ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1311/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 618 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul D.I. a fost condamnat, la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., dispunându-se ca executarea pedepsei să se facă prin privare de libertate, cu aplicația art. 71 în limitele prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv începând cu data de 7 aprilie 2007. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului - corp delict.

În baza art. 113 C. pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire. A fost obligat inculpatul să plătească minorului D.A.E. o prestație periodică de 500 lei lunar, începând cu 7 aprilie 2007 și până la majorat, și daune morale de 100.000 lei, prin curatorul B.D. iar părții civile B.D. 10.000 lei daune materiale, 6.000 lei cheltuieli pentru întreținerea minorului D.A.E. și 100.000 lei daune morale. În fine, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat și partea civilă. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că în seara de 7 aprilie 2007, între inculpat și soția acestuia victima D.C.

a izbucnit un conflict, determinat de dorința victimei de a petrece sărbătorile de paști la părinții săi, în condițiile în care inculpatul nu era de acord. Discuția dintre soți a avut loc în prezența minorului și pentru că inculpatul devenea din ce în ce mai violent, soția a încercat să sară pe geamul apartamentului, profitând de împrejurarea că apartamentul era situat la parterul blocului. Victima nu a reușit să sară, fiind trasă înapoi de inculpat care a lovit-o de mai multe ori cu un cuțit a cărui lamă avea lungimea de 15 cm., cauzându-i decesul. Pe baza raportului de constatare medico - legală s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și ea s-a datorat unui mecanism complex produs prin hemoragie internă și externă, ca o consecință directă a unui traumatism toraco-abdominal forte produs prin lovire cu corp tăietor-înțepător, ce a putut avea o lățime de 4 cm.

Și o lungime de 15 cm. În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat art. 175 lit. c) C. pen., texte în baza cărora s-a pronunțat condamnarea. Individualizarea pedepsei a fost făcută în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că este necesară aplicarea unei pedepse a cărei executare să se facă în detenție. Constatându-se, din expertiza medico-legală psihiatrică, întocmită de I.N.M.L. Mina Minovici București, că inculpatul prezintă tulburare depresivă cu elemente paranoide, s-a luat, în conformitate cu dispozițiile art. 113 C. pen., măsura de siguranță a obligării la tratament medical a inculpatului până la însănătoșire.

Împotriva hotărârii au formulat apel inculpatul și partea civilă B.D. Prin decizia penală nr. 10/ A din 5 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost admis apelul formulat de partea civilă B.D., a fost desființată sentința și rejudecând s-a dispus majorarea pedepsei aplicată inculpatului de la 16 la 19 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și starea de arest a inculpatului, deducându-se în continuare la zi arestul preventiv. S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul D.I. împotriva aceleiași sentințe. În motivarea acestei decizii s-a reținut că pedeapsa aplicată de prima instanță a fost greșit individualizată întrucât scopul pedepsei așa cum este reglementat în art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin stabilirea unei durate orientate spre minim (16 ani).

S-a apreciat că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 175 lit. c) C. pen., gravitatea faptei săvârșite, prin modul în care a fost comisă, în prezența minorului în vârstă de 6 ani, impune majorarea pedepsei pentru ca, astfel, aceasta să contribuie la reeducarea inculpatului și la asigurarea prevenției generale. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă B.D., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei instanței de apel și rejudecând, să se dispună majorarea pedepsei de 19 ani închisoare aplicată inculpatului în apel. Motivarea acestei cereri a fost expusă pe larg în concluziile orale ale avocatului părții civile, fiind cuprinse în prima parte a acestei decizii.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate de partea civilă B.D. care vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, se reține că la stabilirea cuantumului pedepsei de 19 ani închisoare, aplicată inculpatului D.I. de instanța de apel, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. S-a avut în vedere pe de o parte gravitatea faptei, relevată de modul concret în care a acționat inculpatul care, întâi a bătut victima provocându-i mai multe fracturi costale apoi, cu o violență deosebită i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit în zona abdomenului, care i-au provocat moartea câteva ore mai târziu.

Pe de altă parte instanța a avut în vedere că inculpatul la momentul comiterii faptei a prezentat diagnosticul de tulburare depresivă cu elemente paranoide, care a determinat diminuarea discernământului în raport cu fapta. Starea sănătății mentale a inculpatului a determinat instanța să ia față de inculpat măsura de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen. Totodată, la individualizarea pedepsei a fost avută în vedere împrejurarea că fapta a fost săvârșită în prezența minorului părților, care a suferit un șoc în urma celor văzute.

Ținând însă seama de faptul că inculpatul a acționat cu discernământ diminuat, că are un comportament paranoid și că nu a urmărit în mod deosebit, să-și omoare soția în prezența fiului lor minor, acesta aflându-se întâmplător în încăpere, iar atitudinea lui în fața instanței denotă regretul sincer pentru săvârșirea faptei și urmările acesteia, instanța de recurs apreciază că această împrejurare invocată de recurentă pentru majorarea pedepsei, a fost analizată de instanța de apel care i-a dat eficiență, astfel încât, nu se mai impune o nouă majorare a pedepsei, cuantumul de 19 ani închisoare fiind de natură să asigure atât reeducarea inculpatului cât și prevenirea comiterii unor noi fapte de acest gen.

Înalta Curte constată că, instanța de apel a aplicat o pedeapsă corect individualizată, orientată spre media limitelor de pedeapsă prevăzute de legea specială, în raport de circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului, motiv pentru care nu se impune majorarea acesteia. Față de aceste considerente, se constată că recursul părții civile B.D. este nefondat, urmând să fie respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 88 C. pen. și art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa inculpatului reținerea și arestarea preventivă de la 7 aprilie 2007 la 9 aprilie 2008. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., partea civilă va fi obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului-inculpat D.I., în sumă de 100 lei se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.D. împotriva deciziei penale nr. 10/ A din 5 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă de la 7 aprilie 2007 la 9 aprilie 2008. Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului-inculpat D.I., în sumă de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.