ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5478/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5478/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta SC E.F.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat anularea

procesului-verbal încheiat la data de 17 august 2009 de către APDRP, a adresei

nr. 18267/20 august 2009 prin care se solicita restituirea fondurilor

comunitare, în cuantum de 4.180.037,99 RON și a Deciziei nr. 23579 din 10

noiembrie 2009, solicitând, totodată, și suspendarea executării actelor

contestate, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii

sale, reclamanta a susținut, în esență, că Decizia nr. 23579 din 10 noiembrie

2009 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva

procesului-verbal de constatare nr. 18175/19 august 2008, nu este motivată

suficient, în ceea ce privește criticile aduse în legătură cu interpretarea

Criteriului de Eligibilitate Generală E.G. 11 prevăzut în Ghidul

Solicitantului, ceea ce face ca decizia să fie nelegală;

Referitor la

Procesul-verbal de constatare nr. 18175/2009, reclamanta a arătat că procedura

de efectuare a controlului este nelegală, întrucât au fost avute în vedere

documente ce nu i-au fost aduse la cunoștință, iar dreptul la apărare a fost

încălcat, reprezentanții societății nefiind audiați. De asemenea, a mai arătat

reclamanta că toate concluziile din procesul-verbal, sunt netemeinice și

nelegale, având la bază interpretarea greșită a Criteriului de Eligibilitate

Generală E.G. 11.

Curtea de Apel București,

constatând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a cauțiunii,

astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea de ședință din data de 9

septembrie 2010, a respins cererea de suspendare a executării actelor

administrative atacate.

Prin Sentința nr.

4216 din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC E.F.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că nu este întemeiată

critica reclamantei privind nemotivarea Deciziei nr. 23579/2009, întrucât din

analiza conținutului deciziei rezultă că autoritatea publică pârâtă a răspuns

succint susținerilor și criticilor formulate de societatea comercială în

contestație.

Totodată, instanța de

fond a constatat că și criticile referitoare la nerespectarea procedurii de

control, sunt neîntemeiate, având în vedere că pârâta, deși nu a pus la

dispoziția reclamantei documentele solicitate, rezultate din derularea

acțiunilor de control, totuși prin adresa nr. E 20.588/28 septembrie 2009 i-a

comunicat acesteia modalitățile de obținere a documentelor solicitate, conform

art. 2 alin. (13) din H.G. nr. 1306/2007.

În ceea ce privește

susținerea reclamantei privind încălcarea dreptului la apărare, instanța de

fond a constatat că procesul-verbal de constatare este semnat fără nici un fel

de obiecție de către reprezentanții reclamantei.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că între fosta Agenție SAPARD (actualmente pârâta

APDRP), în calitate de autoritate contractantă și SC E.F.P. SRL s-a încheiat

contractul de finanțare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 316/2001,

pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României

și Comisia Comunităților Europene semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001,

fiind necontestat că natura juridică a contractului este aceea a unui contract

administrativ.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței menționate că organele de control au reținut că suma

de 4.180.037,99 RON este neeligibilă, ca urmare a nerespectării Criteriului de

Eligibilitate Generală E.G. 11 din Ghidul Informativ privind Programul SAPARD

și a art. 3 alin. (1) din Prevederile Generale - Anexa I - Contractul de finanțare

- Măsura I.1

Referitor la

Criteriul E.G. 11, instanța de fond a constatat că, potrivit Anexei I art. 3 -

Obligații pct. 3 alin. (1) din Contractul-cadru care reprezintă legea părților,

cerințele acestui Criteriu de Eligibilitate rămân valabile pe toată durata

derulării contractului de finanțare, iar societatea comercială reclamantă nu a

contestat existența pierderilor nete a exercițiului financiar constatate de

organele de control, susținând doar că asemenea evenimente financiare sunt

imprevizibile în activitatea oricărui întreprinzător din domeniul agriculturii,

aceste susțineri excedând cadrului legal și contractual.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe și a Încheierii din 21 octombrie 2010 a declarat recurs reclamanta SC

E.F.P. SRL - Vrancea, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și

9, art. 304

1

din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă,

în motivarea căii de atac menționează că în mod greșit instanța de fond i-a

respins cererea de depunere la dosarul cauzei a întregii documentații

referitoare la obținerea finanțării europene a cărei restituire este în

discuție, apreciind că nu este concludentă și utilă cauzei, deși, în virtutea

rolului său activ, avea îndatorirea să stăruie în obținerea acestor înscrisuri

pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză.

