ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1652/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1652/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 138

din 11 mai 2009, în baza art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

a fost condamnat inculpatul S.I., fiul lui C. și R., pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat, la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat același inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit, la o pedeapsă de 6 luni

închisoare.

În baza art. 34

lit. b) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul va executa

pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe o durată

de 5 ani.

În baza art. 71

C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore în data de 24

septembrie 2007.

În baza art. 14

și art. 346 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să

plătească părții civile D.T.C., suma de 2000 euro, reprezentând daune morale

solicitate.

În baza

acelorași texte de lege a fost obligat inculpatul să plătească părții civile

Spitalul Județean Satu Mare suma de 2094,56 lei, reprezentând c/valoarea

cheltuielilor de spitalizare pentru victima D.T.C.

În baza art. 118

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a corpului

delict, cuțit (briceag) predat la camera corpurilor delicte din cadrul

Tribunalului Satu Mare.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei

cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile D.T.C.

suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 189

C. proc. pen., s-a dispus virarea din contul M.J. în contul Baroului Satu Mare

a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu pe seama av. P.T.,

conform delegației nr. 686.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis la data de 19 martie 2008 în Dosar

nr. 438/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul S.I. pentru săvârșirea

infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și port ilegal de cuțit, prev.

și ped. de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic.art. 33 lit.

b) C. pen.

Prin actul de

sesizare s-a reținut că, în data de 23 septembrie 2007, în jurul orelor 22,00

victima D.T.C. în vârstă de 29 ani, împreună cu numiții D.l. (fratele său), D.M.V.

și Z.S. s-a deplasat din localitatea Halmeu, unde domiciliază, în com. Turulung

la pizzeria din centrul localității, cu autoturismul acestuia din urmă marca B.

de culoare închisă. în pizzerie a avut loc o ceartă între persoanele aflate în

grupul victimei pe de o parte și numitul S.R., fratele său, inculpatul S.I. și

alte persoane aflate la masa acestora, pe de altă parte, incident care a fost

stins în scurt timp.

În jurul

orelor 24,30, victima D.T.C., D.l., D.M.V. și Z.S. au ieșit din pizzerie și au

constatat că erau așteptați afară de persoanele cu care se certaseră anterior,

circa 6 tineri, care îi amenințau.

Întrucât în

apropiere se afla un agent de poliție, nu s-a declanșat nici un conflict.

Victima,

împreună cu D.l., D.M.V. și Z.S. a intrat în discoteca situată vis-a-vis, unde

s-a întâlnit cu alți prieteni din Halmeu, care veniseră cu un autoturism marca

O.A., aparținând victimei.

La ora 1,30,

când s-a terminat discoteca, victima D.T.C. și Z.S. au ieșit din discotecă și

i-au condus până la autoturismul O.A. pe prietenii lor din Halmeu care au venit

ulterior în Turulung, aceștia plecând spre Halmeu cu autovehiculul O.A.

Între timp,

fratele victimei, numitul D.l. și numitul D.M. au mers la autoturismul marca B.

cu care veniseră - D. așezându-se la volan iar D.l. în dreapta lui, unde i-au

așteptat pe D.T.C. și Z.S.

La scurt

timp, victima și Z.S. s-au apropiat de autoturismul marca B. pentru a pleca

spre casă.

Lângă mașină

se aflau 4-5 bărbați (unul dintre ei fiind fratele inculpatului, numitul Ș.R.)

care au început să-i îmbrâncească și să-i lovească pe D.T.C. și Z.S., aceștia

din urmă ripostând în încercarea de a se urca în autoturismul marca B.

Concomitent,

un tânăr din grupul celor 4-5 agresori a fugit în pizzerie, unde i-a spus

inculpatului Șinf Istvan și prietenilor acestuia că numitul Ș.R. este bătut

afară de tinerii din Halmeu.

Inculpatul a

ieșit din pizzerie, urmat de circa 10-15 tineri și a alergat către autoturismul

marca B., aflat pe stradă, la o distanță de câteva zeci de metri.

În momentul

în care inculpatul și fratele său Ș.R. - care i se alăturase afară - urmați de

ceilalți tineri s-au apropiat de autoturismul marca B., în afara mașinii mai

rămăsese numai victima, Z.S. urcându-se cu puțin timp înainte în autovehicul.

Bănuind că D.T.C.

urmează să fie atacat de către urmăritori, unul dintre cei trei ocupanți ai

autoturismului B. a coborât și i-a aplicat o lovitură cu pumnul numitului Ș.R.,

după care s-a urcat în autovehicul.

Conducătorul

autoturismului B. s-a deplasat cu autovehiculul câteva zeci de metri pentru ca

mașina să nu fie avariată.

