ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1652/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 138 din 11 mai 2009, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.I., fiul lui C. și R., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit, la o pedeapsă de 6 luni închisoare. În baza art. 34 lit. b) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen.

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore în data de 24 septembrie 2007. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile D.T.C., suma de 2000 euro, reprezentând daune morale solicitate. În baza acelorași texte de lege a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean Satu Mare suma de 2094,56 lei, reprezentând c/valoarea cheltuielilor de spitalizare pentru victima D.T.C.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a corpului delict, cuțit (briceag) predat la camera corpurilor delicte din cadrul Tribunalului Satu Mare. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile D.T.C. suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus virarea din contul M.J. în contul Baroului Satu Mare a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu pe seama av. P.T., conform delegației nr. 686. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis la data de 19 martie 2008 în Dosar nr. 438/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul S.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și port ilegal de cuțit, prev. și ped. de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic.art. 33 lit. b) C. pen. Prin actul de sesizare s-a reținut că, în data de 23 septembrie 2007, în jurul orelor 22,00 victima D.T.C. în vârstă de 29 ani, împreună cu numiții D.l. (fratele său), D.M.V. și Z.S. s-a deplasat din localitatea Halmeu, unde domiciliază, în com. Turulung la pizzeria din centrul localității, cu autoturismul acestuia din urmă marca B. de culoare închisă. în pizzerie a avut loc o ceartă între persoanele aflate în grupul victimei pe de o parte și numitul S.R., fratele său, inculpatul S.I.

și alte persoane aflate la masa acestora, pe de altă parte, incident care a fost stins în scurt timp. În jurul orelor 24,30, victima D.T.C., D.l., D.M.V. și Z.S. au ieșit din pizzerie și au constatat că erau așteptați afară de persoanele cu care se certaseră anterior, circa 6 tineri, care îi amenințau. Întrucât în apropiere se afla un agent de poliție, nu s-a declanșat nici un conflict. Victima, împreună cu D.l., D.M.V. și Z.S. a intrat în discoteca situată vis-a-vis, unde s-a întâlnit cu alți prieteni din Halmeu, care veniseră cu un autoturism marca O.A., aparținând victimei. La ora 1,30, când s-a terminat discoteca, victima D.T.C. și Z.S. au ieșit din discotecă și i-au condus până la autoturismul O.A.

pe prietenii lor din Halmeu care au venit ulterior în Turulung, aceștia plecând spre Halmeu cu autovehiculul O.A. Între timp, fratele victimei, numitul D.l. și numitul D.M. au mers la autoturismul marca B. cu care veniseră - D. așezându-se la volan iar D.l. în dreapta lui, unde i-au așteptat pe D.T.C. și Z.S. La scurt timp, victima și Z.S. s-au apropiat de autoturismul marca B. pentru a pleca spre casă. Lângă mașină se aflau 4-5 bărbați (unul dintre ei fiind fratele inculpatului, numitul Ș.R.) care au început să-i îmbrâncească și să-i lovească pe D.T.C. și Z.S., aceștia din urmă ripostând în încercarea de a se urca în autoturismul marca B. Concomitent, un tânăr din grupul celor 4-5 agresori a fugit în pizzerie, unde i-a spus inculpatului Șinf Istvan și prietenilor acestuia că numitul Ș.R.

este bătut afară de tinerii din Halmeu. Inculpatul a ieșit din pizzerie, urmat de circa 10-15 tineri și a alergat către autoturismul marca B., aflat pe stradă, la o distanță de câteva zeci de metri. În momentul în care inculpatul și fratele său Ș.R. - care i se alăturase afară - urmați de ceilalți tineri s-au apropiat de autoturismul marca B., în afara mașinii mai rămăsese numai victima, Z.S. urcându-se cu puțin timp înainte în autovehicul. Bănuind că D.T.C. urmează să fie atacat de către urmăritori, unul dintre cei trei ocupanți ai autoturismului B. a coborât și i-a aplicat o lovitură cu pumnul numitului Ș.R., după care s-a urcat în autovehicul. Conducătorul autoturismului B. s-a deplasat cu autovehiculul câteva zeci de metri pentru ca mașina să nu fie avariată.

