ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2246/2016

Decizia nr. 2246/2016

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererile de revizuire, astfel cum au fost reunite

pentru o judecată unitară, înregistrate pe rolul Tribunalului

Argeș sub nr. x/109/2015 și nr. y/109/2015, revizuenții A.

și B. au solicitat, în contradictoriu cu intimații C., D., Comisia

locală de fond funciar Bascov, E., F., G. și H., revizuirea

sentinței civile nr. 75 din 4 martie 2014, pronunțată de

Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/280/2007* și obligarea

pârâților Ia plata de daune morale și despăgubiri materiale în

sumă de 2.100,000 euro, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, întemeiată

pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., revizuenții au

arătat că au descoperit înscrisuri doveditoare folosite de partea potrivnică

și pe care nu le-au putut înfățișa ca fiind false (fals intelectual),

dintr-o împrejurarea mai presus de voința lor, respectiv procesul -verbal din

4 decembrie 1992 eliberat de Comisia locală de fond funciar Bascov și

susținut prin procesul-verbal de constatare din 15 aprilie 1993 de către

primarul H. și Comisia locală de fond funciar Bascov și titlul de

proprietate din 20 ianuarie 2005 eliberat moștenitorilor Iui I., adeverința

din 16 noiembrie 2012 și certificatul de atestare fiscală din 08

aprilie 2013, care nu corespund realității. Caracterul nereal al acestor

înscrisuri reiese din ordonanța din 25 septembrie 2015 emisă de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/P/2015, din referatul IPJ

Argeș al Poliției mun. Pitești din 27 ianuarie 2015 din dosarul penal

nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești și

din ordonanța din 16 februarie 2015 emisă în acest din urmă dosar

penal.

Din referatul organului de poliție

din 27 ianuarie 2015 și din ordonanța din 16 februarie 2015 rezultă

că pentru suprafața de 10 ha pe care au fost puse în posesie moștenitoarele

lui I., respectiv intimatele C. și D., autorul acestora nu mai era îndreptățit

la reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, deoarece terenul

ieșise legal din patrimoniul acestor moștenitoare. Cu toate acestea, membrii

Comisiei Locale de fond funciar le-au pus în posesie abuziv, săvârșind

infracțiunea de abuz în serviciu, în dauna lor, prin care a fost adusă

atingere dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafață de

5.000 m.p., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din 22 februarie

1990.

Prin sentința civilă

nr. 81 din 1 martie 2016

au

fost respinse, ca nefondate, cererile de revizuire reunite și au fost obligați

revizuenții la suma de 1.569 RON cheltuieli de judecată către intimatele

C. și D.

Pentru a pronunța această

soluție,

instanța

a reținut că prin sentința civilă nr. 75 din 4 martie 2014,

pronunțată de Tribunalul Argeș s-a respins acțiunea formulată

de reclamanții A. și B. împotriva pârâților C., H., F., J., E., Comisia

locală de fond funciar Bascov și D. Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții, iar prin decizia civilă nr. 1060 din 13

noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești a respins, ca tardive, apelurile declarate

de reclamanți. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia

civilă nr. 1800 din 16 septembrie 2015, a respins, ca nefondat, recursul formulat

de reclamanții A. și B. împotriva deciziei curții de apel.

Conform art. 322 alin. (1)

pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în cauză, în raport de data declanșării

litigiului principal și de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012,

se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul, dacă hotărârea s-a dat în temeiul

unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. Pentru a fi

incident acest motiv de revizuire care ar conduce la retractarea hotărârii

atacate ar trebui să existe o hotărâre definitivă prin care să

se constate că un înscris care a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii

retratate a fost fals și acest înscris declarat fals să fi fost definitoriu

la pronunțarea respectivei hotărâri.

În speță, în Dosarul

nr. x/280/2007* prin cererea precizată revizuenții au solicitat acordarea

sumei, de 2,100.000 euro, despăgubiri materiale și morale, pentru faptul

că sunt terorizați de pârâți, fiind purtați prin instanțele

de judecată timp de peste 20 de ani de zile pentru recunoașterea dreptului

lor de proprietate asupra unui teren situat pe raza comunei Bascov și pe care

pârâții l-au contestat. Deci, obiectul cauzei a fost pretenții, iar nu

contestarea valabilității procesului-verbal din 4 decembrie 1992 eliberat

de Comisia locală de fond funciar Bascov, procesului-verbal de constatare

din 15 aprilie 1993 emis de primarul H. și Comisia locală de fond funciar

Bascov, titlului de proprietatedin 20 ianuarie 2005 eliberat moștenitorilor

lui I., adeverinței din 16 noiembrie 2012 și certificatului de atestare

fiscală din 8 aprilie 2013, cu privire la care susțin revizuenții

s-ar fi constatat că sunt false.

Prin ordonanța din 25

septembrie 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș s-a

dispus în privința numiților H., E., F. și J., C. și D. clasarea

cauzei penală având ca obiect săvârșirea infracțiunii de constituire

de grup infracțional organizat și luare de mită, prev. și ped.

de art. 367 alin. (1) și art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38

alin. (1) și alin. (5) Noul C. pen. și disjungerea cauzei, formarea unui

nou dosar penal și declinarea competenței de efectuare a urmării

penale în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburarea de posesie, tăinuire,

abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals. Ca urmare a învestirii, Parchetul

de pe lângă Judecătoria Pitești a dispus prin ordonanța din

16 februarie 2015 în dosarul penal nr. x/P/2014 clasarea cauzei privind săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual

și uz de fals, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a mai reținut că în

dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 75 din 4

martie 2014, înscrisurile pe care revizuenții susțin că ar fi false,

nu ar putea conduce, în cazul în care ar fi întemeiată susținerea, la

modificarea sentinței, întrucât instanța a reținut că nu sunt

întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana pârâților,

iar înscrisurile de care se prevalează părțile invocând că sunt

false nu au dovedit că pârâții le-ar fi cauzat reclamanților vreun

prejudiciu moral sau material, pentru a se impune retractarea acesteia.

