ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1311/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 618 din 18 decembrie

2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul D.I. a fost condamnat, la

pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.,

dispunându-se ca executarea pedepsei să se facă prin privare de libertate, cu

aplicația art. 71 în limitele prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C.

pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dedus arestul preventiv începând cu data de 7 aprilie 2007.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus

confiscarea cuțitului - corp delict.

În baza art. 113 C. pen., s-a luat față de

inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la

însănătoșire.

A fost obligat inculpatul să plătească

minorului D.A.E. o prestație periodică de 500 lei lunar, începând cu 7 aprilie

2007 și până la majorat, și daune morale de 100.000 lei, prin curatorul B.D.

iar părții civile B.D. 10.000 lei daune materiale, 6.000 lei cheltuieli pentru

întreținerea minorului D.A.E. și 100.000 lei daune morale.

În fine, a fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat și partea civilă.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut, în esență, că în seara de 7 aprilie 2007, între inculpat

și soția acestuia victima D.C. a izbucnit un conflict, determinat de dorința

victimei de a petrece sărbătorile de paști la părinții săi, în condițiile în

care inculpatul nu era de acord.

Discuția dintre soți a avut loc în prezența

minorului și pentru că inculpatul devenea din ce în ce mai violent, soția a

încercat să sară pe geamul apartamentului, profitând de împrejurarea că

apartamentul era situat la parterul blocului. Victima nu a reușit să sară, fiind

trasă înapoi de inculpat care a lovit-o de mai multe ori cu un cuțit a cărui

lamă avea lungimea de 15 cm., cauzându-i decesul.

Pe baza raportului de constatare medico -

legală s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și ea s-a datorat unui

mecanism complex produs prin hemoragie internă și externă, ca o consecință

directă a unui traumatism toraco-abdominal forte produs prin lovire cu corp

tăietor-înțepător, ce a putut avea o lățime de 4 cm. Și o lungime de 15 cm.

În drept, fapta inculpatului a fost încadrată

în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat art. 175 lit.

c) C. pen., texte în baza cărora s-a pronunțat condamnarea.

Individualizarea pedepsei a fost făcută în

raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că este

necesară aplicarea unei pedepse a cărei executare să se facă în detenție.

Constatându-se, din expertiza medico-legală

psihiatrică, întocmită de I.N.M.L. Mina Minovici București, că inculpatul

prezintă tulburare depresivă cu elemente paranoide, s-a luat, în conformitate

cu dispozițiile art. 113 C. pen., măsura de siguranță a obligării la tratament

medical a inculpatului până la însănătoșire.

Împotriva hotărârii au formulat apel

inculpatul și partea civilă B.D.

Prin decizia penală nr.

10/ A din 5 februarie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Pitești a fost admis apelul formulat

de partea civilă B.D., a fost desființată sentința și rejudecând s-a dispus

majorarea pedepsei aplicată inculpatului de la 16 la 19 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței și starea de arest a inculpatului, deducându-se în continuare la zi

arestul preventiv.

S-a luat act de retragerea apelului formulat

de inculpatul D.I. împotriva aceleiași sentințe.

În motivarea acestei

decizii s-a reținut că pedeapsa aplicată de

prima instanță a fost greșit individualizată întrucât

scopul pedepsei așa cum este reglementat în art. 52 C. pen., nu poate fi atins

prin stabilirea unei durate orientate spre minim (16 ani).

S-a apreciat că

limitele de pedeapsă prevăzute de art. 175 lit. c)

C. pen., gravitatea faptei săvârșite, prin modul în

care a fost comisă, în prezența minorului în vârstă de 6 ani, impune majorarea

pedepsei pentru ca, astfel, aceasta să contribuie la reeducarea inculpatului și

la asigurarea prevenției generale.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs partea civilă B.D., care a invocat cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei instanței de

apel și rejudecând, să se dispună majorarea pedepsei de 19 ani închisoare aplicată

inculpatului în apel. Motivarea acestei cereri a fost expusă pe larg în

concluziile orale ale avocatului părții civile, fiind cuprinse în prima parte a

acestei decizii.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de recurs formulate

de partea civilă B.D. care vor fi analizate prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Înalta Curte

constată că recursul de față

este nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Astfel, se reține că la stabilirea cuantumului

pedepsei de 19 ani închisoare, aplicată inculpatului D.I. de instanța de apel,

au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 72 C. pen. S-a avut în vedere pe de o parte gravitatea

faptei, relevată de modul concret în care a acționat inculpatul care, întâi a

bătut victima provocându-i mai multe fracturi costale apoi, cu o violență deosebită

i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit în zona abdomenului, care i-au provocat

moartea câteva ore mai târziu.

Pe de altă parte instanța a avut în vedere că

inculpatul la momentul comiterii faptei a prezentat diagnosticul de tulburare

depresivă cu elemente paranoide, care a determinat diminuarea discernământului

în raport cu fapta. Starea sănătății mentale a inculpatului a determinat

instanța să ia față de inculpat măsura de siguranță prevăzută de art. 113 C.

pen.

Totodată, la individualizarea pedepsei a fost

avută în vedere împrejurarea că fapta a fost săvârșită în prezența minorului

părților, care a suferit un șoc în urma celor văzute.

Ținând însă seama de

faptul că inculpatul a acționat cu discernământ

diminuat, că are un comportament paranoid și că nu a

urmărit în mod

deosebit, să-și omoare soția

în prezența fiului lor minor, acesta aflându-se

întâmplător în încăpere,

iar atitudinea lui în fața instanței denotă regretul sincer pentru săvârșirea

faptei și urmările acesteia, instanța de recurs apreciază că această

împrejurare invocată de recurentă pentru majorarea pedepsei, a fost analizată

de instanța de apel care i-a dat eficiență, astfel încât, nu se mai impune o

nouă majorare a pedepsei, cuantumul de 19 ani închisoare fiind de natură să

asigure atât reeducarea inculpatului cât și prevenirea comiterii unor noi fapte

de acest gen.

Înalta Curte constată

că, instanța de apel a aplicat o pedeapsă corect

individualizată, orientată spre media limitelor de

pedeapsă prevăzute de legea specială, în raport de circumstanțele reale ale

faptei și cele personale ale inculpatului, motiv pentru care nu se impune

majorarea acesteia.

Față de aceste considerente, se constată că

recursul părții civile B.D. este nefondat, urmând să fie respins ca atare, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. și art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa inculpatului reținerea și

arestarea preventivă de la 7 aprilie 2007 la 9 aprilie 2008.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

partea civilă va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru apărarea intimatului-inculpat D.I., în sumă de 100 lei se vor suporta

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

partea civilă B.D.

împotriva deciziei penale

nr. 10/ A din 5 februarie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

reținerea și arestarea preventivă de la 7 aprilie 2007 la 9 aprilie 2008.

Obligă recurentul parte civilă la plata sumei

de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru apărarea intimatului-inculpat D.I., în sumă de 100 lei se suportă din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie

2008.