Inculpatul Ș.I. a scos din buzunar cuțitul (briceag) pe care îl purta de obicei asupra sa, cu lama de cca. 10 cm. lungime și mâner de culoare maro - fiind văzut de către martorul F.L.Z. administratorul barului - cu care i-a aplicat o lovitură numitului D.T.C., din spate, în fața posterioară a hemitoracelui stâng, în timp ce victima alerga după autoturismul B. După ce I-a înjughiat pe D.T.C., inculpatul și ceilalți urmăritori s-au oprit, astfel că victima a reușit să urce în autovehicul. Nu după mult timp, victima a observat că îi curge sânge din spate, dându-și seama că a fost înțepată cu cuțitul, astfel că a fost transportată la Spitalul Județean Satu Mare, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

Potrivit raportului de constatare medico-legal, numitul D.T.C., în vârstă de 29 ani, în urma agresiunii fizice suferite la data de 24 septembrie 2007, a fost spitalizat în Spitalul Județean Satu Mare, Secția Chirurgie-Reanimare pentru: plagă tăiată-înțepată penetrantă pe fața posterioară 1/3 interior hemitorace stâng cu pneumotorax traumatic și emfizem subcutanat (necesitând ace de degajare și pleurotomie stângă cu drenaj aspirativ); leziunea traumatică descrisă datează din noaptea de 23/24 septembrie 2007, dată la care a fost spitalizat în Spitalul Județean Satu Mare și s-a putut produce prin lovire activă cu un corp dur ascuțit -înțepător, de exemplu cuțit, viața victimei fiind pusă în primejdie.

Poziția victimă-agresor putea fi în ortostatism, lovitura fiindu-i aplicată victimei din spate ușor lateral stânga. Leziunea traumatică suferită necesită pentru vindecare 21-22 zile îngrijiri medicale. Instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că starea de fapt reținută în actul de sesizare al instanței se confirmă în timpul cercetării judecătorești după readministrarea în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, a probelor administrate în cursul urmăririi penale. Astfel, inculpatul S.I. a fost audiat în ședința publică din 10 decembrie 2008, a recunoscut în fața instanței săvârșirea faptelor așa cum au fost ele reținute în actul de sesizare al instanței și a precizat că a lovit cu cuțitul pe partea vătămată ca urmare a faptului că acesta împreună cu alte trei persoane l-au lovit pe fratele său.

A arătat inculpatul că în momentul în care a lovit partea vătămată, cele trei persoane încă îl loveau pe fratele său care era căzut la pământ și a precizat, de asemenea, că s-a înțeles cu partea vătămată să acopere parțial paguba cu care acesta s-a constituit parte civilă în cauză. Declarația inculpatului se coroborează cu declarațiile date de martorii G.M., D.M.V., D.l., E.M.l. , care toți au declarat că se aflau în localul pizzerie din loc. Halmeu și au auzit când inculpatul a fost anunțat că fratele său este bătut într-un bar din vecinătate. Unii dintre ei au văzut când partea vătămată a fost lovită de către cineva, dar din cauza numărului mare de persoane nu au văzut de cine și cu ce a fost lovit.

La intrarea în mașină a părții vătămate, martorul D.M.V. a observat că acesta sângera și s-a deplasat spre spitalul de urgență în vederea intervenției. S-a stabilit prin expertiza medico - legală aflată la dosarul de urmărire penală (fila 63) că partea vătămată D.T.C. a prezentat în urma agresiunii fizice suferite la 24 septembrie 2007, plagă tăiată -înțepată penetrantă pe fața posterioară 1/3 inferior hemitorace stâng cu pneumotorax traumatic și emfizem subcutanat, leziune traumatică care s-a putut produce prin lovire activă cu un corp dur ascuțit tăietor-înțepător și că viața victimei a fost pusă în primejdie. S-a precizat, de asemenea, că poziția victimă-agresor putea fi în ortostatism, lovitura fiindu-i aplicată victimei din spate ușor lateral stânga; s-au stabilit 21-22 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului S.I. în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, constatând că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia, faptă pentru care i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. Constatând că atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești au fost administrate probe din care rezultă neîndoielnic că inculpatul a avut asupra sa un cuțit, instanța de fond a reținut și existența infracțiunii prev. de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu modificările și completările ulterioare, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Analizând latura civilă alăturată acțiunii penale, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile D.T.C. suma de 2000 euro cu care acesta s-a constituit parte civilă în cauză, reprezentând daune morale pentru suferința fizică cauzată precum și perioada îndelungată de aproximativ 2-3 luni necesară recuperării. De asemenea, a obligat inculpatul să plătească părți civile Spitalul Județean Satu Mare suma de 2094,56 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru victima D.T.C. B. Împotriva acestei sentințe, inculpatul S.I. a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei și, în urma rejudecării, a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, iar ca modalitate de executare, a se face aplicarea art. 81 C. pen.

