ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1874/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 14 februarie 2019, sub numărul x/2019, petentul A. a formulat plângere împotriva încheierii nr. 38557 din 13 decembrie 2018, emisă de Oficiul de Cadastru și B..

Sentința Judecătoriei Drobeta Turnu Severin Prin încheierea nr. 500 din 23 ianuarie 2020, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a pârâtei Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, a admis plângerea formulată de petentul A., a anulat încheierea nr. 38557 din 13 decembrie 20218, și încheierea nr. 34678 din 14 noiembrie 2018, ambele emise de Oficiul de Cadastru și B., și a dispus radierea înscrierii nr. 34678 din 12 noiembrie 2018 din CF nr. x Drobeta Turnu Severin.

Decizia pronunțată de Tribunalul Mehedinți Prin decizia civilă nr. 502/A din 21 septembrie 2020, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva încheierii civile nr. 500 din 23 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin și a respins acțiunea formulată de petent; a dispus menținerea celorlalte dispoziții din cuprinsul încheierii apelate.

Cererea de revizuire. Decizia pronunțată de Tribunalul Mehedinți Prin decizia civilă nr. 13/A din 24 noiembrie 2020, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în raport de deciziile civile nr. 362/A din 09 iulie 2020, nr. 411 din 23 iulie 2020 și nr. 410/A din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, respectiv, în raport de încheierea nr. 499 din 23 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia civilă nr. 1194 din 15 decembrie 2020 a Tribunalului Mehedinți, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Decizia pronunțată asupra cererii de revizuire. Prin decizia civilă nr. 1/2021 din 08 ianuarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva deciziei civile nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în raport de deciziile civile nr. 362/A din 09 iulie 2020, nr. 411 din 23 iulie 2020 și nr. 410/A din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mehedinți; a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, formulată de același petent, în raport de încheierea nr. 499 din 23 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia civilă nr. 1194 din 15 decembrie 2020 a Tribunalului Mehedinți.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 1/2021 din 08 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova a formulat prezentul recurs petentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 08 martie 2021, repartizat aleatoriu completului nr. 10 noul C. proc. civ. În argumentarea căii de atac, recurentul a criticat soluția curții de apel din perspectiva respingerii, ca tardiv formulate, a cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în raport de deciziile civile nr. 362/A din 09 iulie 2020, nr. 411 din 23 iulie 2020 și nr. 410/A din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mehedinți; respectiv din perspectiva respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire exercitate împotriva aceleiași decizii în raport de încheierea nr. 499 din 23 ianuarie 2020, definitivă prin decizia civilă nr. 1194 din 15 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți. În dezvoltarea criticii privind greșita respingere, ca tardiv, formulată a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în raport de deciziile civile nr. 362/A din 09 iulie 2020, nr. 411 din 23 iulie 2020 și nr. 410/A din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, petentul a învederat următoarele aspecte: Instanța de revizuire a reținut, în mod greșit, că termenul pentru exercitarea căii de atac începe să curgă de la pronunțare, iar nu de la comunicare, în contextul în care dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința de la termenul din 14 septembrie 2019, iar pronunțarea a avut loc la data de 21 septembrie 2019, în lipsa părților. În raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se exercită în termen de o lună care începe să curgă de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În cauză, decizia a cărei revizuire se solicită, a fost comunicată petentului la data de 26 octombrie 2020, și ca atare, cererea de revizuire, transmisă prin poșta electronică la data de 06 noiembrie 2020, este formulată în termen legal, respectiv la o lună de la rămânerea definitivă a acesteia. Prin urmare, în mod greșit, instanța de apel a reținut că termenul pentru formularea cererii de revizuire s-a împlinit la data de 20 octombrie 2020, având în vedere că aceea a fost data la care a fost redactată decizia, comunicarea efectându-se la data de 26 octombrie 2020. De altfel, în vederea garantării dreptului la un proces echitabil, prevăzut și reglementat de art. 6 din CEDO, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu ar fi putut fi motivată anterior comunicării deciziei supuse revizuirii, în absența cunoașterii de către petent a considerentelor instanței care au stat la baza pronunțării soluției. Cum decizia a cărei revizuire se solicită a fost comunicată petentului la data de 26 octombrie 2020, reiese că anterior acestei date revizuentul a fost în imposibilitatea absolută pentru exercitarea căii de atac, ceea ce justifică repunerea părții în termenul legal pentru formularea cererii de revizuire. