din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța au declarat recurs

reclamantul N.C.O. în nume propriu și ca mandatar al reclamantelor M.P. și T.A.

și, respectiv, pârâta Primăria comunei Niculițel.

În recursul lor

reclamanții au criticat decizia în drept pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 6 și 7 C. proc. civ.

În fapt s-a arătat că

instanța de apel nu a ținut cont de realitățile din dosar în sensul că terenul

există, este în administrarea Primăriei în cea mai mare parte și este liber de

construcții. S-a solicitat restituirea în natură a întregii suprafețe de

2741,40 m

2

, modalitate de reparație mai avantajoasă pentru stat al

cărui buget trece prin momente dificile.

S-a mai arătat că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de desființarea a titlului de

proprietate prin care o parte din terenul autorului J.M.E., în suprafață de 443

m

2

, a fost acordat numitei V.T. în temeiul Legii nr. 18/1991 deși

aceasta nu a deținut anterior acest teren și nici nu a locuit pe raza

localității Niculițel.

În recursul său

pârâta a invocat în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

În fapt criticile

s-au referit la împrejurarea că reclamanții au revendicat o suprafață de teren

de 3524 m

2

cu mult peste terenul deținut de autorii lor.

În rezolvarea

notificării, Primăria a constatat că obiectul acesteia îl reprezintă numai

suprafața de 1831,56 m

2

pentru care s-au propus despăgubiri bănești.

Că reclamanții au cerut mai mult decât au deținut autorii lor a rezultat și din

expertiza efectuată în apel, expertul identificând o suprafață de 2741,40 m

2

.

S-a mai arătat că

probarea pretențiilor - întinderea terenului revendicat - cădea în sarcina

reclamanților potrivit art. 3 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, iar expertul L. a măsurat și

suprafețe de teren ce nu au aparținut niciodată autorului reclamanților și

astfel a putut să se apropie de suprafața cerută de aceștia.

Ca urmare, s-a

concluzionat că este neadevărată constatarea instanței de apel în sensul că

pârâta se face vinovată pentru neacordarea suprafeței de 910 m

2

.

de recurs

Analizând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, se constată că aceasta este

legală și temeinică, împrejurare față de care recursurile au fost respinse

pentru considerentele ce urmează:

Motivele invocate de

reclamanți nu se pot reține ca fiind dovedite în cauză.

Pct. 6 și respectiv 7

din art. 304 prevăd posibilitatea modificării deciziei atacate dacă instanța a

acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (pct. 6) și,

respectiv, dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (pct. 7).

Prin acțiune

introductivă de instanță reclamanții au contestat Dispoziția nr. 355/2006 a

primarului din Tulcea și au solicitat în mod expres: "restituirea în

natură a terenului de aproximativ 3000 m

2

conform actelor de

proprietate anexate și a schițelor cadastrale precum și despăgubiri pentru

imobilul demolat în anul 1962"; "despăgubiri de la F. cu titlu de

chirie pentru terenul ocupat de construcția făcută pe acesta";

"despăgubiri pentru nesoluționarea în termen a notificării și

tergiversarea rezolvării cererii" și "anularea titlului de

proprietate prin care s-au atribuit din terenul lor suprafața de 343 m

2

numitei V.I.".

Pentru acest petit,

reclamanții care au beneficiat la instanța de fond de serviciile unui avocat

ales, au administrat probe, acte și expertiză efectuată de expert M.V., care a

suplimentat în două rânduri raportul său, urmare încuviințării obiecțiunilor

formulate de reclamanți prin avocat.

La termenul din 5

aprilie 2007 (încheierea de la dosarul de fond) s-a luat act de declarația părților

că nu sunt alte cereri sau explicații de dat pentru completarea cercetării

judecătorești și s-a acordat cuvântul în fond. Cu această ocazie avocatul

reclamanților a solicitat "admiterea acțiunii așa cum a fost formulată,

obligarea intimatei la retrocedarea în natură pe vechiul amplasament a

suprafeței libere identificate prin expertiză".

În apelul lor,

reclamanții - cărora li s-a respins contestația față de împrejurarea că nu s-au

identificat suprafețe de teren libere care să impună restituirea în natură - au

criticat hotărârea sub un singur aspect și anume restituirea în natură a

suprafeței de 1257 m

2

rămasă liberă și identificată prin expertiza

efectuată.

Ca urmare,

împrejurarea că prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat și anularea

unui titlu de proprietate în măsura în care nu au formulat o critică de apel

sub acest aspect, în mod corect instanța nu s-a pronunțat pe această cerere.

Din contră, instanța

de apel a reținut corect că reclamanții au formulat pretențiile cu aproximație

și a ordonat suplimentarea probelor cu o nouă expertiză pentru identificarea în

întindere a terenului revendicat și pentru identificarea porțiunilor din teren

care prin natura lor permit restituirea în natură.

Raționamentul

instanței în sensul suplimentării suprafeței de teren pentru care reclamanții

sunt îndreptățiți la despăgubiri prin echivalent bănesc, a rezultat din analiza

probelor administrate.

Sub acest aspect se

constată că este nefondată și critica potrivit căreia hotărârea nu este

motivată.

În realitate

criticile reclamantului vizează modul de interpretare a probelor și anume

ignorarea, de către instanță, a suprafețelor libere care se puteau restitui în

natură.

Criticile sub acest

aspect nu pot fi primite după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care

viza situația în care hotărârea se întemeia pe o greșeală gravă de fapt

decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate (abrogare

intervenită prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 publicată în M. OF.

nr. 479/2.10.2000).

Curtea de apel a

furnizat în considerente explicația că nu există teren care să poată fi

restituit în natură potrivit schiței anexată expertizei efectuate de expert

L.G.V.

Nici motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 formulate de pârâtă nu sunt întemeiate.

Acestea nu sunt susținute prin nici un comentariu care să indice fie actul

greșit interpretat, fie dispozițiile legale greșit aplicate sau nesocotite.

Instanța a făcut o

corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 dând eficiență soluției

prevăzute de textele legii speciale care prevăd acordarea de despăgubiri

bănești pentru situația imposibilității restituirii bunului în natură, cum s-a

dovedit în cazul în speță.

În comentariile

făcute, recurenta pârâtă a pus de altfel accent pe lipsa de culpă a entității

sesizate cu notificarea în stabilirea unei suprafețe de teren, mult sub

pretențiile formulate, în raport de lipsa de dovezi din partea reclamanților,

împrejurare lipsită de relevanță sub aspectul supus verificării, și anume

soluția dată notificării prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 la

situația de fapt dedusă judecății.

Constatând, pentru

considerentele arătate, că nu s-au dovedit motive care să impună modificarea

soluției Curții de apel, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile

au fost respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile reclamanților N.C.O., M.P. și T.A. și pârâtei Primăria

comunei Niculițel împotriva Deciziei nr. 246/C din 26 octombrie 2009 a Curții

de Apel Constanța, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie, precum

și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2010.

Procesat

de GGC - NN