ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5877/2010

Asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 7 ianuarie 2009, reclamanții V.S.M. și I.O.M.

au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Pitești anularea

dispoziției nr. 5861 din 27 noiembrie 2008, emisă de Primarul Municipiului

Pitești.

In motivarea cererii reclamanții au arătat că, în calitate de persoane

îndreptățite, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru

suprafața de 250 mp teren și o construcție în suprafață de 65,44 mp, iar prin

dispoziția nr. 3058 din 25 septembrie 2006 li s-au acordat despăgubiri pentru

aceste imobile.

Întrucât organul emitent nu-și poate revoca propriul act, petenții au

formulat prezenta acțiune.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 54 din 18 martie 2009, a admis

contestația formulată de reclamanți, a anulat dispoziția nr. 5851 din 27

noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești și a menținut ca

temeinică și legală dispoziția nr. 3058 din 25 septembrie 2006 emisă de același

intimat.

Totodată, pârâtul a fost obligat la 350 lei cheltuieli de judecată.

In adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea formulată, petenții V.S.M. și I.O.M. au solicitat anularea

dispoziției nr. 5851/2008 și menținerea dispoziției nr. 3058 din 25 septembrie 2006.

Din referatul întocmit de Primăria Municipiului Pitești nr. 42621 din 19

septembrie 2006 a rezultat că la data de 31 august 2006 s-au formulat de către

petenți notificările nr. 797 din 3 septembrie 2008 și 1513 din 13 mai 2007, în

calitate de moștenitori ai defuncților I.M.F. și I.V., pentru imobilele situate

în str. P. nr. 23 B și în str. L., imobile ce au fost preluate prin decret de

expropriere.

Ca urmare a celor de mai sus a fost emisă dispoziția nr. 3058 din 25

septembrie 2006, prin care au fost acordare petenților despăgubiri în condițiile

legii speciale pentru suprafața de 250 mp și 65,54 mp construcții.

Prin referatul nr. 73368 întocmit la data de 19 noiembrie 2008 de către

Primăria Municipiului Pitești - Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr.

10/2001 s-a reanalizat notificarea nr. 3085 din 25 septembrie 2006 și s-a

constatat că cei doi petenți au dreptul la despăgubiri în cuantum de ½ din

terenul de 250 mp și din construcțiile de 65,54 mp, sens în care s-a emis

dispoziția nr. 5851/2008 și s-a menționat că își încetează valabilitatea

dispoziția nr. 3058 din 25 septembrie 2006.

Întrucât în cauză nu este vorba despre o eroare materială și potrivit

principiului irevocabilității actelor administrative ce au fost puse în

executare producând efecte juridice organul emitent nu le mai poate revoca, iar

în cazul în care se constată încălcarea unei norme juridice, calea de

desființare a actului este constatarea nulității lui sau anularea acestuia de

către instanța judecătorească la cererea organului administrativ, s-a reținut

că este inadmisibilă o astfel de procedură.

Pentru toate aceste considerente tribunalul a admis contestația, iar în

temeiul art. 25 din Legea nr. 10/2001 a anulat dispoziția nr. 5951/2008 emisă de

către Primarul Municipiului Pitești și a menținut ca temeinică și legală

dispoziția nr. 3058 din 25 septembrie 2006, emisă de același intimat.

Împotriva sentinței civile nr. 54 din 18 martie 2009, pronunțată de

Tribunalul Argeș, a formulat în termen apel pârâta Primăria Pitești - prin

primar, criticând-o pentru nelegalitate.

Motivând apelul, pârâta susține că prin Dispoziția Primarului

Municipiului Pitești nr. 3085/2006 au fost acordate reclamanților V.S.M. și I.O.M.,

despăgubiri în condițiile legii speciale pentru o suprafață de 250 mp și 65,54 mp

construcții, dosarul fiind înaintat A.N.R.P. Ulterior, această instituție a

restituit dosarul ce-i privea pe reclamanți întrucât, în opinia acesteia,

notificatorii fac dovada calității de moștenitori doar pentru cota ce revenea

coproprietarului I.M.F., în raport de certificatul de moștenitor. Apreciază

pârâta că soluția instanței de fond este greșită, doar în ceea ce privește

obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

De aceea, pârâta solicită admiterea apelului, desființarea în parte a

sentinței în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina sa.

Reclamanții au depus concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea

apelului și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Pitești, secția a civilă pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia civilă nr. 139/A din 28 septembrie 2009 a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Pitești reprezentat de Primar

împotriva sentinței civile nr. 54 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul

Argeș, intimați fiind reclamanții V.S.M. și I.O.M.