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 485 alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează calea de atac a revizuirii, în contextul în care intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, deși a formulat întâmpinare, nu a înțeles să invoce excepția tardivității formulării cererii de revizuire, instanța nu mai era îndrituită să pună în discuție, din oficiu, această excepție, pronunțând astfel hotărârea recurată cu aplicarea greșită a dispozițiilor procesual civile ale art. 185 din C. proc. civ. Prin urmare, în temeiul art. 186 C. proc. civ., instanța de recurs se impune să analizeze cererea de repunere în termenul legal pentru exercitarea căii de ataca a revizuirii, urmând ca în situația admiterii acesteia, să dispună casarea deciziei recurate și trimiterea pricinii în vederea soluționării, pe fond, a cererii de revizuire. În ceea ce privește soluția curții de apel prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceasta este nelegală având în vedere că în analiza acesteia, curtea de apel s-a raportat exclusiv la una dintre hotărârile judecătorești pretins a fi potrivnice, deși au fost indicate mai multe decizii. Astfel, în soluționarea cererii de revizuire, instanța nu s-a raportat și la decizia civilă nr. 362 A din 09 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, respectiv la decizia civilă nr. 411 din 23 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Mehedinți, ci a analizat cererea de revizuire doar în raport de încheierea nr. 499 din 23 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 1194 din 15 decembrie 2020, ceea ce impune casarea, în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare. Curtea de apel a soluționat cererea de revizuire cu încălcarea atributelor puterii judecătorești, din perspectiva în care nu a analizat cererea de revizuire prin raportare la toate cele trei hotărâri invocate, ci a avut în vedere o hotărâre care nu a fost menționată de petent. În egală măsură, curtea de apel nu a analizat excepția puterii de lucru judecat, invocată de revizuent. Totodată, decizia recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, având în vedere că instanța nu a analizat cererea de revizuire cu care a fost legal învestită. De asemenea, curtea de apel a pronunțat decizia recurată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material din perspectiva în care a analizat excepția inadmisibilității cererii de revizuire prin raportare la o singură decizie, deși au fost indicate 3 hotărâri. În mod nelegal, curtea de apel nu a analizat excepția autorității de lucru judecat, invocată prin notele de ședință depuse la data de 08 ianuarie 2020, prin raportare la decizia civilă nr. 1194 din 15 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, și nu a soluționat cererea de repunere în termen care îi revenea spre competentă soluționare, cu consecința admiterii excepției tardivității formulării cererii de revizuire la unicul termen de judecată acordat în cauză, fără a acorda posibilitatea părții să își formuleze apărări cu privire la excepția invocată, având în vedere cererea de judecată în lipsă formulată pentru termenul din 08 ianuarie 2021. Cererea de revizuire a fost soluționată de către curtea de apel cu încălcarea dreptului de proprietate, garantat și reglementat de Constituția României prin art. 20 alin. (2) și art. 44, dar și cu nesocotirea deciziilor obligatorii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene și ale Curții Europene a Drepturilor Omului din perspectiva în care deși pricina a debutat în anul 2014, "nicio persoană fizică sau juridică nu a pretins despăgubiri de la petent ceea ce nu poate reprezenta o justificare pentru menținerea măsurii de sechestru asigurător dispuse în cauză". În acest sens, relevantă este Hotărârea Kadi din 03 septembrie 2008 prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a conchis în sensul în care deși soluția de înghețare a patrimoniului debitorului constituie o măsură conservatorie care nu are intenția de a priva persoanele de proprietatea lor, totuși această măsură încalcă principiul proporționalității, constituind o limitare nejustificată a dreptului de proprietate. Or, raportat la situția de fapt dedusă judecății, având în vedere că petentul nu a fost obligat la plata de despăgubiri, reiese că măsurile asiguratorii dispuse sunt lipsite de temei legal, aspect confirmat de hotărârile judecătorești pronunțate în acest sens, ceea ce impune sistarea acestora.

