ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5478/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC E.F.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat anularea procesului-verbal încheiat la data de 17 august 2009 de către APDRP, a adresei nr. 18267/20 august 2009 prin care se solicita restituirea fondurilor comunitare, în cuantum de 4.180.037,99 RON și a Deciziei nr. 23579 din 10 noiembrie 2009, solicitând, totodată, și suspendarea executării actelor contestate, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut, în esență, că Decizia nr. 23579 din 10 noiembrie 2009 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare nr. 18175/19 august 2008, nu este motivată suficient, în ceea ce privește criticile aduse în legătură cu interpretarea Criteriului de Eligibilitate Generală E.G. 11 prevăzut în Ghidul Solicitantului, ceea ce face ca decizia să fie nelegală; Referitor la Procesul-verbal de constatare nr. 18175/2009, reclamanta a arătat că procedura de efectuare a controlului este nelegală, întrucât au fost avute în vedere documente ce nu i-au fost aduse la cunoștință, iar dreptul la apărare a fost încălcat, reprezentanții societății nefiind audiați.

De asemenea, a mai arătat reclamanta că toate concluziile din procesul-verbal, sunt netemeinice și nelegale, având la bază interpretarea greșită a Criteriului de Eligibilitate Generală E.G. 11. Curtea de Apel București, constatând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a cauțiunii, astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea de ședință din data de 9 septembrie 2010, a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate. Prin Sentința nr. 4216 din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta SC E.F.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că nu este întemeiată critica reclamantei privind nemotivarea Deciziei nr. 23579/2009, întrucât din analiza conținutului deciziei rezultă că autoritatea publică pârâtă a răspuns succint susținerilor și criticilor formulate de societatea comercială în contestație. Totodată, instanța de fond a constatat că și criticile referitoare la nerespectarea procedurii de control, sunt neîntemeiate, având în vedere că pârâta, deși nu a pus la dispoziția reclamantei documentele solicitate, rezultate din derularea acțiunilor de control, totuși prin adresa nr. E 20.588/28 septembrie 2009 i-a comunicat acesteia modalitățile de obținere a documentelor solicitate, conform art. 2 alin. (13) din H.G.

nr. 1306/2007. În ceea ce privește susținerea reclamantei privind încălcarea dreptului la apărare, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare este semnat fără nici un fel de obiecție de către reprezentanții reclamantei. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că între fosta Agenție SAPARD (actualmente pârâta APDRP), în calitate de autoritate contractantă și SC E.F.P. SRL s-a încheiat contractul de finanțare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 316/2001, pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, fiind necontestat că natura juridică a contractului este aceea a unui contract administrativ.

S-a mai arătat în considerentele sentinței menționate că organele de control au reținut că suma de 4.180.037,99 RON este neeligibilă, ca urmare a nerespectării Criteriului de Eligibilitate Generală E.G. 11 din Ghidul Informativ privind Programul SAPARD și a art. 3 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa I - Contractul de finanțare - Măsura I.1 Referitor la Criteriul E.G. 11, instanța de fond a constatat că, potrivit Anexei I art. 3 - Obligații pct. 3 alin. (1) din Contractul-cadru care reprezintă legea părților, cerințele acestui Criteriu de Eligibilitate rămân valabile pe toată durata derulării contractului de finanțare, iar societatea comercială reclamantă nu a contestat existența pierderilor nete a exercițiului financiar constatate de organele de control, susținând doar că asemenea evenimente financiare sunt imprevizibile în activitatea oricărui întreprinzător din domeniul agriculturii, aceste susțineri excedând cadrului legal și contractual.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe și a Încheierii din 21 octombrie 2010 a declarat recurs reclamanta SC E.F.P. SRL - Vrancea, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, art. 304 1 din C. proc. civ. Recurenta-reclamantă, în motivarea căii de atac menționează că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de depunere la dosarul cauzei a întregii documentații referitoare la obținerea finanțării europene a cărei restituire este în discuție, apreciind că nu este concludentă și utilă cauzei, deși, în virtutea rolului său activ, avea îndatorirea să stăruie în obținerea acestor înscrisuri pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc.

