ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 850/2011

Asupra contestației în anulare de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1955 din 29 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 6235/1/2010, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva rezoluției nr. 7676/2021/VIII/1/2010 din 16 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire penală și criminalistică. Împotriva acestei sentințe, petiționarul a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței la data de 20 decembrie 2010. Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 3 martie 2011. Contestația în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate. În cuprinsul cererii sale scrise, aflată la fila 1 din dosarul Înaltei Curți, contestatorul nu a invocat expres motivul pe care se sprijină contestația, iar susținerile din conținutul acesteia nu pot fi calificate și încadrate în nici una dintre dispozițiile art. 386 C. proc. pen., însă se constată că hotărârea atacată, deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară. Potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la lit. a) - e) din același text. Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii de soluționare a plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.C. împotriva sentinței penale nr. 1955 din 29 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 6235/1/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2011.