Soluția și considerentele Înaltei Curți. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Prin cererea înregistrată la data de 09 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, sub nr. x/2020, revizuentul A., în contradictoriu cu intimații C. S.A. - Sucursala Drobeta Turnu Severin și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 502A din 21 septembrie 2020, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2019. În motivarea cererii, petentul a arătat că decizia civilă nr. 502A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 362/A din 09 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a deciziei civile nr. 411 din 23 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și a deciziei civile nr. 410/A din 23 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/225.2019, de aceeași instanță a Tribunalului Mehedinți. În drept, revizuentul a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 13/A din data de 24 noiembrie 2020, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că revizuientul A. a sesizat instanța de judecată cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) lit. 8 C. proc. civ., invocând existența unor hotărâri potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 502A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, ca fiind contrară deciziei civile nr. 362/A din 09 iulie 2020, deciziei civile nr. 411 din 23 iulie 2019 și deciziei civile nr. 410/A din 23 iulie 2020, pronunțate de aceeași instanță a Tribunalului Mehedinți, fiind astfel incidentă norma de competență prevăzută la art. 510 alin. (2) din C. proc. civ. Urmare a soluției de declinare, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă la data de 15 decembrie 2020, sub același număr de dosar. Prin decizia civilă nr. 1 din 08 ianuarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva deciziei civile nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în raport de deciziile civile nr. 362/A din 09 iulie 2020, nr. 411 din 23 iulie 2020 și nr. 410/A din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mehedinți; a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, formulată de același petent, în raport de încheierea nr. 499 din 23 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia civilă nr. 1194 din 15 decembrie 2020 a Tribunalului Mehedinți. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că decizia pretins contrară este decizia nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, iar termenul pentru formularea cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod. Ultima hotărâre pe care revizuientul o consideră ca fiind una care încalcă autoritatea de lucru judecat este chiar decizia civilă nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, rămasă definitivă la data pronunțării, în temeiul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., respectiv la data de 21 septembrie 2020, termenul de o lună fiind împlinit la data de 21 octombrie 2020, ulterior datei la care revizuientul a formulat calea de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, respectiv 06 noiembrie 2020. Prin urmare, s-a reținut că neexercitarea căii de atac în termenul prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ. atrage sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) din același cod, texte de lege în baza cărora a fost respinsă cererea de revizuire, ca tardiv formulată. Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că o primă critică vizează, în esență, soluția de admitere a excepției de tardivitate, cu consecința necercetării fondului cererii de revizuire, în pofida existenței de hotărâri contrare. În motivarea acestei critici, recurentul-revizuent a expus două argumente: un prim argument a vizat faptul că instanța de revizuire a reținut, în mod greșit, că termenul pentru exercitarea căii de atac începe să curgă de la pronunțare, iar nu de la comunicare, în contextul în care dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința de la termenul din 14 septembrie 2019, iar pronunțarea a avut loc la data de 21 septembrie 2019, în lipsa părților. Un alt argument, subsumat aceleiași critici, a vizat împrejurarea că instanța, în mod greșit, a aplicat dispozițiile art. 485 alin. (2) din C. proc. civ., invocând și reținând spre soluționare pricina în raport de excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată din oficiu, în contextul în care această excepție putea fi invocată doar de către intimați, prin întâmpinare, or, în cauză, aceștia nu au înțeles să formuleze o asemenea apărare. Analizând critica de nelegalitate mai sus expusă prin prisma prevederilor procesual civile incidente, Înalta Curte reține că este de neconstatat că dispozițiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ., statuează în sensul că hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă. Sub acest aspect recurentul-revizuent susține că decizia civilă nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a cărei revizuire a fost solicitată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a fost redactată la 20 octombrie 2020 și comunicată acestuia la 26 octombrie 2020 dată de la care începe să curgă termenul de o lună prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire. De asemenea, a mai arătat