civ., recurenta-reclamantă susține că instanța de fond nu a făcut referire în motivarea sa la termenul de "neregulă" din moment ce concluzia autorității contractante din titlul de creanță a fost aceea că prin nerespectarea E.G. 11 s-a înregistrat o neregularitate culpabilă și, în consecință, debitul stabilit reprezintă o cheltuială neeligibilă conform prevederilor contractuale. De asemenea, instanța nu a analizat dacă lipsa profitului în anii următori implementării contractului poate fi considerată neregulă în raport de definiția art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 și dacă sancțiunea care se impunea era restituirea integrală a finanțării. Recurenta-reclamantă susține și faptul că instanța nu a verificat îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute pentru a da naștere unei sancțiuni de genul celei aplicate și nici nu a analizat dispozițiile reținute de autoritatea contractantă ca fiind încălcate.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., se arată că acesta este incident în cauză întrucât raționamentul instanței de fond nu are un temei legal cert, o bază logică și nici un temei economic financiar întrucât: criteriul E.G. 11 a fost aplicat în baza unei interpretări și cu aplicarea unei dispoziții cu caracter general și vag din Prevederi Generale; un întreprinzător agricol nu-și poate asuma obligația realizării unei afaceri profitabile pentru șapte ani; în cazul unei investiții inițiale considerabile e normal ca societatea să aibă pierderi financiare până când îți amortizează costurile inițiale. Se menționează și faptul că actele a căror anulare se solicită încalcă principiul răspunderii administrative, principiul proporționalității, principiul certitudinii dreptului, urmare a faptului că interpretarea dată criteriului de eligibilitate este în mod sigur discutabilă.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, suspendarea judecării prezentei cauze și interpelarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru "a se realiza corecta interpretare a normativei europene relevantă în prezenta cauză, în relație cu normele și legislația română, de orice natură, care a condus către soluția dată de Curtea de Apel București". Intimata pârâtă, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) a formulată întâmpinare la recursul formulat, solicitând respingerea acestuia și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, combătând criticile recurentei-reclamate. Se susține că documentele solicitate de recurenta-reclamantă erau în posesia acesteia și puteau fi depuse la dosarul cauzei.

De asemenea nu poate fi reținută lipsa motivării hotărârii recurate și nici nelegalitatea acesteia urmare a incidenței dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., întrucât este necontestată existența pierderilor înregistrate de societatea reclamantă, astfel că dezlegarea dată de instanța de fond cauzei deduse judecății este una corectă, întrucât beneficiarul trebuia să respecte pe toată perioada contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare, astfel că rămânea valabil criteriul de eligibilitate E.G. 11 pe toată durata contractului semnat și asumat de reclamantă. Referitor la cererea de interpelare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, se susține că solicitarea privind sesizarea acestei instanțe formulată de recurenta-reclamantă nu se încadrează în atribuțiile CJUE de respectare de către statele membre, respectiv de statul român, a transpunerii în legislația națională a dreptului comunitar, fapt de altfel îndeplinit.

Atât recurenta-reclamantă cât și intimata-pârâtă au formulat concluzii scrise cu privire la cererea de interpelare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, cât și referitoare la fondul cauzei, reiterându-se cele menționate în cererea de recurs și respectiv întâmpinare. 3. Soluția instanței de recurs Instanța de recurs, va respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu o întrebare preliminară. Potrivit art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - versiunea consolidată, este reglementată posibilitatea sesizării CJUE cu privire la interpretarea dreptului comunitar în raport cu legislația națională în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare prin care să se arate dacă prevederile legii interne sunt în concordanță cu tratatul ori legislația comunitară.

