ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2726/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 18 iulie 2009, reclamantul I.N.C.D.U.A.T.U. București

a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale

și Locuinței suspendarea executării procesului-verbal de

constatare din 17 februarie 2009 al D.C.V.U.F.C., până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 4983/2/2009,

aflat pe rolul Curții de Apel București

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că înainte de deblocarea tranșei de plată

intermediară au fost verificate înscrisurile, constatându-se că

Institutul a respectat întru totul prevederile contractuale și legale în

materie, fiind emis proiectul de proces verbal de constatare care reținea

lipsa oricăror nereguli privind justificarea retragerilor efectuate de

beneficiar în perioada 01 ianuarie 2007 - 31 noiembrie 2007 (adresa CA 122944

din 30 octombrie 2008).

În același sens, prin adresa 3540

din 21 septembrie 2009 s-a transmis ultimul proiect al procesului verbal de

constatare în care se concluziona că „nu există nereguli privind

decontarea cheltuielilor efectuate de beneficiar pe perioada 01 ianuarie 2008

-30 noiembrie 2008.

Cu toate acestea, prin adresa CA 19245

din 24 martie 2009 a fost comunicat procesul-verbal de constatare privind

contractul RO 2004/016-772 05 februarie 02 septembrie în care se concluziona

că reclamanta nu a respectat prevederile contractuale și i se imputa

întreaga sumă plătită în cadrul proiectului, calificată ca

neeligibilă, sumă în cuantum de 69.920 Euro la care se adaugă

penalități și dobânzi, în total 70.030,57 Euro.

Reclamantul a criticat nerespectarea

dispozițiilor procedurale care-i confereau dreptul la apărare,

și a invocat motive de nelegalitate a actului administrativ sub aspectul

condițiilor de fond: nu s-a dispus expres rezilierea contractului, s-a

dispus în mod abuziv rambursarea integrală, nu sunt îndeplinite

dispozițiile art. 12.4 din anexa II, nu se indică motivul de

reziliere [lit. d), e), g)] singurul aspect concret imputat fiind efectuarea

unor cheltuieli considerate neeligibile în sumă totală de 5950 Euro,

care însă au fost restituite până la 21 octombrie 2008, anterior

finalizării controlului, inclusiv dobânda legală.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2990 din 29 septembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul I.N.C.D.U.A.T.U.P. București și a dispus suspendarea

executării măsurilor dispuse prin procesul-verbal din 17 februarie 2009

până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 4983/2/2009 al

Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 pentru suspendarea executării actului

administrativ respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube

iminente.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și

Turismului, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Curtea, verificând în prealabil

regularitatea recursului, constată că acesta a fost declarat peste

termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/ 2004.

Potrivit acestor dispoziții „hotărârea

prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate

fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu

este suspensiv de executare”.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului rezultă fără putință de

tăgadă că hotărârea atacată a fost comunicată

recurentului la data de 29 octombrie 2009 iar cererea de recurs a fost înregistrată

la data de 13 noiembrie 2009 prin poștă, potrivit ștampilei

aplicată pe plicul aflat la fila 5 a dosarului de recurs, depășindu-se așadar termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004.

Conform dispozițiilor art. 103 alin.

(1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus

de voința ei”.

Cum în cauză recurentul nu a pretins

și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a

căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lui, se va

constata că recursul este tardiv formulat.

Faptul că, din eroare, în cuprinsul

hotărârii pronunțate de prima instanță s-a trecut drept

termen de recurs 15 zile de la comunicare în loc de 5 zile de la comunicare nu

este de natură a atrage exonerarea recurentei de această

sancțiune procedurală.

Termenul de recurs de 5 zile de la

comunicare, în cazul hotărârilor prin care se suspendă executarea

actului administrativ atacat în condițiile contenciosului administrativ

este expres și imperativ prevăzut de legea specială și el

trebuie respectat neputându-se invoca vreun motiv de necunoaștere a legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva sentinței civile

nr. 2990 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 25 mai 2010.