că, deși decizia a cărei revizuire o solicită a fost pronunțată la data de 21 septembrie 2020, abia de la momentul de la care a luat cunoștință de conținutul hotărârii, respectiv a considerentelor care au stat la baza pronunțării soluției, respectiv la 26 octombrie 2020, cererea de revizuire a putut fi motivată, astfel că, respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire pentru nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 511 pct. 8 C. proc. civ. este nelegală, față de dispozițiile procedurale care prevăd că hotărârile definitive se comunică după ce sunt redactate, și, deci, dreptul părții de a formula o cale extraordinară de atac se exercită în condițiile în care a luat cunoștință de considerentele acelei hotărâri. Criticile nu sunt fondate. În speță, cererea de revizuire dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) lit. 8 C. proc. civ., prin care revizuentul a invocat existența unor hotărâri potrivnice, a vizat decizia civilă nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, și a fost formulată la data de 06 noiembrie 2020 (data transmiterii prin poșta electronică), conform mențiunii din cuprinsul filei nr. 1 a dosarului nr. x/2020 a Tribunalului Mehedinți. Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În cauză, decizia a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., la data pronunțării, respectiv la 21 septembrie 2020. Prin urmare, termenul prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., pentru promovarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, a început să curgă de la data de 21 septembrie 2020 și s-a împlinit la 21 octombrie 2020. Argumentul recurentului - revizuent în sensul că instanța de revizuire a nesocotit dispozițiile legale din perspectiva în care, în opinia acestuia, termenul pentru exercitarea revizuirii curge de la data când partea a luat cunoștință de conținutul hotărârii, nu poate fi primit. Astfel, este real că, așa cum s-a arătat și anterior, art. 427 alin. (1) C. proc. civ. reglementează obligația instanței de a comunica, din oficiu, hotărârile judecătorești, chiar dacă acestea sunt definitive. Cu toate acestea, față de dispozițiile imperative ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză nu era necesar să se procedeze la comunicarea deciziei pentru a începe să curgă termenul de exercitare a revizuirii, legiuitorul necondiționând curgerea termenului pentru formularea cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de efectuarea de către instanță a comunicării hotărârii către parte. În acest sens a decis și Curtea Constituțională care, prin decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020, paragraful 17 a reținut că, în verificarea existenței triplei identități nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Așadar, față de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii nu curge de la data comunicării deciziei atacate, ci, așa cum deja s-a reținut, de la data pronunțării acestei decizii, și anume 21 septembrie 2020, în raport de care, cererea de revizuire transmisă prin poșta electronică de către revizuent la data de 06 noiembrie 2020, a fost tardiv formulată, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale. În legătură cu susținerea recurentului potrivit căreia curtea de apel a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită la data de 21 septembrie 2020 " nu în prezența părților, deși dezbaterile au avut loc în ședință publică din 14 septembrie 2020", Înalta Curte constată că aceasta rămâne o simplă aserțiune, fără a avea aptitudinea de a se concretiza într-o critică de nelegalitate aptă a declanșa controlul de legalitate, în absența invocării și indicării, în mod concret și efectiv, a normelor care au fost nesocotite de instanță cu această ocazie. În legătură cu acest aspect, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 395 alin. (1) și art. 396 alin. (1) din C. proc. civ., "După închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret asupra hotărârii ce urmează să pronunțe" iar în cazuri justificate, "dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile." În ceea ce privește susținerea recurentului revizuent potrivit căreia curtea de apel a pronunțat decizia recurată cu nesocotirea prevederilor art. 485 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile art. 513 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că "Cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacate", contrar aserțiunii recurentului revizuent potrivit căreia revizuirea se soluționează potrivit normelor care reglementează recursul, față de împrejurarea că aceasta ar reprezinta o cale extraordinară de atac și care ar cădea sub incidența dispozițiilor din cuprinsul capitolului III din C. proc. civ. În cauză, cererea de revizuire a vizat decizia civilă nr. 502/A din 21 septembrie 2020, prin care Tribunalul Mehedinți a soluționat apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva încheierii civile nr. 500 din 23 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, judecata cererii de revizuire urmând a fi soluționată, în aplicarea art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., conform prevederilor care reglementează calea de atac a apelului. Prin urmare, dispozițiile art. 485 alin. (2) din