Inculpatul Ș.I.

a scos din buzunar cuțitul (briceag) pe care îl purta de obicei asupra sa, cu

lama de cca. 10 cm. lungime și mâner de culoare maro - fiind văzut de către

martorul F.L.Z. administratorul barului - cu care i-a aplicat o lovitură

numitului D.T.C., din spate, în fața posterioară a hemitoracelui stâng, în timp

ce victima alerga după autoturismul B.

După ce I-a

înjughiat pe D.T.C., inculpatul și ceilalți urmăritori s-au oprit, astfel că

victima a reușit să urce în autovehicul.

Nu după mult

timp, victima a observat că îi curge sânge din spate, dându-și seama că a fost

înțepată cu cuțitul, astfel că a fost transportată la Spitalul Județean Satu

Mare, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

Potrivit

raportului de constatare medico-legal, numitul D.T.C., în vârstă de 29 ani, în

urma agresiunii fizice suferite la data de 24 septembrie 2007, a fost

spitalizat în Spitalul Județean Satu Mare, Secția Chirurgie-Reanimare pentru:

plagă tăiată-înțepată penetrantă pe fața posterioară 1/3 interior hemitorace

stâng cu pneumotorax traumatic și emfizem subcutanat (necesitând ace de

degajare și pleurotomie stângă cu drenaj aspirativ); leziunea traumatică

descrisă datează din noaptea de 23/24 septembrie 2007, dată la care a fost

spitalizat în Spitalul Județean Satu Mare și s-a putut produce prin lovire

activă cu un corp dur ascuțit -înțepător, de exemplu cuțit, viața victimei

fiind pusă în primejdie. Poziția victimă-agresor putea fi în ortostatism,

lovitura fiindu-i aplicată victimei din spate ușor lateral stânga. Leziunea

traumatică suferită necesită pentru vindecare 21-22 zile îngrijiri medicale.

Instanța de

fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că starea de fapt

reținută în actul de sesizare al instanței se confirmă în timpul cercetării

judecătorești după readministrarea în ședință publică, în condiții de

contradictorialitate, a probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel,

inculpatul S.I. a fost audiat în ședința publică din 10 decembrie 2008, a

recunoscut în fața instanței săvârșirea faptelor așa cum au fost ele reținute

în actul de sesizare al instanței și a precizat că a lovit cu cuțitul pe partea

vătămată ca urmare a faptului că acesta împreună cu alte trei persoane l-au

lovit pe fratele său. A arătat inculpatul că în momentul în care a lovit partea

vătămată, cele trei persoane încă îl loveau pe fratele său care era căzut la

pământ și a precizat, de asemenea, că s-a înțeles cu partea vătămată să acopere

parțial paguba cu care acesta s-a constituit parte civilă în cauză.

Declarația

inculpatului se coroborează cu declarațiile date de martorii G.M., D.M.V., D.l.,

E.M.l. , care toți au declarat că se aflau în localul pizzerie din loc. Halmeu

și au auzit când inculpatul a fost anunțat că fratele său este bătut într-un

bar din vecinătate. Unii dintre ei au văzut când partea vătămată a fost lovită

de către cineva, dar din cauza numărului mare de persoane nu au văzut de cine

și cu ce a fost lovit. La intrarea în mașină a părții vătămate, martorul D.M.V.

a observat că acesta sângera și s-a deplasat spre spitalul de urgență în

vederea intervenției.

S-a stabilit

prin expertiza medico - legală aflată la dosarul de urmărire penală (fila 63)

că partea vătămată D.T.C. a prezentat în urma agresiunii fizice suferite la 24

septembrie 2007, plagă tăiată -înțepată penetrantă pe fața posterioară 1/3

inferior hemitorace stâng cu pneumotorax traumatic și emfizem subcutanat,

leziune traumatică care s-a putut produce prin lovire activă cu un corp dur

ascuțit tăietor-înțepător și că viața victimei a fost pusă în primejdie. S-a

precizat, de asemenea, că poziția victimă-agresor putea fi în ortostatism,

lovitura fiindu-i aplicată victimei din spate ușor lateral stânga; s-au

stabilit 21-22 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Analizând

întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut

vinovăția inculpatului S.I. în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

calificat, constatând că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia,

faptă pentru care i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare

și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 5 ani.

Constatând că

atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești au

fost administrate probe din care rezultă neîndoielnic că inculpatul a avut

asupra sa un cuțit, instanța de fond a reținut și existența infracțiunii prev.

de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu modificările și

completările ulterioare, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe același

inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Analizând

latura civilă alăturată acțiunii penale, instanța de fond a constatat

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și l-a obligat pe inculpat

să plătească părții civile D.T.C. suma de 2000 euro cu care acesta s-a

constituit parte civilă în cauză, reprezentând daune morale pentru suferința fizică

cauzată precum și perioada îndelungată de aproximativ 2-3 luni necesară

recuperării.

