ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 850/2011

Asupra

contestației în anulare de față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală

nr. 1955 din 29 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosar

nr. 6235/1/2010, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată

de petiționarul B.C.

împotriva rezoluției nr. 7676/2021/VIII/1/2010 din 16 iunie 2010 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire penală și

criminalistică.

Împotriva

acestei sentințe, petiționarul a formulat contestație în anulare, înregistrată

pe rolul instanței la data de 20 decembrie 2010.

Potrivit art. 391

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din

3 martie 2011.

Contestația în

anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună

admiterea în principiu a contestației formulate.

În cuprinsul

cererii sale scrise, aflată la fila 1 din dosarul Înaltei Curți, contestatorul

nu a invocat expres motivul pe care se sprijină contestația, iar susținerile

din conținutul acesteia nu pot fi calificate și încadrate în nici una dintre

dispozițiile art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată,

deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este

dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac

extraordinară.

Potrivit art. 386

C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a) - e)

din același text.

Din economia

textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă

ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre

pronunțată în cadrul procedurii de soluționare a plângerii împotriva soluțiilor

de netrimitere în judecată dispuse de procuror, reglementată de dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen.

Așa fiind,

contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este

dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt

îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste

considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul B.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.C. împotriva

sentinței penale nr. 1955 din 29 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 6235/1/2010.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2011.