ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 653/2022

Ședința publică din data de 29 martie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2020 pe rolul Judecătoriei Drobeta-Trunu Severin, sub nr. x/2020, petentul A. a chemat în judecată pe intimatele Comisia Local de Fond Funciar Căzănești și Comisia Județeană de Fond Funciar Mehedinți, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să le oblige să elibereze titlu de proprietate pentru suprafața de 5.000 mp. teren arabil, pe numele B., tatăl soției sale C., ambii decedați.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin

Prin sentința civilă nr. 1836 din 15 septembrie 2020, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a respins cererea formulată de A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Local de Fond Funciar Căzănești și Comisia Județeană de Fond Funciar Mehedinți.

I.3. Deciziile pronunțate de Tribunalul Mehedinți

Prin decizia nr. 386 A din 30 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-petent A. împotriva sentinței civile nr. 1836 din 15 septembrie 2020 pronunțate de Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Prin decizia nr. 4/CA din 17 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva decizia nr. 386 A din 30 martie 2021 pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția I civilă.

Prin decizia nr. 8 din 07 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Mehedinți, secția I civilă a admis excepția necompetenței material și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. în favoarea Curții de Apel Craiova

I.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia nr. 249 din 13 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. privind revizuirea deciziilor nr. 386 din 30 martie 2021 și nr. 4/CA din 17 mai 2021, ambele pronunțate de Tribunalul Mehedinți.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 249 din 13 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs revizuentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 08 decembrie 2021, sub nr. x/2021, fiind repartizată în mod aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, în principal, rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii cererii, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța de apel nu a soluționat cauza sub toate motivele invocate, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor cominatorii, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că prin decizia civilă nr. 386 a Tribunalului Mehedinți, pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a reținut că terenul în suprafață de 5.000 mp. din procesul-verbal de punere în posesie a lui B., din data de 15.02.2002, a fost înregistrat în titlul de proprietate nr. x/15.07.2005 pentru autorul D., aspect prin care se recunoaște că B. a formulat cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate la Comisia Locală de Fond Funciar Căzănești, că are rol în registrul agricol și au fost validate înscrisurile și anexele cerute pentru documentația necesară la Comisia Locală de Fond Funciar Căzănești pentru emiterea titlului de proprietate pe numele B.. Redând din considerentele deciziei civile nr. 4/CA/A/2021 pronunțate de Tribunalul Mehedinți (pag. 4 alin. (6) a apreciat că încălcarea Legii nr. 18/1991 și a art. 555 C. civ., în sensul în care înregistrarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,5 ha al lui B. s-a făcut în titlul de proprietate al autoarei D., precum și schimbarea obiectului cauzei nu implică reverificarea fondului și nici reaprecierea probelor, așa încât contestația în anulare a fost respinsă în mod greșit, având în vedere numai art. 503 alin. (2) pct. 2 și nu art. 503 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

A precizat că prin decizia civilă nr. 249/13. 10.2021 nu au fost analizate toate contradicțiile din cererea de revizuire, iar cele care au fost analizate au fost cuprinse într-o singură motivare nelegală și contradictorie, în sensul în care a constatat că revizuirea este nefondată, întrucât hotărârile invocate ca fiind contradictorii sunt pronunțate în același dosar aflat în diferite faze procesuale, iar nu în dosare diferite, nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A arătat că în cuprinsul deciziei atacate s-a menționat că cererea de revizuire vizează deciziile civile nr. 386/A/02.04.2021 și nr. 4/CA/A/17.05.2021 pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosarele nr. x/2020 și nr. y/2021, ceea ce înseamnă că revizuirea este fondată, precum și faptul că au fost atașate dosarele în care s-au pronunțat hotărârile contestate.

Motivarea Comisiei Locale de Fond Funciar Căzănești potrivit căreia terenul în suprafață de 5000 mp. din procesul-verbal din 15.02.2002 este înregistrat în titlul de proprietate al autoarei D. cu nr. x/15.03.2005 (nu în anul 2015) contrazice susținerile acestei părți, prin întâmpinarea depusă, reținute în sentința nr. 1836/2020 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin în sensul că B. nu are cerere, nu are rol în registrul agricol, în condițiile în care E. a depus cerere, în calitate de moștenitoare a mamei sale înregistrată la nr. 1437/05.04.1991, s-a eliberat titlul de proprietate nr. x/15.03.2005, cu suprafața de 6,34 ha, conform registrului agricol si anexelor validate.