De asemenea,

a obligat inculpatul să plătească părți civile Spitalul Județean Satu Mare suma

de 2094,56 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru

victima D.T.C.

B. Împotriva

acestei sentințe, inculpatul S.I. a declarat apel în termen, solicitând

admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei și, în

urma rejudecării, a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată

inculpatului, iar ca modalitate de executare, a se face aplicarea art. 81 C.

pen.

În motivarea

apelului a arătat că din probele de la dosar nu rezultă că inculpatul a dorit

să suprime viața victimei, acesta a fost în legitimă apărare și tulburat în

momentul în care și-a văzut fratele lovit de mai multe ori și căzut la pământ.

A solicitat se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, acesta a

recunoscut săvârșirea faptei și o regretă.

Prin Decizia penală

nr. 94/ A din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de

inculpatul - apelant S.I., împotriva sentinței penale susmenționate care a fost

menținută în întregime, fiind obligat apelantul la plata în favoarea statului a

sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

C. Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru

nelegalitate, reiterând motivele de apel susținute prin apărătorul ales,

respectiv greșita sa condamnare deși a acționat în legitimă apărare, solicitând

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen.; greșita individualizare a

pedepsei, în condițiile incidenței dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art.

81 C. pen., având în vedere că victima l-a provocat, că inculpatul se află la

primul incident cu legea penală, a avut o atitudine sinceră, a achitat

despăgubirile la care a fost obligat, nu s-a sustras judecății ci a plecat la

muncă în străinătate pentru a-și ajuta familia.

Totodată,

inculpatul a arătat că, la soluționarea cauzei în apel, procedura de citare nu

a fost legal îndeplinită, el fiind plecat la muncă în străinătate iar, pe de

altă parte, instanța de apel nu a administrat probatoriul în cauză fiind

necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili numărul de zile de

îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.

Examinând

recursul declarat de inculpatul prin prisma cazurilor de casare invocate,

prevăzut de art. 385

9

pct. 21, 10, 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte

constată următoarele:

Referitor la

aspectul declarării recursului în termenul legal, Înalta Curte constată că

inculpatul a lipsit la toate termene de judecată în apel cât și la dezbateri,

situație în care potrivit art. 385

3

rap. la art. 363 alin. (3) C.

proc. pen., termenul de 10 zile curge de la comunicare. Examinând dosarul

instanței de apel se constată că lipsesc dovezile de comunicare către inculpat

a copiei după dispozitiv, situație în care, neputându-se stabili data

comunicării dispozitivului și cum inculpatul a fost încarcerat la 28 decembrie 2009,

declarând recursul în termen de 10 zile, la 8 ianuarie 2010, Înalta Curte apreciază

calea de atac ca fiind exercitată în termen.

privește lipsa de procedură la judecata în apel, invocată de inculpat, Înalta

Curte constată că inculpatul a fost prezent la instanța de fond la data de 18

iunie 2008, 26 noiembrie 2008, 10 decembrie 2008 (când a fost și audiat) - deci

avea cunoștință de împrejurarea că parchetul sesizase instanța și exista un

proces penal pe rolul instanțelor de judecată, iar deși în apel nu a fost

prezent la nici un termen, procedura de citare a fost legal îndeplinită,

inculpatul semnând personal citația pentru termenul din 10 noiembrie 2009 când

s-a soluționat apelul (fila 28 dosar apel).

Apărarea cum

că nu cunoaște limba română și deci nu știe ce a semnat când a primi citația,

nu poate fi primită, deoarece inculpatul putea să refuze primirea și să aducă

la cunoștința factorului poștal motivul refuzului, ce urma să se consemneze

într-un proces verbal, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materia

citării.

Pe de altă

parte, inculpatul a invocat lipsa de procedură, întrucât nu s-a aflat în țară,

fiind plecat la muncă în străinătate, însă nici această susținere nu poate fi

primită, nefiind fi imputabilă instanței de apel împrejurarea că inculpatul nu

s-a conformat obligației ce îi incumbă potrivit art. 177 alin. (3) C. proc.

pen., de a încunoștința instanța de schimbarea adresei arătate în declarația de

inculpat de la fila 142 din dosarul instanței de fond.

susținerea inculpatului în sensul omisiunii pronunțării instanței de apel

asupra necesității efectuării unei noi expertize pentru a se stabili numărul de

zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate, nu este

întemeiată, întrucât pe de o parte, inculpatul nu a avut în motivarea apelului

său o critică legată de numărul de zile de îngrijiri medicale, iar pe de altă

parte, instanța de apel nu era obligată să se pronunțe din oficiu pe o astfel

de probă, atâta vreme cât utilitatea ei nu a reieșit din cercetarea

judecătorească.

