ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele

La data de 20.11.2018, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, sub nr. x/2018, cererea prin care petentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 212/A/19.03.2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. x/2014, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 pct. 5 și 8 și următoarele din C. proc. civ.

În motivarea cererii, petentul a arătat că după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire o solicită, s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi prezentate din împrejurări independente de voința sa, respectiv "din cauza poziției duale a Primăriei Drobeta Turnu Severin care i-a înmânat actul adițional la contractul de concesiune nr. x/2003 abia în data de 22.10.2018, fapt pe care l-a confirmat și în instanță cu chitanțele de plată a redevenței pe anul curent și anul anterior."

Cu referire la motivele de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul a arătat că hotărârea atacată contravine Deciziei nr. 178/R/27.10.2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/2012, definitivă și irevocabilă la data de 27.10.2015, decizie care menține contractul de concesiune nr. x/2003 ca valabil, infirmând măsura rezilierii dispusă de către Municipiul Drobeta Turnu Severin.

Prin încheierea de ședință din data de 05.02.2019, Tribunalul Mehedinți, în temeiul dispozițiilor art. 510 alin. (3) din C. proc. civ. a dispus disjungerea cererii de revizuire formulată în temeiul art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. și formarea unui dosar separat, care a fost înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2019.

Prin Decizia civilă nr. 3 din 19.02.2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul x/2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Prin Decizia civilă nr. 1.192/2019 din 23 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis excepția tardivității, invocată din oficiu și a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 212/A/19.03.2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-revizuent A., cerere ce a fost înaintată instanței supreme.

Recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 iunie 2019, sub nr. x/2019 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din data de 20 iunie 2019, s-a pus în vedere recurentului să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON. Totodată s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă, prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., stabilite sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., că recursul este exercitat în termenul legal prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., că este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, achitată cu chitanța seria x/2019 nr. x din 15.01.2019, aflată la dosarul de recurs, iar hotărârea curții de apel este susceptibilă de recurs, în raport de prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate prin memoriul de recurs, magistratul-asistent raportor a opinat în sensul în care recursul nu cuprinde motivele de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, cerință a cărei lipsă este sancționată cu nulitate de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., completul de filtru urmând a examina admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilității încadrării criticilor de nelegalitate în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând conținutul cererii de recurs, Înalta Curte, constituită în complet de filtru constată că în motivarea căii de atac exercitate, revizuentul a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., argumentând următoarele;

Cererea de revizuire nu a fost formulată tardiv având în vedere că pe rolul instanțelor de judecată erau în curs de soluționare și alte cauze, în legătura cu pricina pendinte și care suspendă curgerea termenului de recurs față de împrejurarea că "toate instanțele de judecată au respins cererile pe excepție și pe autoritate de lucru judecat, fără a intra în judecarea fondului".

Pe de altă parte, după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, au fost descoperite înscrisuri doveditoare care nu au putut fi prezentate din împrejurări mai presus de voința revizuentului, și care se datorează poziției Primăriei Drobeta Turnu Severin care a înmânat la data de 22.10.2018 actul adițional la contractul de concesiune nr. x/2003, act adițional înregistrat la data de 11.12.2017 și care confirmă existența, în derulare, a contractului de concesiune. Existența actului adițional confirmă dreptul și interesul în promovarea cererii de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 5 din C. proc. civ.

În continuare, a mai susținut că instanța de fond, prin Sentința civilă nr. 2.218 din 10.10.2017 a admis excepția autorității de lucru jucat și a respins acțiunea fără a cerceta fondul cauzei și a analiza poziția Primăriei Drobeta Turnu Severin cu privire la terenul concesionat și la existența, în derulare a contractului de concesiune, soluție menținută și de către Tribunalul Mehedinți, în apel.

Or, în opinia recurentului, hotărârea din apel este în contradicție cu decizia civilă nr. 178R din data de 27.10.2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/2012, definitivă și irevocabilă la data de 27.10 2015, prin care s-a statuat că este încă în vigoare contractul de concesiune nr. x/2003.

A mai arătat că înscrisurile de la dosar probează faptul că terenul la data concesionării se afla în domeniul privat al municipiului Drobeta Turnu Severin, fiind ocupat de construcții și deci, nu putea fi la pus la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar a Municipiului Drobeta Turnu Severin. Acesta a fost și considerentul pentru care revizuentul a solicitat nulitatea absolută a tranzacției intervenite între B. și C. la data de 09.06.1994.

De asemenea, a mai învederat că "instanța care a consfințit tranzacția a fost indusă în eroare, C. folosindu-se de prilej pentru a-și dezmembra parcela de 8000 mp în două parcele de 1100 mp și de 69000 mp și pentru a reloca parcela de 1100 mp în Banovita, în contradicție cu prevederile art. 2276 alin. (2) și art. 2278 din C. civ..".

În raport de prevederile art. 1254 alin. (1) din C. civ., tranzacția este lovită de nulitate absolută.

Prin punctul de vedere depus cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, recurentul a solicitat instanței să invoce din oficiu, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. pentru încălcarea de către curtea de apel a normelor de procedură a căror încălcare atrage nulitatea.

Prioritar, Înalta Curte apreciază că se impune a se reține că admisibilitatea unui recurs, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., presupune analiza de către completul de filtru, a îndeplinirii cumulative a condițiilor de fond și de formă a cererii de recurs, stabilite sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează conținutul cererii de recurs, de dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., care se referă la încadrarea criticilor în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., și de dispozițiile art. 485 din C. proc. civ., referitoare la termenul de exercitare a recursului, a legalității căii de atac exercitate și a îndeplinirii de către recurent a obligației legale de achitare a taxei judiciare de timbru.

De asemenea, reține că în conformitate cu dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, din perspectiva posibilității încadrării aspectelor de nelegalitate invocate de către revizuentul A. prin memoriul de recurs în motivele de casare, expres și limitativ, prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, dispozițiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin Decizia civilă nr. 1192 din 23 aprilie 2019, ce face obiectul prezentului control de legalitate, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 212 din 19.03.2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/2014.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că revizuentul a invocat existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 212/A/19.03.2018 pronunțată în Dosar nr. x/2014 de Tribunalul Mehedinți, întrucât este în contradicție cu Decizia nr. 178/R/27.10.2015, pronunțată în Dosar nr. x/2012 al Tribunalului Mehedinți.

Instanța a mai reținut că, prin raportare la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, reprezentată de Decizia civilă nr. 212/A/19.03.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, și data înregistrării cererii de revizuire, 20.11.2018, conform dovezii aflate la Dosar nr. x/2018, cererea de revizuire este tardivă.

Prin motivele de recurs, recurentul-revizuent nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ci a invocat aspecte cu privire la fondul cauzei, respectiv la contextul care a determinat formularea cererii de revizuire.

Întrucât obiectul recursului pendinte îl constituie decizia prin care s-a respins, ca tardiv declarată, cererea de revizuire, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.192 din data de 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1.192 din data de 23 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2020.

GGC - OB