C. proc. civ. care reglementează condițiile în care poate fi invocată excepția tardivității formulării cererii de recurs, nu sunt incidente în cauză. Se înțelege însă că ceea ce se critică de către petent este invocarea, în mod nelegal, din oficiu, de către instanță, a excepției tardivității formulării cererii de revizuire. Înalta Curte reține că, în absența unor dispoziții legale contrare, excepția tardivității reprezintă o excepție procesuală de procedură, absolută și peremptorie, și care, deci, poate fi invocată și din oficiu de către instanță, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte constată că modalitatea în care curtea de apel procedat la invocarea excepției tardivității formulării cererii de revizuire nu încalcă nicio prevedere procesual civilă, aceasta fiind îndrituită, ca din oficiu, să procedeze la invocarea acesteia, așa cum prevăd dispozițiile art. 247 alin. (1) din C. proc. civ. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la apărare din perspectiva în care instanța, la primul termen de judecată, a reținut cauza spre soluționare cu privire la excepția tardivității formulării cererii de revizuire, fără a oferi părții posibilitatea de a-și formula apărări cu privire la această chestiune, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a 2 a din C. proc. civ., instanța poate trece la analiza cererii deduse judecății atunci când una dintre părți solicită în mod expres, judecata cauzei în lipsă, fără ca legiuitorul să distingă între situația în care instanța reține cauza spre soluționare pe fond, sau în urma invocării unor excepții procesuale. Or, în aplicarea principiului potrivit căruia D., nec nos distinguere debemus, și cercetând conținutul notelor de ședință, depuse la dosarul Curții de Apel Craiova, nr. 1371/54/2020, fila x, Înalta Curte constată că revizuentul a solicitat judecata cauzei în lipsă, în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a 2 a din C. proc. civ.. De asemenea, din cuprinsul înscrisurilor aflate la atașate la același dosar, nu reiese că petentul să fi formulat cerere de amânare pentru pregătirea apărării. Prin urmare, în absența unei cereri de amânare formulate de către petent în scopul pregătirii apărării, în mod corect, la termenul din 08 ianuarie 2020, Curtea de Apel, constatând că la apelul nominal părțile au lipsit, iar prin notele de ședință înregistrate sub nr. x din 08 ianuarie 2021, revizuentul a solicitat judecata cauzei în lipsă, a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepțiile invocate, fără ca prin această măsură să încalce dreptul la apărare al părții, așa cum în mod nefondat se susține. De altfel, în chiar argumentarea acestei critici, recurentul revizuent arată că a solicitat judecata cauzei în lipsă pentru termenul din 08 ianuarie 2020. Referitor la cererea din cuprinsul memoriului de recurs de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că în aplicarea dispozițiilor art. 186 alin. (3) din C. proc. civ., competența de soluționare a unei astfel de cereri revine Curții de Apel Craiova ca instanță învestită cu analiza căii de atac neexercitate în termenul legal și ca atare, nu poate fi soluționată de instanța de recurs. În continuare, recurentul revizuent a criticat decizia curții de apel din perspectiva respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7, și 8 din C. proc. civ. Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se reține că, potrivit legii, acesta vizează ipoteza când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ceea ce corespunde ipotezei în care soluționând litigiul, instanța de judecată ar săvârși un act ce intră în domeniul competențelor puterii executive ori celei legiuitoare. Această ipoteză însă nu corespunde situației din prezenta cauză, întrucât Curtea de Apel Craiova a soluționat cererea de revizuire strict în limitele invocate de parte și prevăzute de lege. Se înțelege însă că ceea ce a criticat petentul sub motivul de recurs prevăzut de norma art. 488 (1) pct. 4 C. proc. civ., vizează nesoluționarea de către instanță a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 502 A din 21 septembrie 2030, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în raport de toate cele trei decizii invocate, respectiv în raport de deciziile civile nr. 362/A din 09 iulie 2020, nr. 411 din 23 iulie 2020 și nr. 410/A din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mehedinți. Critica este, în mod evident, nefondată deoarece, așa cum a reținut și curtea de apel, în aplicarea prevederilor art. 248 alin. (2) din C. proc. civ. care reglementează ordinea de soluționare a excepțiilor, constatarea de către instanță a formulării cererii de revizuire cu nerespectarea termenului legal prescris de lege, face de prisos analiza condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, implicit a existenței unei contradictorialialități între decizia civilă nr. 502 A din 21 septembrie 2030, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în raport de deciziile civile nr. 362/A din 09 iulie 2020, nr. 411 din 23 iulie 2020 și nr. 410/A din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mehedinți. Acestea sunt și considerentele pentru care nici excepția puterii de lucru judecat nu a fost analizată, aspect relevat prin criticile