În motivarea apelului a arătat că din probele de la dosar nu rezultă că inculpatul a dorit să suprime viața victimei, acesta a fost în legitimă apărare și tulburat în momentul în care și-a văzut fratele lovit de mai multe ori și căzut la pământ. A solicitat se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, acesta a recunoscut săvârșirea faptei și o regretă. Prin Decizia penală nr. 94/ A din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul - apelant S.I., împotriva sentinței penale susmenționate care a fost menținută în întregime, fiind obligat apelantul la plata în favoarea statului a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate, reiterând motivele de apel susținute prin apărătorul ales, respectiv greșita sa condamnare deși a acționat în legitimă apărare, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen.; greșita individualizare a pedepsei, în condițiile incidenței dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 81 C. pen., având în vedere că victima l-a provocat, că inculpatul se află la primul incident cu legea penală, a avut o atitudine sinceră, a achitat despăgubirile la care a fost obligat, nu s-a sustras judecății ci a plecat la muncă în străinătate pentru a-și ajuta familia.

Totodată, inculpatul a arătat că, la soluționarea cauzei în apel, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, el fiind plecat la muncă în străinătate iar, pe de altă parte, instanța de apel nu a administrat probatoriul în cauză fiind necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzut de art. 385 9 pct. 21, 10, 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Referitor la aspectul declarării recursului în termenul legal, Înalta Curte constată că inculpatul a lipsit la toate termene de judecată în apel cât și la dezbateri, situație în care potrivit art. 385 3 rap.

la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de 10 zile curge de la comunicare. Examinând dosarul instanței de apel se constată că lipsesc dovezile de comunicare către inculpat a copiei după dispozitiv, situație în care, neputându-se stabili data comunicării dispozitivului și cum inculpatul a fost încarcerat la 28 decembrie 2009, declarând recursul în termen de 10 zile, la 8 ianuarie 2010, Înalta Curte apreciază calea de atac ca fiind exercitată în termen.

1. În ceea ce privește lipsa de procedură la judecata în apel, invocată de inculpat, Înalta Curte constată că inculpatul a fost prezent la instanța de fond la data de 18 iunie 2008, 26 noiembrie 2008, 10 decembrie 2008 (când a fost și audiat) - deci avea cunoștință de împrejurarea că parchetul sesizase instanța și exista un proces penal pe rolul instanțelor de judecată, iar deși în apel nu a fost prezent la nici un termen, procedura de citare a fost legal îndeplinită, inculpatul semnând personal citația pentru termenul din 10 noiembrie 2009 când s-a soluționat apelul (fila 28 dosar apel). Apărarea cum că nu cunoaște limba română și deci nu știe ce a semnat când a primi citația, nu poate fi primită, deoarece inculpatul putea să refuze primirea și să aducă la cunoștința factorului poștal motivul refuzului, ce urma să se consemneze într-un proces verbal, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materia citării.

Pe de altă parte, inculpatul a invocat lipsa de procedură, întrucât nu s-a aflat în țară, fiind plecat la muncă în străinătate, însă nici această susținere nu poate fi primită, nefiind fi imputabilă instanței de apel împrejurarea că inculpatul nu s-a conformat obligației ce îi incumbă potrivit art. 177 alin. (3) C. proc. pen., de a încunoștința instanța de schimbarea adresei arătate în declarația de inculpat de la fila 142 din dosarul instanței de fond.

