ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 863/2025

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Hîrlău la data de 14 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E. și C. solicitând ca pârâtul B. să fie obligat să prezinte în fața instanței de judecată, în original, testamentele autentificate sub nr. x și nr. 5086 din 12.05.1994 iar, în urma analizei acestora, să se constate că defuncții nu au testat în favoarea pârâtului B. imobilele care fac obiectul tranzacției din 21.05.2012, în dosarul nr. x/2012, aflat pe rolul Judecătoriei Hârlău, și anume casa de locuit formată din două camere și două săli, cu beci dedesubt, și anexă gospodărească (șură, coteț), situate în județul Iași. Totodată, reclamanta a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută parțială a tranzacției din 21.05.2012 din dosarul nr. x/2012, încheiată prin învoiala părților - moștenitori legali ai defuncților F. și G. și falsul moștenitor testamentar - B., care a indus în eroare instanța de judecată, în momentul în care a declarat, în fals, că înțelege să ia în deplină proprietate casa de locuit și anexa gospodărească situate în județul Iași, imobile aflate în proprietatea de drept a familiei H. și A., ce au fost însușite ilegal de către B. prin tranzacția susmenționată, întrucât acestea sunt aceleași mobile ce au făcut obiectul tranzacției legale, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 08.06.1987 de Notariatul Public Pașcani, vândute de către soții F. și G.. Reclamanta a mai solicitat instanței să-l oblige pe pârâtul B. să lase reclamantei și soțului acesteia, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilele trecute abuziv în așa-zisa deplină proprietate, prin tranzacția din 21.05.2012, din dosarul nr. x/2012, respectiv casa de locuit și anexa gospodărească situate în județul Iași, bunuri ce au fost dobândite de reclamanți prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 08.06.1987 la Notariatul de Stat Pașcani. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1255 alin. (1) C. civ. I.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Hârlău Prin sentința civilă nr. 1121 din 6 august 2021 pronunțată de Judecătoria Hârlău, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a tranzacției din data de 21.05.2012, ce a făcut obiectul hotărârii de expedient pronunțate în dosarul civil nr. x/2012 al Judecătoriei Hârlău (sentința civilă nr. 667/28.05.2012), acțiune ce a fost formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. și C.. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă în apel Prin decizia civilă nr. 3035 din 21 decembrie 2022, Tribunalul Iași a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 5332/23.05.2022 pronunțate de Judecătoria Iași. Prin încheierea de ședință din 16 martie 2023, Tribunalul Iași a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 3035/21.12.2022 a Tribunalului Iași, în sensul de a se înscrie în dispozitiv sentința civilă apelată ca fiind sentința civilă nr. 1121/06.08.2021 pronunțată de Judecătoria Hârlău, și nu sentința civilă nr. 5332/23.05.2022 pronunțată de Judecătoria Iași, așa cum s-a înscris din eroare. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă în recurs Prin decizia nr. 138 din 15 aprilie 2024, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca tardiv, recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 3035/2022 din 21 decembrie 2022 și a constatat nul recursul formulat de A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 16 martie 2023 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă în contestație în anulare Prin decizia nr. 236 din 4 septembrie 2024, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 138/15.04.2024 a Curții de Apel Iași. I.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 236 din 4 septembrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția civilă a declarat recurs contestatoarea A.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 4 octombrie 2024 și a fost repartizat completului de judecată C9, astfel cum reiese din referatele de repartizare, nota președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, nota Serviciului informatică și statistică judiciară și registrul de avarie, înscrisuri aflate la dosar. Prin cererea formulată, recurenta-contestatoare a solicitat desființarea în tot a deciziei nr. 236/4.09.2024, pe motiv că este netemeinică și nelegală, întrucât menține decizia civilă nr. 138/15.04.2024, decizie viciată, pronunțată de un complet din care a făcut parte un judecător incompatibil a cărui recuzare face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. I.

Apărările formulate în cauză Intimații nu au formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu de instanță, Înalta Curte constată următoarele: Controlul judiciar al hotărârii judecătorești este condiționat, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., de exercitarea căii de atac în condițiile legii. Astfel, principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă căilor de atac ca și hotărârea atacată", iar potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Dispozițiile alin. (2) al aceluiași text de lege prevăd că "Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării." În accepțiunea C. proc. civ., prin noțiunea de hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului și nici al recursului. Așadar, indiferent de soluția la care s-a oprit instanța de recurs, din formularea textului rezultă caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești pronunțate în recurs. Pentru a da eficiență reglementărilor legale mai sus menționate, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora. Astfel, se constată că în speța pendinte, decizia atacată, respectiv decizia civilă nr. 236 din 4 septembrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția civilă este pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulate de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 138 din 15 aprilie 2024 a Curții de Apel Iași, decizie prin care s-a soluționat recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 3035/2022 din 21 decembrie 2022 și a încheierii din camera de consiliu din 16 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2020. Decizia care a format obiectul contestației în anulare, nr. 138/15.04.2024, fiind pronunțată în recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Ca atare, decizia civilă recurată în prezenta cauză, pronunțată în soluționarea contestației în anulare este supusă, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., aceleiași căi de atac ca și hotărârea atacată, aceasta fiind o hotărâre definitivă, nemaiputând fi susceptibilă de reformare pe calea recursului. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare A., împotriva deciziei nr. 236 din 4 septembrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția civilă, în contradictoriu cu intimații E., C., D., C. și B..