Nu a solicitat dreptul de proprietate al lui B., ci titlul de proprietate ce reprezintă dovada proprietății și care poate fi emis doar de către Comisia Locală de Fond Funciar Căzănești și Comisia Județeană de Fond Funciar Mehedinți, apreciind că acest titlu de proprietate a fost cerut și emis în termenul legal de punere în posesie, la data de 15.02.2002.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, cu consecința obligării Comisiei Locale de Fond Funciar Căzănești la eliberarea titlului de proprietate pe numele autorului B. și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 2.000 RON, potrivit art. 9 din Legea nr. 18/1991.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 16 ianuarie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 17 februarie 2022, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 471

1

alin. (6) C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 29 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de titularul recursului.

Așadar, instanța de recurs trebuie să analizeze în prealabil încadrarea criticilor formulate de parte împotriva hotărârii într-unul din cazurile expres și limitativ enunțate de lege, respectiv în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., indicate de recurent, care se referă la pronunțarea unei hotărâri ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii, respectiv cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Verificând conținutul cererii de recurs formulate de recurent, Înalta Curte constată că, ulterior expunerii litigiilor în care Tribunalul București a pronunțat deciziile nr. 386/2021 și nr. 4/CA/2021, partea a indicat, pe de o parte, neanalizarea tuturor contradicțiilor expuse în cererea de revizuire, iar pe de altă parte, motivarea contradictorie a deciziei recurate, însă nu a adus critici explicite deciziei recurate prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire și nici nu a arătat în concret care sunt aspectele care nu au fost motivate de către instanță ori care sunt motivele contradictorii pe care s-a fundamentat soluția curții de apel, pentru a determina incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aceasta în condițiile în care în fundamentarea soluției de respingere a cererii de revizuire, ca nefondată, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a reținut neîndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârile pretinse ca fiind contradictorii au fost pronunțate în același dosar, în diferite faze procesuale.

Înalta Curte constată că recurentul-revizuent nu a indicat niciun argument esențial care să nu fi fost avut în vedere de către curtea de apel sau o altă critică total ignorată de instanță în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în soluționarea cererii de revizuire, pentru a duce la concluzia că hotărârea recurată nu corespunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar motivarea contradictorie reclamată nu rezidă din expunerea raționamentului curții de apel, redarea susținerilor cu privire la hotărârile pretinse contradictorii și dosarele în care s-au pronunțat, precum și măsura dispusă de instanță constând în atașarea dosarelor menționate.

În acest context, se observă că recurentul-revizuent, deși s-a prevalat în mod formal de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu circumstanțiază veritabile critici de nelegalitate sub aspectul nemotivării sau motivării contradictorii a deciziei recurate.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de către instanța a cărei hotărâre se atacată și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri judecătorești.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ipotezele circumscrise acestui caz de casare se referă la situațiile în care instanța fie aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, fie dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile sau dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză.

Cu toate acestea, recurentul, prin motivele sale de recurs, nu a făcut vreo referire la aplicarea greșită sau încălcarea vreunei norme de drept material, ceea ce echivalează cu o indicare la nivel formal a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., simpla trimitere la temeiul de drept invocat nu poate fi suficientă pentru a fi reținut ca fiind în mod valabil aplicabil în speță, cât timp nu s-a menționat niciunui argument obiectiv în susținerea acestui motiv de casare.

În alte cuvinte, nu reies din cuprinsul recursului împrejurările faptice care ar face ca susținerile recurentului-revizuent să se încadreze în temeiul legal invocat în mod generic. Necesitatea motivării recursului nu este îndeplinită prin doar formala trimitere generică la unul dintre motivele de casare prevăzute de lege, ci ea trebuie să vizeze dezvoltarea motivului avut în vedere, deci arătarea aspectelor pentru care recurentul consideră, prin raportare la considerentele concret numite în cuprinsul hotărârii recurate, că este incident respectivul caz de recurs.

De altfel, întreaga argumentație, prin care recurentul reia în linii mari susținerile formulate în cererea de revizuire, se circumscrie punctului său de vedere cu privire la situația de fapt a speței în neconcordanță cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale C. proc. civ., judecății realizate în soluționarea apelului și a contestației în anulare, fără a specifica în mod concret care sunt aspectele de nelegalitate a deciziei recurate concretizate în pretinse greșeli de judecată ale instanței anterioare pe aspectul respingerii cererii de revizuire, ca nefondată, în considerarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care să poată fi supuse controlului specific recursului.

Or, această modalitate de redactare a motivelor de recurs nu respectă exigențele dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care implică dezvoltarea unor critici de nelegalitate punctuale în legătură cu dezlegările date, în drept, de instanța de revizuire.

Având în vedere elementele caracteristice ale căii de atac în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.

În consecință, reținând că, în cauză, nu se verifică incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., și nici existența unor motive de ordine publică, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) din același act normativ, va constata nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 249 din 13 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 249 din 13 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2022.