Referitor la daunele morale și

materiale solicitate de revizuenți, instanța a constatat că acestea

nu au fost dovedite, nefiind întrunite elemente răspunderii civile delictuale.

În ceea ce privește încadrarea

revizuentei A. în grad de handicap s-a constatat că acesta datează din

31 mai 2012 potrivit certificatului nr. 3712 și se datorează unor afecțiuni

medicale, nefăcându-se dovadă că aceste afecțiuni ar fi fost

produse de pârâți.

Împotriva acestei sentințe,

revizuenții au formulat apel,

iar prin decizia nr. 1682 din data de 28 iunie 2016 a Curții

de Apel Pitești, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut,

în esență, că în cererea de revizuire, întemeiată pe prevederile

art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., revizuenții au invocat existența

unor înscrisuri false, în raport de prevederile art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., însă din cuprinsul sentinței civile nr. 75 din 4 martie 2014 nu

a rezultat că soluția instanței s-a bazat pe cele cinci înscrisuri

mai sus menționate despre care revizuenții pretind ca ar fi false, ci

doar s-au analizat condițiile răspunderii civile delictuale în cadrul

acțiunii în răspundere civilă promovată de reclamanții

A. și B., motiv pentru care s-a apreciat că nu se regăsește

cazul de revizuire invocat.

Împotriva deciziei pronunțate

în apel, s-a declarat recurs

de

către revizuenții A. și B., prin care fără a se indica

temeiul legal al criticilor formulate, în esență, s-a solicitat a se constata:

existența faptelor penale ale pârâților în cauză, cu privire la infracțiunile

de abuz în serviciu și fals intelectual; neanalizarea tuturor înscrisurilor

dosarului în baza cărora din vina pârâților, terenul acestora în suprafață

de 5000 m.p. a fost vândut în baza unor acte false; interogarea pârâților salariați

ai Consiliului Local Bascov și a primarului comunei Bascov cu privire la motivele

eliberării: proceselor verbale prin care pârâții au fost puși în

posesie în privința terenului de 5000 m.p. și a suprafeței de 10

ha, adeverinței din 16 noiembrie 2012 și titlurilor de proprietate emise

în 1993 și în 2005, prin care le-a fost furată proprietatea și ale

terorizării prin instanțe judecătorești și alte instituții,

timp de 23 de ani, provocând grave probleme de sănătate.

La termenul de judecată din

data de 17 noiembrie 2016,

Înalta

Curte a invocat excepția nulității recursului și, având în vedere

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate această

excepție.

Potrivit art. 302

1

C.

proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

a hotărârii atacate, pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea

acestora.

Modificarea sau casarea unei hotărâri

prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate

strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire

a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs

prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar

pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici

privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs

invocat.

În speță, recurenții

revizuenți A. și B. nu s-au conformat exigențelor cerute de art.

302

1

și art. 304 C. proc. civ., susținerile acestora nefiind

structurate din punct de vedere juridic. Criticile nu vizează motivarea reținută

de Curtea de Apel Pitești în decizia pronunțată.

Astfel, se constată că

instanța a respins apelul acestora pe considerentul că cererea de revizuire

a sentinței nr. 75 din 4 martie 2014 a fost respinsă, ca nefondată,

față de obiectul cererii de cliemare în judecată care a fost acela

în pretenții, iar nu de contestare a valabilității înscrisurilor

deținute de pârâți. S-a reținut că nu sunt întrunite elementele

răspunderii civile delictuale în persoana pârâților, că în privința

înscrisurilor de care se prevalează părțile ca fiind false nu s-a

dovedit că pârâții le-ar fi cauzat reclamanților vreun prejudiciu

moral sau material și deci daunele solicitate de către revizuenți

nu au fost dovedite.

Or, prin criticile formulate în

recurs, pe de o parte, apelanții revizuenți nu s-au conformat obligației

de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul judiciar

al deciziei atacate, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a criticilor

formulate în recurs nu permite instanței să realizeze, în condițiile

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în cazurile expres și limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Susținerile recurenților

revizuenți vizează aspecte ce țin de modul de analizare a înscrisurilor

depuse în cauză, care ar fi trebuit să conducă la constatarea existenței

unor fapte penale în sarcina pârâților și nu de nelegalitate a deciziei

recurate.

Susținerea conform căreia

instanța de apel nu ar fi ținut seama de înscrisurile depuse la dosar,

nu poate fi analizată, deoarece interpretarea probelor sau omisiunea de a le

avea în vedere, la soluționarea cauzei, nu mai constituie motive de recurs

în urma abrogării cazurilor de casare prevăzute de art. 304 pct. 11 C.

proc. civ. (prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000) și, respectiv,

art. 304 pct. 10 din același Cod (prin art. 1 pct. 111 din O.U.G. nr. 138/2000,

introdus prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005").

Prin urmare, pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului conform

art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat

de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1682 din data de 28 iunie

2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2016.