ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2246/2016

Decizia nr. 2246/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererile de revizuire, astfel cum au fost reunite pentru o judecată unitară, înregistrate pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. x/109/2015 și nr. y/109/2015, revizuenții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu intimații C., D., Comisia locală de fond funciar Bascov, E., F., G. și H., revizuirea sentinței civile nr. 75 din 4 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/280/2007* și obligarea pârâților Ia plata de daune morale și despăgubiri materiale în sumă de 2.100,000 euro, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., revizuenții au arătat că au descoperit înscrisuri doveditoare folosite de partea potrivnică și pe care nu le-au putut înfățișa ca fiind false (fals intelectual), dintr-o împrejurarea mai presus de voința lor, respectiv procesul -verbal din 4 decembrie 1992 eliberat de Comisia locală de fond funciar Bascov și susținut prin procesul-verbal de constatare din 15 aprilie 1993 de către primarul H. și Comisia locală de fond funciar Bascov și titlul de proprietate din 20 ianuarie 2005 eliberat moștenitorilor Iui I., adeverința din 16 noiembrie 2012 și certificatul de atestare fiscală din 08 aprilie 2013, care nu corespund realității. Caracterul nereal al acestor înscrisuri reiese din ordonanța din 25 septembrie 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș în Dosarul nr. x/P/2015, din referatul IPJ Argeș al Poliției mun.

Pitești din 27 ianuarie 2015 din dosarul penal nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești și din ordonanța din 16 februarie 2015 emisă în acest din urmă dosar penal. Din referatul organului de poliție din 27 ianuarie 2015 și din ordonanța din 16 februarie 2015 rezultă că pentru suprafața de 10 ha pe care au fost puse în posesie moștenitoarele lui I., respectiv intimatele C. și D., autorul acestora nu mai era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, deoarece terenul ieșise legal din patrimoniul acestor moștenitoare.

Cu toate acestea, membrii Comisiei Locale de fond funciar le-au pus în posesie abuziv, săvârșind infracțiunea de abuz în serviciu, în dauna lor, prin care a fost adusă atingere dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.000 m.p., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din 22 februarie 1990. Prin sentința civilă nr. 81 din 1 martie 2016 au fost respinse, ca nefondate, cererile de revizuire reunite și au fost obligați revizuenții la suma de 1.569 RON cheltuieli de judecată către intimatele C. și D. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 75 din 4 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B. împotriva pârâților C., H., F., J., E., Comisia locală de fond funciar Bascov și D. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin decizia civilă nr. 1060 din 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești a respins, ca tardive, apelurile declarate de reclamanți.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 1800 din 16 septembrie 2015, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei curții de apel. Conform art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în cauză, în raport de data declanșării litigiului principal și de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

Pentru a fi incident acest motiv de revizuire care ar conduce la retractarea hotărârii atacate ar trebui să existe o hotărâre definitivă prin care să se constate că un înscris care a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii retratate a fost fals și acest înscris declarat fals să fi fost definitoriu la pronunțarea respectivei hotărâri. În speță, în Dosarul nr. x/280/2007* prin cererea precizată revizuenții au solicitat acordarea sumei, de 2,100.000 euro, despăgubiri materiale și morale, pentru faptul că sunt terorizați de pârâți, fiind purtați prin instanțele de judecată timp de peste 20 de ani de zile pentru recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra unui teren situat pe raza comunei Bascov și pe care pârâții l-au contestat.

Deci, obiectul cauzei a fost pretenții, iar nu contestarea valabilității procesului-verbal din 4 decembrie 1992 eliberat de Comisia locală de fond funciar Bascov, procesului-verbal de constatare din 15 aprilie 1993 emis de primarul H. și Comisia locală de fond funciar Bascov, titlului de proprietatedin 20 ianuarie 2005 eliberat moștenitorilor lui I., adeverinței din 16 noiembrie 2012 și certificatului de atestare fiscală din 8 aprilie 2013, cu privire la care susțin revizuenții s-ar fi constatat că sunt false. Prin ordonanța din 25 septembrie 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș s-a dispus în privința numiților H., E., F. și J., C. și D. clasarea cauzei penală având ca obiect săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat și luare de mită, prev. și ped.

de art. 367 alin. (1) și art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) și alin. (5) Noul C. pen. și disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar penal și declinarea competenței de efectuare a urmării penale în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburarea de posesie, tăinuire, abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals. Ca urmare a învestirii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești a dispus prin ordonanța din 16 februarie 2015 în dosarul penal nr. x/P/2014 clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a mai reținut că în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 75 din 4 martie 2014, înscrisurile pe care revizuenții susțin că ar fi false, nu ar putea conduce, în cazul în care ar fi întemeiată susținerea, la modificarea sentinței, întrucât instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana pârâților, iar înscrisurile de care se prevalează părțile invocând că sunt false nu au dovedit că pârâții le-ar fi cauzat reclamanților vreun prejudiciu moral sau material, pentru a se impune retractarea acesteia. Referitor la daunele morale și materiale solicitate de revizuenți, instanța a constatat că acestea nu au fost dovedite, nefiind întrunite elemente răspunderii civile delictuale.

