ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9405/2009

Asupra recursurilor civile de față: Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI ARGEȘ, secția civilă, la data de 15 septembrie 2006, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, anularea dispoziției nr. 2702 din 21 august 2006, în sensul acordării de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Pitești, jud. Argeș. Prin sentința civilă nr. 05 din 14 ianuarie 2008, TRIBUNALUL ARGEȘ a admis contestația formulată de B.A., in contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI si MUNICIPIUL PITEȘTI, prin Primar, a anulat în parte dispoziția nr. 2702/2006 emisa de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, a constatat că petenta are dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 220 mp - valoarea fiind de 650 Euro/mp, și pentru construcții, a menținut în rest conținutul dispoziției administrative.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut că, prin dispoziția atacată, a fost respinsa cererea de acordare de despăgubiri bănești, stabilindu-se totodată îndreptățirea contestatoarei, în calitate de moștenitoare testamentară a numitei G.M., de a primi despăgubiri pentru terenul de 118 mp situat în Pitești, județul Argeș, și casa demolata abuziv de pe teren, luandu-se in considerare cuprinsul actului translativ de proprietate-contractul de vânzare-cumpărare nr. 196 din 17 august 1950. Distinct de acest înscris, s-a reținut ca, la dosar s-au depus actele in baza cărora statul a preluat de la autoarea contestatoarei bunurile în vederea exproprierii, din aceste înscrisuri, precum și din expertiza dispusă în cauză, rezultând că întinderea fizică a terenului a fost de 220 mp, și nu de 118 mp cum s-a trecut în cuprinsul dispoziției atacată.

Ca atare, în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, considerându-se că în actul primar de proprietate nu este menționată expres suprafața terenului, s-a dat eficiență conținutului actului de preluare la stat a imobilului. Împotriva susmenționatei sentințe civile a formulat cerere de apel, în termen legal, PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI. Prin decizia civilă nr. 5 din 256/A din 4 decembrie 2008, CURTEA DE APEL PITEȘTI, SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE, a admis apelul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, pentru Municipiul Pitești, a schimbat sentința primei instanțe, în sensul că a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea B.A.

împotriva Dispoziției nr. 2702/2006 emisă de intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI. În motivarea hotărârii pronunțate, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În cauza de față, s-a apreciat ca există o probă contrară actului de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, anume, transpunându-se în teren contractul de vânzare-cumpărare invocat de contestatoare în susținerea notificării, s-a ajuns la stabilirea unei întinderi a terenului de numai 118 mp.

Starea de fapt a fost stabilita de către expert ținându-se cont de elemente concrete-dimensiunile proprietății înstrăinate, evidențiate de chiar cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, acestea fiind după cum urmează: 8,40 m - la stradă: 7,94 m - la răsărit, respectiv o lungime de 14,10 m [fila 7 alin. (1)]. S-a apreciat, totodată, ca, ar putea fi pe deplin de acceptat ca, în posesia de fapt a autoarei petentei să se fi găsit, la data exproprierii, o suprafața mai mare, de 220 mp, fără însă ca aceasta să poată si dovedi dreptul de proprietate asupra diferenței de teren (față de cea înscrisă în actul de vânzare-cumpărare). Împotriva deciziei civile susmenționate a formulat și motivat recurs, în termen legal, (I) contestatoarea B.A., la data de 16 ianuarie 2009 și (II) pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI si MUNICIPIUL PITESTI, prin primar, la data de 08 ianuarie 2009, motivele de nelegalitate invocate fiind următoarele: (I) Recurenta-contestatoare B.A.

si-a susținut criticile de nelegalitate pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - în concret, s-a susținut interpretarea greșita a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În cauza de față, nu se poate retine ca există o probă contrară actului de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, anume, contractul de vânzare-cumpărare invocat de contestatoare, potrivit căruia suprafața terenului ce a fost preluat in mod abuziv este de numai 118 mp, si nu de 220 mp. Interpretarea corecta a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este in sensul ca, numai in măsura in care nu se face dovada existentei dreptului de proprietate pentru o suprafața mai mare decât cea prevăzută in actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, se prezuma ca întinderea dreptului de proprietate nu poate fi alta decât cea recunoscuta in actul normativ respectiv.

Din punctul de vedere al recurentei-contestatoare fisa imobilului, fisa de evaluare a imobilului, borderoul pentru plata despăgubirilor, schița imobilului, referatul comisiei pentru aplicarea Legii nr.10/2001, adeverințele eliberate de Primăria Pitești, inclusiv raportul de expertiza efectuat in cauza de ing. C.P., sunt înscrisurile relevante pentru cauza de fata, care dovedesc ca terenul expropriat avea suprafața de 220 mp. S-a susținut ca instanța de apel a interpretat greșit actele administrate in cauza, iar omisiunea de a le examina si de a motiva înlăturarea acestora, atrage nulitatea hotărârii pronunțate. Chiar și in ipoteza in care instanța apreciază ca autorii reclamantei nu si-au dovedit dreptul de proprietate asupra diferenței de teren, nu se poate nesocoti insa posibilitatea reala a acestora de a invoca uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății asupra diferenței de teren.

