ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4200/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin încheierea din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Suceava a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. H.P. S.R.L. Gura Humorului, privind executarea Deciziei nr. 4100 din 5 martie 2010 și a Procesului-verbal de constatare din 5 februarie 2010 emise de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive privind anularea Deciziei nr. 4100 din 5 martie 2010 și a Procesului-verbal de constatare nr. 2161 din 5 februarie 2010 a reținut că, la data de 28 iunie 2010, prima zi de înfățișare în cauza arătată, reclamanta a formulat cerere de suspendare a actelor administrativ fiscale atacate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Instanța de fond a reținut că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ privind cazul bine justificat și paguba iminentă. Astfel, instanța a reținut că, deși nu se poate pronunța cu privire la nelegalitatea actului, poate constata existența cazului bine justificat, raportat la împrejurările legate de starea de fapt și de drept ale cauzei și a constatat că există la dosarul cauzei acte, care atestă îndeplinirea condiției privind cazul bine justificat. Instanța a reținut îndeplinită și condiția pagubei iminente, întrucât executarea actelor atacate este de natură să producă o perturbare însemnată în activitatea reclamantei, raportat la natura activității și cuantumul sumei stabilite, căci blocarea conturilor reclamantei și plata sumei menționate ar cauza o paralizare a activității acesteia și intrarea societății în stare de insolvență.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurenta a arătat că intimata-reclamantă nu și-a motivat cererea de suspendare, întrucât apărările formulate au vizat fondul cererii introductive. A precizat că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea cauzei, fără ca acestea să fie indicate în mod concret. Recurenta a precizat pe larg situația de fapt a cauzei, arătând că emiterea Procesului-verbal de constatare nr. 2161 din 5 februarie 2010 s-a făcut ca urmare a încălcării de către reclamantă a dispozițiilor din Contractul de finanțare, a dispozițiilor din Anexa I - Prevederi Generale și a dispozițiilor din Anexa IV - Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați la contractul-cadru.

Recurenta a precizat că actele administrative atacate au fost emise cu respectarea prevederilor O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 și O.G. nr. 92/2003. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul constatând incident în cauză motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de față îl reprezintă cerere de suspendare a Deciziei nr. 4100 din 5 martie 2010 și a procesului-verbal de constatare din 5 februarie 2010 emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Înalta Curte reține că între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și S.C. H.P. S.R.L.

a fost încheiat la data de 20 februarie 2004 Contractul nr. X având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 253.008,83 RON pentru realizarea proiectului intitulat "Modernizarea fabricii de preparate de carne M., comuna Dragoiești, județul Suceava” Dispozițiile legale privind desfășurarea activității de implementare a Programului Sapard, Legea nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003, inclusiv Normele metodologice de aplicare a ordonanței, prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare. Înalta Curte a constatat că în sarcina intimatei-reclamante a fost reținut debitul în cuantum de 204.829,40 RON, la care se adaugă majorări de întârziere, ca urmare a nerespectării prevederilor din contractul de finanțare și ale Legii nr. 316/2001.

Instanța de recurs a constatat că, urmare a verificărilor efectuate, a fost încheiat procesul-verbal atacat, care constituie titlu de creanță pentru suma de 204.829,40 RON, conform art. 2 lit. f) și art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările ulterioare și a dispozițiilor art. 2, 3 și 8 alin. (3) din H.G. nr. 1306/2007. Împotriva acestui proces-verbal s-a formulat contestație, pe care pârâtul a respins-o prin decizia ce face, de asemenea, obiect al acțiunii de față, reținând că această contestație nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală. Soluția decurge și din aplicarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și din fondurile de cofinanțare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanțe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislația în vigoare privind contestarea de plată a creanțelor bugetare.

Prin urmare, competența de soluționare a prezentului litigiu aparține în primă instanță Tribunalului, iar Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va pronunța în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva încheierii din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2010.