din cererea de recurs. În ceea ce privește motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat pur formal de către petent, fără a argumenta în vreun fel incidența acestui motiv de casare. În argumentarea motivului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul a pretins existența unor motive străine sau contradictorii naturii pricinii, din perspectiva în care instanța a analizat o altă cerere de revizuire decât cea cu care a fost legal învestită. Contrar susținerile recurentului, Înalta Curte constată că instanța a procedat, în mod legal, la judecata cererii de revizuire cu care a fost învestită, în sensul în care a stabilit că revizuirea deciziei civile nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în raport de deciziile civile nr. 362/A din 09 iulie 2020, nr. 411 din 23 iulie 2020 și nr. 410/A din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, a fost tardiv formulată, iar în ceea ce privește revizuirea aceleiași decizii, în raport de încheierea nr. 499 din 23 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia civilă nr. 1194 din 15 decembrie 2020 a Tribunalului Mehedinți, este inadmisibilă. Or, neanalizarea, pe fond, a cererii de revizuire, și respingerea acesteia în baza admiterii unor excepții procesuale de procedură, absolute și peremptorii, nu poate constitui o împrejurare care să atragă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., așa cum în mod greșit se susține. Privitor la motivele de casare, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că incidența acestora nu a fost argumentată în niciun fel, recurentul rezumându-se a susține că " este evident că în pronunțarea acestei hotărâri au fost încălcate și aplicate în mod greșit normele de drept material, întrucât cererea a analizat excepția inadmisibilității nu cu raportare la cele trei hotărâri indicate prin cererea de revizuire, ci cu raportare la o altă hotărâre, neindicată în cererea de revizuire", fără a indica, în mod concret, față de considerentele reținute de curtea de apel, normele de drept material încălcate și care ar atrage incidența motivului de casare arătat, împrejurare în raport de care Înalta Curte nu poate trece la analiza acestora. Pretinsa nelegalitate a deciziei recurate din perspectiva în care curtea de apel nu a analizat excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1194 din 15 decembrie 2020 a Tribunalului Mehedinți, invocată prin notele de ședință depuse de petent pentru termenul din 08 ianuarie 2021 este nefondată. Aceasta întrucât curtea de apel nu a efectuat o analiză, pe fond, a cererii de revizuire, care ar fi impus analiza pretinsei încălcări a autorității de lucru judecat a acestei decizii, ci, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceasta a constatat că o decizie pronunțată anterior, respectiv decizia a cărei revizuire se solicită, nu poate nesocoti autoritatea de lucru judecat a unei decizii pronunțate ulterior, respectiv decizia civilă nr. 1194 din 15 decembrie 2020 a Tribunalului Mehedinți, norma legală sancționând pronunțarea ulterioară a unei hotărâri care să nesocotească cele statuate deja, printr-o hotărâre judecătorească anterioară. Astfel fiind, față de cele anterior arătate, susținerea ce a fundamentat cererea de revizuire a recurentului, în sensul că decizia civilă nr. 502/A din 21 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, ar încălca puterea de lucru judecat a deciziilor civile nr. 362/A din 09 iulie 2020, nr. 411 din 23 iulie 2020 și nr. 410/A din 23 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mehedinți, respectiv, a încheierii nr. 499 din 23 ianuarie 2020 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin decizia civilă nr. 1194 din 15 decembrie 2020, a Tribunalului Mehedinți, a fost în mod corect respinsă ca tardiv formulată, respectiv ca inadmisibilă, justificând legal soluția dată în privința acesteia de către curtea de apel. Având a soluționa calea extraordinară de atac a recursului exercitat împotriva deciziei civile nr. 1 din data de 8 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, analiza instanței de recurs nu poate fi alta decât cea prevăzută de lege (art. 483 alin. (3) C. proc. civ.), respectiv cea subordonată examinării, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Ținând seama că recurentul revizuent a dedus cercetării judecătorești în cauza de față chestiunea de drept a respingerii de către curtea de apel, ca tardiv formulată, respectiv ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 502/A din 21 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, instanța de recurs apreciază că nu poate examina alte chestiuni care exced acestei probleme, cum ar fi cele ale unei pretinse încălcări a dreptului de proprietate, garantat și reglementat de Constituția României prin art. 20 alin. (2) și art. 44, a nesocotirii deciziilor obligatorii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene și ale Curții Europene a Drepturilor Omului sau a nelegalității măsurilor asiguratorii dispuse, apărări care ar putea fi compatibile altor proceduri judiciare decât cea care a făcut obiectul prezentei judecăți. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1 din data de 8 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca nefondat.