În ceea ce privește

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă susține că instanța de fond nu a făcut referire în

motivarea sa la termenul de "neregulă" din moment ce concluzia

autorității contractante din titlul de creanță a fost aceea că prin

nerespectarea E.G. 11 s-a înregistrat o neregularitate culpabilă și, în

consecință, debitul stabilit reprezintă o cheltuială neeligibilă conform

prevederilor contractuale.

De asemenea, instanța

nu a analizat dacă lipsa profitului în anii următori implementării contractului

poate fi considerată neregulă în raport de definiția art. 2 lit. a) din O.G.

nr. 79/2003 și dacă sancțiunea care se impunea era restituirea integrală a finanțării.

Recurenta-reclamantă

susține și faptul că instanța nu a verificat îndeplinirea cumulativă a

condițiilor cerute pentru a da naștere unei sancțiuni de genul celei aplicate

și nici nu a analizat dispozițiile reținute de autoritatea contractantă ca fiind

încălcate.

Referitor la motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., se arată că

acesta este incident în cauză întrucât raționamentul instanței de fond nu are

un temei legal cert, o bază logică și nici un temei economic financiar

întrucât: criteriul E.G. 11 a fost aplicat în baza unei interpretări și cu

aplicarea unei dispoziții cu caracter general și vag din Prevederi Generale; un

întreprinzător agricol nu-și poate asuma obligația realizării unei afaceri

profitabile pentru șapte ani; în cazul unei investiții inițiale considerabile e

normal ca societatea să aibă pierderi financiare până când îți amortizează

costurile inițiale.

Se menționează și

faptul că actele a căror anulare se solicită încalcă principiul răspunderii

administrative, principiul proporționalității, principiul certitudinii

dreptului, urmare a faptului că interpretarea dată criteriului de eligibilitate

este în mod sigur discutabilă.

Recurenta-reclamantă

a solicitat, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii

Europene, suspendarea judecării prezentei cauze și interpelarea Curții de

Justiție a Uniunii Europene, pentru "a se realiza corecta interpretare a

normativei europene relevantă în prezenta cauză, în relație cu normele și

legislația română, de orice natură, care a condus către soluția dată de Curtea

de Apel București".

Intimata pârâtă,

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) a formulată

întâmpinare la recursul formulat, solicitând respingerea acestuia și menținerea

hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, combătând criticile

recurentei-reclamate.

Se susține că

documentele solicitate de recurenta-reclamantă erau în posesia acesteia și

puteau fi depuse la dosarul cauzei.

De asemenea nu poate

fi reținută lipsa motivării hotărârii recurate și nici nelegalitatea acesteia

urmare a incidenței dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., întrucât

este necontestată existența pierderilor înregistrate de societatea reclamantă,

astfel că dezlegarea dată de instanța de fond cauzei deduse judecății este una

corectă, întrucât beneficiarul trebuia să respecte pe toată perioada

contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de

finanțare, astfel că rămânea valabil criteriul de eligibilitate E.G. 11 pe toată

durata contractului semnat și asumat de reclamantă.

Referitor la cererea

de interpelare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, se susține că

solicitarea privind sesizarea acestei instanțe formulată de

recurenta-reclamantă nu se încadrează în atribuțiile CJUE de respectare de

către statele membre, respectiv de statul român, a transpunerii în legislația

națională a dreptului comunitar, fapt de altfel îndeplinit.

Atât

recurenta-reclamantă cât și intimata-pârâtă au formulat concluzii scrise cu

privire la cererea de interpelare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, cât

și referitoare la fondul cauzei, reiterându-se cele menționate în cererea de

recurs și respectiv întâmpinare.

de recurs

Instanța de recurs,

va respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă privind sesizarea Curții

de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu o întrebare preliminară.

Potrivit art. 267 din

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - versiunea consolidată, este

reglementată posibilitatea sesizării CJUE cu privire la interpretarea dreptului

comunitar în raport cu legislația națională în vederea pronunțării unei

hotărâri preliminare prin care să se arate dacă prevederile legii interne sunt

în concordanță cu tratatul ori legislația comunitară.