2. Nici susținerea inculpatului în sensul omisiunii pronunțării instanței de apel asupra necesității efectuării unei noi expertize pentru a se stabili numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate, nu este întemeiată, întrucât pe de o parte, inculpatul nu a avut în motivarea apelului său o critică legată de numărul de zile de îngrijiri medicale, iar pe de altă parte, instanța de apel nu era obligată să se pronunțe din oficiu pe o astfel de probă, atâta vreme cât utilitatea ei nu a reieșit din cercetarea judecătorească. 3. Sub un alt aspect, apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate care îl lovea pe fratele său, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei.

Potrivit art. 44 C. pen., „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul". Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond precum și cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări întrucât, în ceea ce privește atacul, acesta nu era direct, imediat și injust îndreptat împotriva fratelui inculpatului și nici nu prezenta un pericol grav pentru persoana acestuia.

Astfel, conflictul verbal dintre cele două grupuri se încheiase în local, iar fratele inculpatului și grupul din care făcea parte au inițiat atacul asupra părții vătămate și a altui martor din grupul acesteia din urmă în momentul în care încercau să urce în mașină pentru a pleca. Lovirea cu pumnul a fratelui inculpatului de către un ocupant al mașinii s-a produs doar pentru că partea vătămată, ce rămăsese singură în afara mașinii, să se poată urca, fiind incontestabil că aceasta din urmă a fost lovită din spate, în timp ce fugea efectiv după mașină pentru a-și asigura scăparea, atitudinea sa neputându-se interpreta nici un moment ca fiind una agresivă, amenințătoare la adresa fratelui inculpatului, pentru a justifica în vreun fel fapta inculpatului.

Totodată, în condițiile în care nu s-a dovedit existenta unui stări de legitimă apărare, nu se poate susține nici că inculpatul a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-ar fi produs atacul, nefiind aplicabile așadar nici dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen. Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. - circumstanță atenuantă legală, nefiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Așa cum s-a arătat deja, partea vătămată nu a avut o atitudine provocatoare față de fratele inculpatului, nu a inițiat declanșarea conflictului fizic și nici nu l-a întreținut, ci doar a încercat să-și asigure scăparea. Ca atare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatului.

4. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că circumstanțele personale invocate de inculpat - constând în atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal, se află la primul incident cu legea penală, a achitat despăgubirile la care a fost obligat, nu s-a sustras judecății ci a plecat la muncă în străinătate pentru a-și ajuta familia - au fost avute în vedere de prima instanță care a motivat detaliat cuantumul pedepsei și modalitatea de individualizare, astfel că solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa, este nejustificată, întrucât fapta comisă de aceasta este de o gravitate deosebită, atât prin consecința produsă cât și prin modalitatea de săvârșire, în același sens fiind și aprecierea instanței de apel.

Astfel, luând în considerare gravitatea faptei, împrejurările în care s-a comis aceasta, rezultatul produs care a pus în primejdie viața victimei, faptul că, în prezenta cauză, inculpatul a săvârșit și infracțiunea de port ilegal de armă, instanța de apel a apreciat corect în sensul că nu se impune coborârea pedepsei sub limita prevăzută de lege ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, reținând totodată că prima instanță i-a aplicat inculpatului limita minimă prevăzută de lege pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, ținând seama tocmai de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei și, în general, în raport de atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal.

Totodată, în raport de cuantumul pedepsei rezultante, care, așa cum am arătat, nu se justifică a fi redusă, Curtea nu poate primi nici solicitarea de a se suspenda condiționat executarea acesteia, nefiind îndeplinite cerințele art. 81 alin. (2) C. pen., respectiv cea privitoare la limita maximă a pedepsei aplicate - de cel mult 2 ani închisoare. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc.

pen. se va computa durata arestării preventive și detenției, iar în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de soluționarea prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 94/ A din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reținerii din data de 24 septembrie 2007 și detenția de la 28 decembrie 2009 la 28 aprilie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Onorariul interpretului de limba maghiară se va suporta din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2010.