ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 30 aprilie 2013, sub nr. x/2013, A. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței în privința sa.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.

Prin încheierea din 13 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de debitoarea A. S.R.L. și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței în privința acestei părți.

Prin cererea înregistrată în același dosar, B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., a solicitat stabilirea în sarcina lichidatorului a obligației de a nu proceda la valorificarea spațiului comercial situat în localitatea Drobeta Turnu-Severin, bd. x 16-22 decembrie 1989, nr. 1A, județul Mehedinți, până la momentul soluționării definitive a dosarelor nr. x/2013 și y/2013

Prin încheierea din 12 octombrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea având ca obiect stabilirea în sarcina lichidatorului a obligației de a nu proceda la valorificarea spațiului comercial anterior menționat, până la momentul soluționării definitive a dosarelor nr. x/2013 și y/2013

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 20 aprilie 2016, sub nr. x/2013/a32, contestatorul B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., i-a chemat în judecată pe intimații Comitetul Creditorilor, prin C. S.A., Întreprindere Individuală D. și A. S.R.L., prin lichidator E.., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze procesul-verbal al licitației din 4 aprilie 2016, actul de adjudecare din 5 aprilie 2016 și raportul de activitate publicat în B.P.I. nr. 7406/2016 și, ca efect al nulității procesului-verbal de licitație și a actului de adjudecare, să anuleze contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 6 aprilie 2016.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2, art. 21, art. 116 și art. 149 din Legea nr. 85/2006 și art. 11, art. 14 și art. 15 C. civ.

Prin sentința nr. 198/2016 din 30 mai 2016, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității contestației; a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații Comitetul Creditorilor, prin C. S.A., Întreprindere Individuală D. și A. S.R.L., prin lichidator E..

Împotriva sentinței primei instanțe, B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 937/2016 din 8 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul B. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei instanței de apel, B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei atacate pentru încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii din 12 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 415/2017 din 23 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului intimatei A. S.R.L.; a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., împotriva deciziei instanței de apel.

Împotriva deciziei instanței de retractare, B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, recurentul a relatat istoricul litigiului, după care a susținut, în esență, că prin decizia nr. 937/2016 din 8 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a apreciat că este legală procedura de vânzare a spațiului comercial în cadrul licitației din 4 aprilie 2016, deși măsura suspendării acestei proceduri era operantă la acel moment.

În acest sens, autorul recursului a arătat că decizia anterior evocată încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii din 12 octombrie 2015, prin care s-a stabilit că valorificarea spațiului comercial nu se poate realiza pentru o anumită perioadă de timp.

Aceeași parte a susținut că nu există nicio contrarietate între încheierea din 12 octombrie 2015 și cea din 4 aprilie 2016, întrucât judecătorul-sindic nu a revenit și nici nu ar fi putut reveni asupra măsurii suspendării procedurii de valorificare a imobilului anterior menționat.

Astfel, recurentul a subliniat că există contrarietate numai între încheierea din 12 octombrie 2015 a Tribunalului Mehedinți și decizia nr. 937/2016 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova.

Titularul recursului a mai arătat că măsura suspendării procedurii de valorificare a imobilului a operat în perioada cuprinsă între 12 octombrie 2015 și 10 mai 2017, când s-a soluționat definitiv dosarul nr. x/2013, iar vânzarea imobilului a avut loc în perioada suspendării, respectiv la 4 aprilie 2016.

Aceeași parte a criticat și soluția de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a apărătorului intimatei A. S.R.L.

În acest sens, recurentul a arătat că lichidatorul a propus comitetului creditorilor ca doamna avocat F. să o reprezinte pe intimata A. S.R.L. în anumite cauze menționate în raportul nr. x din 9 decembrie 2016, printre care nu se regăsește și dosarul nr. x/2016.

Or, în lipsa unei hotărâri a comitetului creditorilor, lichidatorul nu putea angaja un avocat care să o reprezinte pe debitoarea aflată în insolvență, conform art. 23 și art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006.

Totodată, recurentul a susținut că împuternicirea avocațială de la dosarul de revizuire face referire la un contract de asistență juridică încheiat la 14 decembrie 2016, în timp ce contractul de asistență juridică depus la dosar a fost încheiat la 19 decembrie 2016.