Cererea de sesizare a

CJUE, astfel cu a fost formulată de recurenta-reclamantă, în mod generic, nu

intră sub incidența dispozițiilor art. 267 din Tratatul privind funcționarea

Uniunii Europene - versiunea consolidată, menționate.

Instanța de recurs

apreciază ca fiind nefondată critica referitoare la respingerea cererii cu

probatoriul solicitat de recurenta-reclamantă, întrucât aceasta putea depune

înscrisurile apreciate ca fiind relevante în cauză, referitoare la contractul

privind fondurile europene, ce erau în posesia sa.

De asemenea, în

cererea de recurs nu a indicat în mod expres care înscrisuri ar fi prezentat

relevanță în cauză, dar nu se află atașate dosarului cauzei, astfel că în mod

corect cererea recurentei-reclamante a fost respinsă prin Încheierea din 21 octombrie

2010 ca fiind neconcludentă și utilă cauzei, astfel că recursul declarat

împotriva acestei încheieri va fi respins ca nefondat.

Referitor la motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., instanța de recurs

apreciază că acesta este nefondat.

După cum se constată,

hotărârea instanței de fond respectă cerințele impuse de art. 261 pct. 5 din C.

proc. civ., fiind expuse argumentele de fapt și de drept care au condus la

soluția pronunțată.

Instanța nu este

obligată să răspundă fiecărei critici în susținerea cererii formulate.

Aceasta este în drept

să grupeze argumentele folosite de reclamantă pentru dezvoltarea motivelor de

nelegalitate a deciziei atacate și să răspundă printr-un considerent comun

problemei de drept cu aplicabilitate în cauza dedusă judecății, chiar dacă nu

se răspunde sau se răspunde succint argumentelor, fapt de altfel îndeplinit de

prima instanță.

Aceasta a analizat

legalitatea actelor administrative atacate în raport de dispozițiile legale și

contractuale în temeiul cărora acestea au fost emise, astfel că nu este

incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.

În ceea ce privește

motivul de recurs, de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ., se apreciază că acesta este nefondat, hotărârea nefiind pronunțată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurenta-reclamantă a obținut

finanțare nerambursabilă acordată de Agenția SAPARD (în prezent APDRP) prin

contractul încheiat la 25 martie 2005, angajându-se să desfășoare proiectul de

înființare a unui combinat de vinificație în comuna Câmpineanca, județul

Vrancea.

Prin Procesul-verbal

de constatare din 17 august 2009, înregistrat la autoritatea pârâtă sub numărul

18175/19 august 2009, s-a dispus recuperarea sprijinului financiar

nerambursabil în cuantum de 4.180.037,99 lei RON, precum și încetarea

contractului de finanțare, urmare a înregistrării unor neregularități rezultate

din culpa sa, constând, în esență, în faptul că nu a fost respectat criteriul

de eligibilitate generală E.G. 11, recurenta-reclamantă înregistrând pierderi

financiare în perioada 2006 - 2008, astfel cum rezultă din ultimele declarații

fiscale sau alte declarații emise de către administrațiile fiscale în ceea ce o

privește pe beneficiara finanțării nerambursabile.

Procesul-verbal

menționat constituie titlu de creanță în conformitate cu prevederile O.G. nr.

79/2003, cu modificările și completările ulterioare, împotriva acestuia

formulându-se contestație ce a fost respinsă prin Decizia din data de 10

noiembrie 2009 înregistrată la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale -

APDRP sub numărul 23579.

Rezolvarea litigiului

presupune dezlegarea problemei referitoare la respectarea criteriului de eligibilitate

E.G. 11, în sensul dacă acesta trebuie respectat pe toată perioada derulării

contractului de finanțare nerambursabilă, ori acesta trebuie îndeplinit doar la

momentul formulării/analizării/aprobării cererii de finanțare, respectiv dacă

activitatea economică derulată de beneficiarul fondurilor SAPARD acordate în

perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană trebuie desfășurată cu

respectarea condițiilor de acordare a lor, în conformitate cu principiul

eficienței economice și a profitabilității beneficiarului.