În ceea ce privește încadrarea revizuentei A. în grad de handicap s-a constatat că acesta datează din 31 mai 2012 potrivit certificatului nr. 3712 și se datorează unor afecțiuni medicale, nefăcându-se dovadă că aceste afecțiuni ar fi fost produse de pârâți. Împotriva acestei sentințe, revizuenții au formulat apel, iar prin decizia nr. 1682 din data de 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în cererea de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., revizuenții au invocat existența unor înscrisuri false, în raport de prevederile art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., însă din cuprinsul sentinței civile nr. 75 din 4 martie 2014 nu a rezultat că soluția instanței s-a bazat pe cele cinci înscrisuri mai sus menționate despre care revizuenții pretind ca ar fi false, ci doar s-au analizat condițiile răspunderii civile delictuale în cadrul acțiunii în răspundere civilă promovată de reclamanții A. și B., motiv pentru care s-a apreciat că nu se regăsește cazul de revizuire invocat. Împotriva deciziei pronunțate în apel, s-a declarat recurs de către revizuenții A. și B., prin care fără a se indica temeiul legal al criticilor formulate, în esență, s-a solicitat a se constata: existența faptelor penale ale pârâților în cauză, cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual; neanalizarea tuturor înscrisurilor dosarului în baza cărora din vina pârâților, terenul acestora în suprafață de 5000 m.p.

a fost vândut în baza unor acte false; interogarea pârâților salariați ai Consiliului Local Bascov și a primarului comunei Bascov cu privire la motivele eliberării: proceselor verbale prin care pârâții au fost puși în posesie în privința terenului de 5000 m.p. și a suprafeței de 10 ha, adeverinței din 16 noiembrie 2012 și titlurilor de proprietate emise în 1993 și în 2005, prin care le-a fost furată proprietatea și ale terorizării prin instanțe judecătorești și alte instituții, timp de 23 de ani, provocând grave probleme de sănătate. La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2016, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate această excepție.

Potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea acestora. Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, recurenții revizuenți A. și B. nu s-au conformat exigențelor cerute de art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ., susținerile acestora nefiind structurate din punct de vedere juridic. Criticile nu vizează motivarea reținută de Curtea de Apel Pitești în decizia pronunțată. Astfel, se constată că instanța a respins apelul acestora pe considerentul că cererea de revizuire a sentinței nr. 75 din 4 martie 2014 a fost respinsă, ca nefondată, față de obiectul cererii de cliemare în judecată care a fost acela în pretenții, iar nu de contestare a valabilității înscrisurilor deținute de pârâți. S-a reținut că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana pârâților, că în privința înscrisurilor de care se prevalează părțile ca fiind false nu s-a dovedit că pârâții le-ar fi cauzat reclamanților vreun prejudiciu moral sau material și deci daunele solicitate de către revizuenți nu au fost dovedite.

Or, prin criticile formulate în recurs, pe de o parte, apelanții revizuenți nu s-au conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul judiciar al deciziei atacate, iar pe de altă parte, modalitatea de redactare a criticilor formulate în recurs nu permite instanței să realizeze, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Susținerile recurenților revizuenți vizează aspecte ce țin de modul de analizare a înscrisurilor depuse în cauză, care ar fi trebuit să conducă la constatarea existenței unor fapte penale în sarcina pârâților și nu de nelegalitate a deciziei recurate.

Susținerea conform căreia instanța de apel nu ar fi ținut seama de înscrisurile depuse la dosar, nu poate fi analizată, deoarece interpretarea probelor sau omisiunea de a le avea în vedere, la soluționarea cauzei, nu mai constituie motive de recurs în urma abrogării cazurilor de casare prevăzute de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. (prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000) și, respectiv, art. 304 pct. 10 din același Cod (prin art. 1 pct. 111 din O.U.G. nr. 138/2000, introdus prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005"). Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (2) C. proc.

civ.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1682 din data de 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.