ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1194/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea introductivă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani la data de 30 iunie 2015 urmare a declinării de competență pronunțată de Curtea de Apel Iași, reclamantul A. a solicitat constatarea nulității titlului de proprietate nr. x, eliberat la 30.06.1993 pe numele pârâtului B., precum și a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/1995.

Prin sentința civilă nr. 853 din 31.03.2015, Judecătoria Pașcani a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului A. având ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 1737 din 25 noiembrie 2016, Tribunalul Iași a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva soluției Judecătoriei Pașcani.

Împotriva deciziei Tribunalului Iași a declarat recurs reclamantul.

Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Iași a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la depunerea anexei nr. 24 privind pe moștenitorul defunctului B., decedat la data de 27 noiembrie 2016.

Împotriva încheierii de suspendare a formulat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 decembrie 2019 și repartizată aleatoriu completului de filtru nr. 10.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților care nu au depus întâmpinare.

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant A. a susținut că anexa nr. 24 indicată de către instanță nu face referire la moștenitorii lui B., ci aceasta cuprinde tabelul nominal al persoanelor fizice ale căror terenuri, situate în extravilanul localității, au trecut în proprietatea statului.

A mai invocat faptul că instanța curții de apel avea obligația de a elibera o copie de pe procesul-verbal de înmânare a citației emise pe numele pârâtului B. în care nu era menționat că acesta este decedat. De asemenea, a mai arătat că instanța a refuzat să transmită copia din dosarul nr. x/2014, folosind taxa judiciară de timbru în alt scop.

În continuare, recurentul-reclamant A. a făcut o prezentare demersurile efectuate în cadrul Primăriei Hărmănești în legătură cu identificarea vechiului amplasament al imobilului menționat în titlul de proprietate contestat, precum și cu privire la pârâtul B..

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 23 aprilie 2020, conform dovezilor aflate la filele x, iar la data de 30 aprilie 2020, recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, calea de atac este declarată în termenul legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, completul de filtru urmând a analiza admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilității încadrării, în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a aspectelor învederate prin memoriul de recurs.

Examinând recursul și vâzând dispozițiile art. 493 alin. (5) și art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Prin încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac, curtea de apel, constatând că recurentul-reclamant A. nu s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin încheierea din data de 01 octombrie 2019, respectiv de a depune la dosar anexa nr. x privind pe moștenitorii lui B., decedat la data de 27.11.2016, a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.,

Raportat la susținerile din cuprinsul memoriului de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici de nelegalitate cu privire la încheierea care face obiectul controlului judiciar în sensul că nu a indicat, în concret, sub ce aspect reținerile curții de apel sunt nelegale, rezumându-se în a descrie demersurile administrative pe care acesta le-a efectuat la Primăria Hărmănești precum și nemulțumirile sale cu privire la modul în care instanțele de fond au soluționat acțiunea privind constatarea nulității titlului de proprietate x, eliberat la 30.06.1993 pe numele pârâtului B..

Or, cum prin susținerile formulate recurentul nu argumentează din ce perspectivă reținerile curții de apel sunt nelegale, simpla descriere a situației de fapt nefiind suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, Înalta Curte reține că cererea de recurs nu este motivată în sensul art. 486 alin. (1) lit d din C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte reține că nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aspectele legate de pretinsa nelegalitate a încheierii curții de apel din perspectiva în care instanța nu a înmânat recurentului-reclamant o copie a procesului-verbal privind îndeplinirea procedurii de citare a pârâtului B. ca și chestiunile legate de achitarea taxei judiciare de timbru.

Având în vedere că recurentul-reclamant nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate aduse deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.