Aceeași parte a arătat că adunarea creditorilor a avut loc la 14 decembrie 2016, deci anterior datei încheierii contractului de asistență juridică din 19 decembrie 2016. Or, acest aspect probează faptul că membrii comitetului creditorilor au înțeles să nu aprobe acordarea unui nou mandat avocatului pentru reprezentarea intimatei A. S.R.L. în dosarul de revizuire.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul Comitetul Creditorilor, prin G., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iulie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Numai recurentul a depus un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2019, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, pe care l-a admis în principiu.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul susține, în esență, că decizia nr. 937/2016 din 8 noiembrie 2016, prin care Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a apreciat că este legală procedura de vânzare a spațiului comercial în cadrul licitației din 4 aprilie 2016, încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii din 12 octombrie 2015, prin care s-a stabilit că valorificarea spațiului comercial nu se poate realiza pentru o anumită perioadă de timp.

Criticile anterior evocate se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevede că se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Răspunsul la aceste critici presupune verificarea îndeplinirii condițiilor instituite de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care au constituit temeiul cererii de revizuire soluționate prin decizia recurată.

Potrivit acestui text de lege, în forma în vigoare la data începerii procesului, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, art. 509 alin. (2) C. proc. civ. prevede că pot fi atacate cu revizuire pentru acest motiv și hotărârile care nu evocă fondul.

Fundamentul revizuirii întemeiate pe motivul contrarietății de hotărâri îl reprezintă protejarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, care presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, pentru incidența acestui motiv de revizuire este necesar ca, în dosare diferite, între care există tripla identitate de părți, obiect și cauză, să fie pronunțate hotărâri contradictorii.

O altă condiție pentru incidența acestui motiv de revizuire este aceea ca, în al doilea dosar, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Verificând îndeplinirea acestor condiții, instanța supremă reține că, în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat încheierea din 12 octombrie 2015, prin care a admis cererea având ca obiect stabilirea în sarcina lichidatorului a obligației de a nu proceda la valorificarea spațiului comercial situat în localitatea Drobeta Turnu-Severin, bd. x 16-22 decembrie 1989, nr. 1A, județul Mehedinți, până la momentul soluționării definitive a dosarelor nr. x/2013 și y/2013

Pe de altă parte, în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a pronunțat decizia nr. 937/2016 din 8 noiembrie 2016, prin care a admis contestația având ca obiect anularea procesului-verbal al licitației din 4 aprilie 2016, a actului de adjudecare din 5 aprilie 2016, a raportului de activitate publicat în B.P.I. nr. 7406/2016 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 6 aprilie 2016.

Așadar, cererile din cele două dosare, în care au fost pronunțate hotărârile anterior evocate, au obiecte diferite.

Nefiind îndeplinită cerința identității de obiect între cererile din cele două dosare, rezultă că nu a fost încălcat efectul negativ al autorității de lucru judecat reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Cum condițiile de admisibilitate a motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt cumulative, rezultă neîndeplinirea condiției identității de obiect între cele două dosare face inutilă examinarea celorlalte condiții.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate.

Recurentul a criticat și soluția de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului intimatei A. S.R.L., susținând, în esență, că, în lipsa unei hotărâri a comitetului creditorilor, lichidatorul nu putea angaja un avocat care să o reprezinte pe debitoarea aflată în insolvență, conform art. 23 și art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006.

Aceste critici pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la aceste critici, instanța supremă reține că art. 23 din Legea nr. 85/2006 conferă lichidatorului dreptul de a angaja persoane de specialitate, inclusiv avocați, pentru reprezentarea intereselor debitorului.

Ca atare, lichidatorul poate încheia un contract de asistență juridică, în numele și pe seama debitorului.

Lipsa aprobării de către comitetul creditorilor a numirii și nivelului remunerațiilor persoanelor angajate de către lichidator nu afectează însă validitatea contractului de asistență juridică încheiat de lichidator, în numele și pe seama debitorului, din moment ce lichidatorul are dreptul de a angaja persoane de specialitate. Astfel, aspectele legate de numirea și remunerația avocatului nu au nicio consecință asupra validității mandatului acordat reprezentantului avocat.

Celelalte critici referitoare la pretinsele neconcordanțe între contractul de asistență juridică și împuternicirea avocațială aflate la dosarul de revizuire se circumscriu excepției lipsei dovezii calității de reprezentant. Or, recurentul a invocat în fața instanței de revizuire excepția lipsei calității de reprezentant.

Fiind formulate în legătură cu o altă excepție decât cea invocată în fața instanței de revizuire, criticile referitoare la pretinsele neconcordanțe între contractul de asistență juridică și împuternicirea avocațială urmează a fi înlăturate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., împotriva deciziei instanței de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 415/2017 din 23 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2020.