Cererea de sesizare a CJUE, astfel cu a fost formulată de recurenta-reclamantă, în mod generic, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - versiunea consolidată, menționate. Instanța de recurs apreciază ca fiind nefondată critica referitoare la respingerea cererii cu probatoriul solicitat de recurenta-reclamantă, întrucât aceasta putea depune înscrisurile apreciate ca fiind relevante în cauză, referitoare la contractul privind fondurile europene, ce erau în posesia sa. De asemenea, în cererea de recurs nu a indicat în mod expres care înscrisuri ar fi prezentat relevanță în cauză, dar nu se află atașate dosarului cauzei, astfel că în mod corect cererea recurentei-reclamante a fost respinsă prin Încheierea din 21 octombrie 2010 ca fiind neconcludentă și utilă cauzei, astfel că recursul declarat împotriva acestei încheieri va fi respins ca nefondat.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., instanța de recurs apreciază că acesta este nefondat. După cum se constată, hotărârea instanței de fond respectă cerințele impuse de art. 261 pct. 5 din C. proc. civ., fiind expuse argumentele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată. Instanța nu este obligată să răspundă fiecărei critici în susținerea cererii formulate. Aceasta este în drept să grupeze argumentele folosite de reclamantă pentru dezvoltarea motivelor de nelegalitate a deciziei atacate și să răspundă printr-un considerent comun problemei de drept cu aplicabilitate în cauza dedusă judecății, chiar dacă nu se răspunde sau se răspunde succint argumentelor, fapt de altfel îndeplinit de prima instanță.

Aceasta a analizat legalitatea actelor administrative atacate în raport de dispozițiile legale și contractuale în temeiul cărora acestea au fost emise, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs, de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., se apreciază că acesta este nefondat, hotărârea nefiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurenta-reclamantă a obținut finanțare nerambursabilă acordată de Agenția SAPARD (în prezent APDRP) prin contractul încheiat la 25 martie 2005, angajându-se să desfășoare proiectul de înființare a unui combinat de vinificație în comuna Câmpineanca, județul Vrancea.

Prin Procesul-verbal de constatare din 17 august 2009, înregistrat la autoritatea pârâtă sub numărul 18175/19 august 2009, s-a dispus recuperarea sprijinului financiar nerambursabil în cuantum de 4.180.037,99 lei RON, precum și încetarea contractului de finanțare, urmare a înregistrării unor neregularități rezultate din culpa sa, constând, în esență, în faptul că nu a fost respectat criteriul de eligibilitate generală E.G. 11, recurenta-reclamantă înregistrând pierderi financiare în perioada 2006 - 2008, astfel cum rezultă din ultimele declarații fiscale sau alte declarații emise de către administrațiile fiscale în ceea ce o privește pe beneficiara finanțării nerambursabile. Procesul-verbal menționat constituie titlu de creanță în conformitate cu prevederile O.G.

nr. 79/2003, cu modificările și completările ulterioare, împotriva acestuia formulându-se contestație ce a fost respinsă prin Decizia din data de 10 noiembrie 2009 înregistrată la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - APDRP sub numărul 23579. Rezolvarea litigiului presupune dezlegarea problemei referitoare la respectarea criteriului de eligibilitate E.G. 11, în sensul dacă acesta trebuie respectat pe toată perioada derulării contractului de finanțare nerambursabilă, ori acesta trebuie îndeplinit doar la momentul formulării/analizării/aprobării cererii de finanțare, respectiv dacă activitatea economică derulată de beneficiarul fondurilor SAPARD acordate în perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană trebuie desfășurată cu respectarea condițiilor de acordare a lor, în conformitate cu principiul eficienței economice și a profitabilității beneficiarului.

