ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2994/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4

septembrie 2003, la Tribunalul Argeș, secția civilă, reclamanta M.S.L.A., a

solicitat ca, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Pitești, să se dispună

anularea dispoziției nr. 692 din 7 august 2002 emisă în temeiul Legii nr.

10/2001, arătând că terenul solicitat se încadrează în prevederile art. 2 lit.

g) și pct. 10.8 lit. b) din Normele de aplicare a acesteia, în raport de care i

se cuvin despăgubiri în echivalent.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că este unica moștenitoare a autoarei sale, M.F., care a înstrăinat în

1977 o casă de locuit, noul proprietar dobândind folosința pentru 100 mp, iar

diferența de 901 mp trecând în proprietatea statului, potrivit dispozițiilor

art. 30 din Legea nr. 58/1974, iar vânzătoarea fiind despăgubită cu o sumă

derizorie de 2019,63 lei.

Tribunalul Argeș, prin sentința

civilă nr. 87 din 23 aprilie 2004 a respins acțiunea formulată de reclamantă

împotriva pârâtului Primarul Municipiului Pitești, reținând că prin contractul

autentic nr. 180 din 12 ianuarie 1977, autoarea reclamantei a înstrăinat un

imobil, iar terenul în suprafață de 901,7 mp a fost trecut în proprietatea

statului, conform prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, dobânditorul

construcției primind numai folosința suprafeței de 100 mp la acea dată.

Ulterior, proprietarul construcției

a solicitat în temeiul Legii nr. 18/1991 construirea dreptului de proprietate

pentru terenul aferent casei, astfel încât s-a reținut că reclamanta nu este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001,

întrucât după anul 1989, s-a recunoscut dreptul de proprietate prin diferite

acte normative, cumpărătorului construcției.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru

nemotivare și pentru neaplicarea dispozițiilor art. 2 pct. g din Legea nr.

10/2001, potrivit cărora este îndreptățită la despăgubiri.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 2348/A din 17 decembrie 2004, a admis apelul

reclamantei și a schimbat în tot sentința în sensul că a admis cererea și a

dispus anularea dispoziției nr. 692/2003 emisă de pârât, obligându-l pe acesta

la emiterea unei noi dispoziții privind despăgubirile bănești, din care se va

scădea suma primită, respectiv 2019,63 lei, actualizată cu indicele inflației.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că prin trecerea terenului în proprietatea statului,

în baza prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, a avut loc de fapt o

expropriere, necunoscută de către stat, prin acordarea de despăgubiri bănești

autoarei reclamantei, M.F.

S-a apreciat că, în speță, sunt

aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 și că despăgubirea

acordată proprietarului a fost derizorie, acesta neavând posibilitatea de o

contesta în justiție.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs Primarul Municipiului Pitești la 11 februarie 2005, criticând-o

ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, pârâtul a

susținut că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că prin trecerea în

proprietatea statului a terenului proprietatea autoarei reclamante, a avut loc

de fapt o expropriere deoarece prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la data

de 12 ianuarie 1977, imobilul casă situat în Pitești, a fost dobândit de T.M.,

iar terenul aferent de 901,70 mp a trecut în proprietatea statului conform

prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974.

S-a susținut că instanța de apel a

ignorat dispozițiile art. 1c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001, potrivit cărora preluarea de către stat în baza art. 30 din Legea nr.

58/1974 nu constituie preluare abuzivă, și, ca atare, aceste cazuri nu fac

obiectul Legii nr. 10/2001.

Intimata M.S.L.A. a formulat la 15

noiembrie 2005 întâmpinare, invocând nulitatea recursului pentru nerespectarea

condițiilor de formă impuse de prevederile art. 302

1

lit. a) C.

proc. civ., în sensul că nu s-au indicat numele și domiciliul său, ca intimată,

precum și tardivitatea declarării acestuia. În subsidiar, s-a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține că excepțiile

nulității recursului și a tardivității declarării acestuia sunt nefondate.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor

art. 302

1

lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă sub sancțiunea nulității, mențiunea numelui, a domiciliului sau

reședinței părților.

Nulitatea prevăzută de art. 302

1

C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195/2004 este o nulitate expresă, dar

nu și absolută. Aceasta deoarece norma ocrotește un interes de ordine privată,

aparținând părții potrivnice, și nu un interes general, ceea ce face ca

nulitatea prevăzută de lege să aibă un caracter relativ.

Dovada contrară a lipsei oricărei

vătămări, a fost făcută prin faptul că și în lipsa mențiunilor menite să

identifice complet pe intimată, aceasta a fost legal citată chiar de la primul

termen, fiind reprezentată în instanță, asigurându-se continuarea judecății și

în faza recursului în același cadru procesual ca cel din fața primei instanțe.

Excepția tardivității recursului

este de asemenea, nefondată întrucât decizia recurată a fost comunicată

Primarului Municipiului Pitești la 26 ianuarie 2005, iar recursul a fost

declarat la 11 februarie 2005, deci cu respectarea termenului legal de 15 zile

prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Cu privire la fondul recursului,

Înalta Curte de Casație și Justiție va reține ca întemeiată critica formulată

de recurent, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se va reține că, așa cum

corect au arătat instanțele de fond și apel, terenul în litigiu, în suprafață

de 901,70 mp aferent construcției situate în Pitești, a trecut în proprietatea

statului conform prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, odată cu

încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 180 din 12

ianuarie 1977 la fostul Notariat de Stat Județean Argeș.

Așa cum rezultă din adresa nr. 592

din 3 februarie 1998 a Primăriei Municipiului Pitești, terenul menționat a fost

atribuit actualului deținător al construcției, T.M., conform dispozițiilor art.

35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Soluția respingerii notificării

formulate de reclamanta intimată în temeiul Legii nr. 10/2001 este justificată

de împrejurarea că legiuitorul a recunoscut în aceste situații vocația

obținerii titlului de proprietate pentru terenul aferent construcției vândute,

în favoarea dobânditorilor construcției anterior titulari ai unui drept de

folosință asupra acestora.

În consecință, se va aprecia că

soluția respingerii notificării reclamantei este susținută de prevederile art.

1.4 lit. c) din H.G. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, apreciindu-se că aceste preluări

nu pot fi calificate ca fiind abuzive și nu cad sub incidența Legii nr.

10/2001.

Ca

atare, urmează ca recursul pârâtului Primarul Municipiului Pitești să fie admis,

iar în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. să se modifice decizia atacată

în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamantă împotriva

sentinței civile nr. 87 din 23 aprilie 2004 a Tribunalul Argeș, secția civilă,

ce va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului

Pitești împotriva deciziei nr. 2348/A din 17 decembrie 2004 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă.

Modifică

decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.