A fost obligată pârâta Primăria Municipiului Pitești reprezentată de

Primar să plătească intimaților-reclamanți V.S.M. și I.O.M. suma de 400 lei

cheltuieli de judecată.

Examinând critica formulată se constată că nu este întemeiată, iar apelul

nu este fondat.

Astfel, prin sentința civilă nr. 54 din 18 martie 2009, pronunțată de

Tribunalul Argeș, a fost admisă contestația formulată de reclamanți în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Pitești, reprezentată prin

primar, anulându-se dispoziția nr. 5851 din 27 noiembrie 2008, emisă de acesta

din urmă.

In conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., „partea care cade

în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată,

așa încât instanța de fond s-a conformat acestora.

In considerarea celor de mai sus se apreciază că apelul nu este fondat.

Conform art. 274 C. proc. civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamanților

suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în

apel.

Împotriva deciziei civile nr. 139A din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel

Pitești, în termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului

Pitești prin Primar, care a criticat-o pentru nelegalitate, fără să invoce în

drept motivele de recurs avute în vedere.

În dezvoltarea criticii formulate, recurenta susține că instanța de apel

greșit a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri de 1/1 în

raport de cele cuvenite conform certificatului de moștenitor, din care rezultă

că sunt îndreptățiți la cota de ½.

De asemenea, susține că în mod greșit s-a menținut soluția instanței de

fond în ceea ce privește obligarea recurentei la plata cheltuielilor de

judecată.

Examinând recursul în raport de criticile formulate, Înalta Curte îl

reține ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Reclamanții V.S.M. și I.O.M., prin cererea înregistrată la 07 ianuarie 2009,

au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Pitești prin Primar și au

solicitat instanței să anuleze dispoziția nr. 5861 din 27 noiembrie 2008 emisă

de Primarul Municipiului Pitești și să mențină ca legală și temeinică

dispoziția nr. 3058 din 25 septembrie 2006.

În cauză s-au dat soluțiile arătate mai sus, de către instanțele de fond

și apel.

Cu toate acestea, recurenta nu a înțeles să critice raționamentul avut în

vedere de către instanța de fond cu privire la obiectul cauzei (anularea

dispoziției nr. 5861 din 27 noiembrie 2008 și menținerea ca legală și temeinică

a dispoziției nr. 3058 din 25 septembrie 2006) ci a exercitat căile de atac ale

apelului și recursului numai cu privire la cheltuielile de judecată pe care

le-a solicitat.

În această situație, instanța de recurs este ținută să analizeze numai

cererea formulată, fără nicio altă referire la problemele de fond soluționate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., trebuie reținut că „partea care cade în pretenții va fi obligată,

la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".

Conform acestui text, intimații din cauză trebuie să-și acopere

prejudiciu cauzat prin desfășurarea prezentului proces pe de o parte, iar pe de

altă parte, culpa aparține părții adverse care a pierdut procesul și care

inițial a emis o dispoziție fără să respecte normele legale în materie.

Legea stipulează că aceste cheltuieli se acordă la cerere, în cauză

intimații formulând o astfel de cerere.

Apărarea recurentei prin invocarea împrejurării că A.N.R.P.,

Secretariatul Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, i-a restituit

dosarul cu întreaga documentație aferentă, cu semnalarea unei inadvertențe cu

privire la despăgubiri, nu poate fi reținută.

Este cert că, această autoritate nu a solicitat expres emiterea unei noi

dispoziții, ci a restituit dosarul pentru clarificarea problemei respective.

Calea aleasă de către recurentă pentru clarificarea problemelor invocate

de A.N.R.P. este în contradicție cu dispozițiile legii în domeniu. Astfel, prin

anularea vechii dispoziții și emiterea unei noi dispoziții s-au încălcat

dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece potrivit principiului irevocabilității

actelor administrative care au fost puse în executare și care și-au produs

efectele juridice nu mai pot fi revocate de către organul emitent. Dacă

într-adevăr se constată de către organul emitent încălcarea unei norme

juridice, acesta are la îndemână calea desființării actului, prin constatarea

nulității lui sau anularea de către o instanță judecătorească la cererea

organului administrativ.

Pentru aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului

Pitești prin Primar, ca nefondat și, văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 200 lei

cheltuieli de judecată către intimații reclamanți V.S.M. și I.O.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului

Pitești prin Primar împotriva deciziei nr. 139 A din 28 octombrie 2009 a Curții

de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta pârâtă Primăria Municipiului Pitești prin Primar să

plătească intimaților reclamanți V.S.M. și I.O.M. 200 lei cheltuieli de

judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2010.