Potrivit art. 2 din

Contractul de finanțare menționat, durata de execuție a acestuia este de 17

luni; investițiile făcute prin proiect trebuie să se deruleze în maximum 2 ani

de la data semnării contractului, în funcție de complexitatea proiectelor;

durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuție a

proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți făcută de

autoritatea contractantă, respectiv anul 2006.

Nici cu ocazia judecării în fond și nici în recurs nu

a fost contestată situația referitoare la pierderile financiare înregistrate de

recurenta-reclamantă în perioada 2006 - 2008. De altfel, această situație

economico-financiară rezultă și din bilanțurile contabile ale

recurentei-reclamante la 31 decembrie 2006, 2007, 2008 cât și Procesul-verbal

nr. 38 din 27 iunie 2008, încheiat cu ocazia vizitei pe teren, la locul de

implementare a proiectului, prin care s-a solicitat beneficiarului să prezinte

un plan de redresare în sensul înregistrării de profit în activitatea finanțată

prin programul SAPARD, plan întocmit și transmis autorității contractante la 21

iulie 2008.

De asemenea,

necontestată este și neîndeplinirea criteriului de eligibilitate generală E.G.

11 din Ghidul informativ privind programul SAPARD și art. 3 alin. (1) din

prevederile generale - anexa 1- din Contractul de finanțare, măsura 1.1

potrivit căruia " beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata

contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de

finanțare".

De altfel contractul

de finanțare încheiat la 25 martie 2005, între Agenția SAPARD în calitate de

autoritate contractantă și SC E.F. SRL în calitate de beneficiară a finanțării

nerambursabile, a fost semnat și asumat în integralitate de

recurenta-reclamantă.

Potrivit Acordului

mutual de finanțare între Guvernul României și Comisia Comunităților Europene,

ratificat prin Legea nr. 316/2001, publicată în M. Of., Partea I, nr. 362 din

05 iulie 2001, respectiv art. 2 lit. c) "Agenția SAPARD, înseamnă organismul

stabilit de România care funcționează sub responsabilitatea acestuia și care

îndeplinește o funcție de implementare și o funcție de plată".

Conform art. 5, pct.

2 lit. f), din același acord, funcția de plată a Agenției SAPARD, include

"dacă este necesar, prin obligațiile contractuale dintre Agenția SAPARD și

beneficiar, sau prin prevederile Programului, controale asupra beneficiarilor

după plata ajutorului, pentru a se stabili dacă termenii și condițiile de

eligibilitate ale ajutorului nerambursabil continuă să fie respectate".

După cum s-a

menționat anterior, în cuprinsul contractului de finanțare încheiat între părți

s-a prevăzut, în Anexa I - Prevederi generale, art. 3, alin. (1), obligația

beneficiarului să respecte pe toată durata contractului, criteriile de

eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare.

Din cuprinsul

prevederilor legale și contractuale menționate rezultă că respectarea

criteriului de eligibilitate generală E.G. 11, este obligatorie pe toată durata

contractului, deci inclusiv în perioada ulterioară perioadei de execuție a

proiectului, care înglobează și anii 2006 - 2008, respectiv perioada de

monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăți făcută de autoritatea

contractantă.

Cum societatea

comercială recurentă nu a respectat criteriul de eligibilitate menționat,

înregistrând pierderi financiare, de altfel necontestate, în mod corect

autoritatea contractantă a reținut existența unor nereguli în derularea

proiectului de finanțare în sensul art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 și a

declanșat procedura de constatare și recuperare a sumelor utilizate

necorespunzător, procedând în mod legal la emiterea Procesului-verbal de

constatare cu nr. 18175 din 19 august 2009 și a Deciziei din 10 noiembrie 2009,

prin care s-a soluționat contestația împotriva procesului-verbal și a măsurilor

dispuse.

Față de

considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că este temeinică și legală

sentința recurată care a confirmat legalitatea actelor administrative fiscale

contestate de recurenta-reclamantă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și nefiind încălcate de către autoritatea

pârâtă principiile menționate de recurentă în motivarea cererii de recurs.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a din C. proc. civ., art. 20

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea de

sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebare preliminară.

Respinge recursul

declarat de SC E.F.P. SRL Vrancea împotriva Încheierii de ședință din data de

21 octombrie 2010 și Sentinței nr. 4216 din 28 octombrie 2010 pronunțate de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2011.