Potrivit art. 2 din Contractul de finanțare menționat, durata de execuție a acestuia este de 17 luni; investițiile făcute prin proiect trebuie să se deruleze în maximum 2 ani de la data semnării contractului, în funcție de complexitatea proiectelor; durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuție a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți făcută de autoritatea contractantă, respectiv anul 2006. Nici cu ocazia judecării în fond și nici în recurs nu a fost contestată situația referitoare la pierderile financiare înregistrate de recurenta-reclamantă în perioada 2006 - 2008. De altfel, această situație economico-financiară rezultă și din bilanțurile contabile ale recurentei-reclamante la 31 decembrie 2006, 2007, 2008 cât și Procesul-verbal nr. 38 din 27 iunie 2008, încheiat cu ocazia vizitei pe teren, la locul de implementare a proiectului, prin care s-a solicitat beneficiarului să prezinte un plan de redresare în sensul înregistrării de profit în activitatea finanțată prin programul SAPARD, plan întocmit și transmis autorității contractante la 21 iulie 2008. De asemenea, necontestată este și neîndeplinirea criteriului de eligibilitate generală E.G.

11 din Ghidul informativ privind programul SAPARD și art. 3 alin. (1) din prevederile generale - anexa 1- din Contractul de finanțare, măsura 1.1 potrivit căruia " beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare". De altfel contractul de finanțare încheiat la 25 martie 2005, între Agenția SAPARD în calitate de autoritate contractantă și SC E.F. SRL în calitate de beneficiară a finanțării nerambursabile, a fost semnat și asumat în integralitate de recurenta-reclamantă.

Potrivit Acordului mutual de finanțare între Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, ratificat prin Legea nr. 316/2001, publicată în M. Of., Partea I, nr. 362 din 05 iulie 2001, respectiv art. 2 lit. c) "Agenția SAPARD, înseamnă organismul stabilit de România care funcționează sub responsabilitatea acestuia și care îndeplinește o funcție de implementare și o funcție de plată". Conform art. 5, pct. 2 lit. f), din același acord, funcția de plată a Agenției SAPARD, include "dacă este necesar, prin obligațiile contractuale dintre Agenția SAPARD și beneficiar, sau prin prevederile Programului, controale asupra beneficiarilor după plata ajutorului, pentru a se stabili dacă termenii și condițiile de eligibilitate ale ajutorului nerambursabil continuă să fie respectate". După cum s-a menționat anterior, în cuprinsul contractului de finanțare încheiat între părți s-a prevăzut, în Anexa I - Prevederi generale, art. 3, alin. (1), obligația beneficiarului să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare.

Din cuprinsul prevederilor legale și contractuale menționate rezultă că respectarea criteriului de eligibilitate generală E.G. 11, este obligatorie pe toată durata contractului, deci inclusiv în perioada ulterioară perioadei de execuție a proiectului, care înglobează și anii 2006 - 2008, respectiv perioada de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăți făcută de autoritatea contractantă. Cum societatea comercială recurentă nu a respectat criteriul de eligibilitate menționat, înregistrând pierderi financiare, de altfel necontestate, în mod corect autoritatea contractantă a reținut existența unor nereguli în derularea proiectului de finanțare în sensul art. 2 lit. a) din O.G.

nr. 79/2003 și a declanșat procedura de constatare și recuperare a sumelor utilizate necorespunzător, procedând în mod legal la emiterea Procesului-verbal de constatare cu nr. 18175 din 19 august 2009 și a Deciziei din 10 noiembrie 2009, prin care s-a soluționat contestația împotriva procesului-verbal și a măsurilor dispuse. Față de considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că este temeinică și legală sentința recurată care a confirmat legalitatea actelor administrative fiscale contestate de recurenta-reclamantă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și nefiind încălcate de către autoritatea pârâtă principiile menționate de recurentă în motivarea cererii de recurs.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebare preliminară. Respinge recursul declarat de SC E.F.P. SRL Vrancea împotriva Încheierii de ședință din data de 21 octombrie 2010 și Sentinței nr. 4216 din 28 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2011.