(II) Recurenții-pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI si MUNICIPIUL PITESTI, prin primar, si-au susținut criticile de nelegalitate pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. In preambulul hotărârii atacate, instanța de apel a reținut in mod expres faptul că, odată cu acordarea cuvântului asupra apelului, reprezentantul instituțiilor recurente a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, acestea fiind dovedite cu ordinul de plată nr. 524 din 15 aprilie 2008, reprezentând achitarea onorariului de expert în cuantum de 700 lei. Instanța de apel, cu toate că a admis apelul declarat de către instituțiile recurente, respingând pe fond contestația formulata împotriva dispoziției atacate, nu s-a pronunțat și asupra cheltuielilor de judecată solicitate cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, în cuantum de 700 lei.

Față de criticile susținute, recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, modificarea soluției instanței de apel, in sensul admiterii cererii de acordarea a cheltuielilor de judecata in cuantum de 700 lei. Analizând recursurile, în raport de criticile de nelegalitate formulate, Înalta Curte le apreciază ca fiind, nefondat, respectiv fondate, pentru considerentele ce urmează: (I) Recursul contestatoarei B.A. este nefondat.

In mod corect, instanța de apel a apreciat ca recurenta-contestatoare nu poate valorifica dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, altfel decât in sensul interpretării lor gramaticale, logice, in condițiile in care textul beneficiază si de o forma de exprimare clara, coerenta, fiind explicitat si de prevederile exprese ale H.G nr. 250 din 07 martie 2007, după cum urmează „ în absența unor probe contrare, existenta sau după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea înscrisă în actul de preluare sau prin care s-a pus în executare măsura preluări abuzive”. In cauza pendinte, exista o probă contrară actului de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, si aceasta probă contrară este reprezentata de contractul de vânzare-cumpărare invocat de contestatoare în susținerea notificării, ale cărui mențiuni configurează cu exactitate întinderea terenului in litigiu, aceasta fiind de 118 mp, si nu de 220 mp.

Starea de fapt, sub aspectul întinderii dreptului de proprietate, a fost stabilita cu precizie de către expert - planșa A- ținându-se cont de elementele concrete, sigurele pertinente in rezolvarea fondului raportului juridic dedus judecății - dimensiunile proprietății înstrăinate, acestea fiind după cum urmează: 8,40 m - la stradă: 7,94 m - la răsărit, respectiv o lungime de 14,10 m [fila 7 alin. (1)]. Nu se poate retine ca instanța de apel a interpretat greșit înscrisurile administrate in cauza, întrucât un astfel de motiv nu mai poate fi susținut in raport de ipotezele concrete prevăzute strict de art. 304 C. proc. civ., si, nici nu se poate retine ca, ar exista omisiunea de a examina aceste înscrisuri, respectiv de a motiva înlăturarea acestora, cat timp modul in care instanța de apel a stabilit situația de fapt a cauzei pendinte, a fost susținut de o motivație coerenta, clara, pertinenta, întemeiată , cum era si firesc, pe probele existente la dosar.

Critica referitoare la posibilitatea recurentei de a invoca uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății asupra diferenței de teren solicitate, nu poate fi reținută, întrucât, in conformitate cu dispozițiile art. 316, dispozițiile de procedura privind judecata in apel, cele relative la interzicerea lărgirii cadrului procesual cu o cerere noua-constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune-se aplica si in instanța de recurs, cu atât mai mult cu cat caracterul extraordinar al caii de atac a recursului restricționează cercetarea judecătoreasca in aceasta faza procesuala, doar la critici exprese de nelegalitate, prescrise de art. 304 C. proc. civ.

(II) Recursul formulat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI si MUNICIPIUL PITESTI, prin primar, este fondat, pentru următoarele considerente: Instanța de apel a reținut, in mod expres, in preambulul hotărârii pronunțate, faptul că, reprezentantul instituțiilor recurente a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. Cu toate ca instanța de apel a admis apelul acestor părți, respingând pe fond contestația formulata, nu s-a pronunțat insa și asupra cheltuielilor de judecată solicitate cu ocazia dezbaterilor pe fond asupra apelului. Din conținutul dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

rezultă, în mod expres, că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții” Pentru cauza pendinte, relevant este faptul ca s-a pronunțat o soluție favorabila apelanților-pârâți, aceștia solicitând, in mod expres, plata cheltuielilor de judecata de la partea adversa, respectiv onorariul de expert în cuantum de 700 lei, dovada cuantumului acestuia fiind ordinul de plată nr. 524 din 15 aprilie 2008. Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva deciziei nr. 256/A din 4 decembrie 2008 a CURȚII DE APEL PITEȘTI, SECȚIA CIVILĂ, va admite recursul pârâților, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va obliga reclamanta la 700 lei cheltuieli de judecată către pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva deciziei nr. 256/A din 4 decembrie 2008 a CURȚII DE

APEL PITEȘTI, SECȚIA CIVILĂ.

Admite recursul pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI ȘI MUNICIPIUL PITEȘTI, prin primar împotriva aceleiași decizii. Modifică în parte decizia, în sensul că obligă reclamanta la 700 lei cheltuieli de judecată către pârâți. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.