aspect, apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de

legitimă apărare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate care îl

lovea pe fratele său, nu poate fi primită, probele administrate în cauză

neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea

acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei. Potrivit art. 44 C. pen.,

„Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare

de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește

fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat

împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în

pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Este de

asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a

depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu

împrejurările în care s-a produs atacul". Or, așa cum în mod corect a

reținut instanța de fond precum și cea de apel, din probele dosarului rezultă

că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări întrucât, în ceea ce privește

atacul, acesta nu era direct, imediat și injust îndreptat împotriva fratelui

inculpatului și nici nu prezenta un pericol grav pentru persoana acestuia.

Astfel, conflictul verbal dintre cele două grupuri se încheiase în local, iar

fratele inculpatului și grupul din care făcea parte au inițiat atacul asupra

părții vătămate și a altui martor din grupul acesteia din urmă în momentul în

care încercau să urce în mașină pentru a pleca. Lovirea cu pumnul a fratelui

inculpatului de către un ocupant al mașinii s-a produs doar pentru că partea

vătămată, ce rămăsese singură în afara mașinii, să se poată urca, fiind

incontestabil că aceasta din urmă a fost lovită din spate, în timp ce fugea

efectiv după mașină pentru a-și asigura scăparea, atitudinea sa neputându-se

interpreta nici un moment ca fiind una agresivă, amenințătoare la adresa

fratelui inculpatului, pentru a justifica în vreun fel fapta inculpatului.

Totodată, în

condițiile în care nu s-a dovedit existenta unui stări de legitimă apărare, nu

se poate susține nici că inculpatul a depășit limitele unei apărări

proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-ar fi

produs atacul, nefiind aplicabile așadar nici dispozițiile art. 44 alin. (3) C.

pen.

Înalta Curte

constată că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C.

pen. - circumstanță atenuantă legală, nefiind îndeplinite cumulativ cele trei

condiții prevăzute de lege și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi

fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi

produs printr-o violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau

printr-o altă acțiune ilicită gravă. Așa cum s-a arătat deja, partea vătămată

nu a avut o atitudine provocatoare față de fratele inculpatului, nu a inițiat

declanșarea conflictului fizic și nici nu l-a întreținut, ci doar a încercat

să-și asigure scăparea.

Ca atare, Înalta

Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător

materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62,

art. 63 și art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc

împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția

inculpatului.

privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că circumstanțele personale

invocate de inculpat - constând în atitudinea sa sinceră pe parcursul

procesului penal, se află la primul incident cu legea penală, a achitat

despăgubirile la care a fost obligat, nu s-a sustras judecății ci a plecat la muncă

în străinătate pentru a-și ajuta familia - au fost avute în vedere de prima

instanță care a motivat detaliat cuantumul pedepsei și modalitatea de

individualizare, astfel că solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa,

este nejustificată, întrucât fapta comisă de aceasta este de o gravitate

deosebită, atât prin consecința produsă cât și prin modalitatea de săvârșire,

în același sens fiind și aprecierea instanței de apel. Astfel, luând în

considerare gravitatea faptei, împrejurările în care s-a comis aceasta,

rezultatul produs care a pus în primejdie viața victimei, faptul că, în

prezenta cauză, inculpatul a săvârșit și infracțiunea de port ilegal de armă,

instanța de apel a apreciat corect în sensul că nu se impune coborârea pedepsei

sub limita prevăzută de lege ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante,

reținând totodată că prima instanță i-a aplicat inculpatului limita minimă

prevăzută de lege pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, ținând

seama tocmai de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut

comiterea faptei și, în general, în raport de atitudinea acestuia pe parcursul

procesului penal.

Totodată, în

raport de cuantumul pedepsei rezultante, care, așa cum am arătat, nu se

justifică a fi redusă, Curtea nu poate primi nici solicitarea de a se suspenda

condiționat executarea acesteia, nefiind îndeplinite cerințele art. 81 alin. (2)

C. pen., respectiv cea privitoare la limita maximă a pedepsei aplicate - de cel

mult 2 ani închisoare.

Pentru toate

aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de

casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) din același cod, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.

Conform

dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen. se va computa

durata arestării preventive și detenției, iar în baza dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, ocazionate de soluționarea prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 94/

A din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din

cuantumul pedepsei aplicate, durata reținerii din data de 24 septembrie 2007 și

detenția de la 28 decembrie 2009 la 28 aprilie 2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Onorariul

interpretului de limba maghiară se va suporta din fondurile Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 28 aprilie 2010.