ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2726/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18 iulie 2009, reclamantul I.N.C.D.U.A.T.U.

București a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 17 februarie 2009 al D.C.V.U.F.C., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 4983/2/2009, aflat pe rolul Curții de Apel București În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că înainte de deblocarea tranșei de plată intermediară au fost verificate înscrisurile, constatându-se că Institutul a respectat întru totul prevederile contractuale și legale în materie, fiind emis proiectul de proces verbal de constatare care reținea lipsa oricăror nereguli privind justificarea retragerilor efectuate de beneficiar în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 noiembrie 2007 (adresa CA 122944 din 30 octombrie 2008). În același sens, prin adresa 3540 din 21 septembrie 2009 s-a transmis ultimul proiect al procesului verbal de constatare în care se concluziona că „nu există nereguli privind decontarea cheltuielilor efectuate de beneficiar pe perioada 01 ianuarie 2008 -30 noiembrie 2008. Cu toate acestea, prin adresa CA 19245 din 24 martie 2009 a fost comunicat procesul-verbal de constatare privind contractul RO 2004/016-772 05 februarie 02 septembrie în care se concluziona că reclamanta nu a respectat prevederile contractuale și i se imputa întreaga sumă plătită în cadrul proiectului, calificată ca neeligibilă,

sumă în cuantum de 69.920 Euro la care se adaugă penalități și dobânzi, în total 70.030,57 Euro. Reclamantul a criticat nerespectarea dispozițiilor procedurale care-i confereau dreptul la apărare, și a invocat motive de nelegalitate a actului administrativ sub aspectul condițiilor de fond: nu s-a dispus expres rezilierea contractului, s-a dispus în mod abuziv rambursarea integrală, nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 12.4 din anexa II, nu se indică motivul de reziliere [lit. d), e), g)] singurul aspect concret imputat fiind efectuarea unor cheltuieli considerate neeligibile în sumă totală de 5950 Euro, care însă au fost restituite până la 21 octombrie 2008, anterior finalizării controlului, inclusiv dobânda legală.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2990 din 29 septembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul I.N.C.D.U.A.T.U.P. București și a dispus suspendarea executării măsurilor dispuse prin procesul-verbal din 17 februarie 2009 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 4983/2/2009 al Curții de Apel București. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 pentru suspendarea executării actului administrativ respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Curtea, verificând în prealabil regularitatea recursului, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/ 2004. Potrivit acestor dispoziții „hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că hotărârea atacată a fost comunicată recurentului la data de 29 octombrie 2009 iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 13 noiembrie 2009 prin poștă, potrivit ștampilei aplicată pe plicul aflat la fila 5 a dosarului de recurs, depășindu-se așadar termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”. Cum în cauză recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lui, se va constata că recursul este tardiv formulat. Faptul că, din eroare, în cuprinsul hotărârii pronunțate de prima instanță s-a trecut drept termen de recurs 15 zile de la comunicare în loc de 5 zile de la comunicare nu este de natură a atrage exonerarea recurentei de această sancțiune procedurală.

Termenul de recurs de 5 zile de la comunicare, în cazul hotărârilor prin care se suspendă executarea actului administrativ atacat în condițiile contenciosului administrativ este expres și imperativ prevăzut de legea specială și el trebuie respectat neputându-se invoca vreun motiv de necunoaștere a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva sentinței civile nr. 2990 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.