ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1605/2011

Asupra recursului de față; Prin sentința penală nr. 9 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.J. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, din data de 17 august 2010, dată în dosarul nr. 364/P/2010, rezoluție ce a fost menținută. S-a reținut că prin rezoluția nr. 364/P/2010 din 17 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul B.G., avocat în cadrul Baroului Iași, pentru comiterea infracțiunilor de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen.

și furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., reținându-se că în cauză nu sunt prezente elemente de natură infracțională. La plângerea petiționarului, conform art. 278 C. proc. pen., rezoluția a fost verificată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, care a menținut-o prin rezoluția nr. 631/II/2/2010 din 22 septembrie 2010. Plângerea adresată de petiționar instanței de judecată a fost respinsă de Curtea de Apel Iași, care a apreciat-o ca neîntemeiată.

S-a mai reținut că petiționarul a formulat mai multe plângeri, având același obiect, plângeri care au făcut obiectul dosarelor nr. 178/P/2008, nr. 108/P/2009, nr. 354/P/2009, nr. 499/P/2009 și nr. 475/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, toate privind pe avocatul B.G., reclamat pentru tulburare de posesie, constând în faptul că, din anul 2007 a ocupat terenul pe care petentul pretinde că este singurul moștenitor, deși nici până în prezent nu s-a stabilit situația juridică a acestuia. Petentul invocă calitatea sa de moștenitor, în baza certificatului de moștenitor nr. 90 din 22 mai 2002, însă acest certificat a fost anulat prin sentința penală nr. 1203 din 11 martie 2004 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1039/2004 a Tribunalului Iași, prin care numitul C.J.

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunilor de fals în declarații, instigare la mărturie mincinoasă și participație improprie la fals intelectual, în legătură cu modul în care a obținut acest certificat de moștenitor. De asemenea, prin sentința penală cu nr. 1606 din 30 mai 2007 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia penală cu nr. 193 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Iași, numitul C.J. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prin utilizarea certificat de moștenitor cu nr. 90 din 22 mai 2002. Apoi, prin sentința civilă nr. 446 din 13 ianuarie 2006, Judecătoria Iași a dispus ca în actul de proprietate să fie trecuți toți frații petentului și s-a anulat titlul de proprietate nr. 5535/2002.

Tot prin această sentință au fost respinse capetele de cerere privind anularea certificatului de calitate nr. 150 din 20 noiembrie 2001 și a certificatului de moștenitor nr. 090 din 10 mai 2002 ca fiind rămasă fără obiect, ca urmare a anulării acestora prin sentința penală nr. 1203/2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 1039/2004 a Tribunalului Iași. Este adevărat că prin decizia civilă nr. 919 din 18 mai 2007 s-a admis recursul petentului, dar s-a menținut dispoziția de respingere privind capetele de cerere vizând anularea certificatelor de calitate și de moștenitor, acte ce au fost anulate printr-o sentință penală. Din adresa nr. 6676 din 25 mai 2010 - a O.C.P.I.

- Oficiul de cadastru, rezultă că titlul de proprietate nr. 5535 din 16 aprilie 2002 a fost anulat și că s-a emis titlul de proprietate nr. 194003 din 16 aprilie 2007 pentru aceeași suprafață de teren de 2 ha, pentru toți cei 11 moștenitori, iar între părți procesele civile au continuat. În hotărârile judecătorești se precizează că numiții U.E. și C.L. au moștenit, împreună cu numitul C.J., suprafața de 2 ha teren de la numiții C.C. și C.E., fiind toți moștenitori ai acestei suprafețe de teren. U.E. și C.L. l-au împuternicit pe numitul B.G. să le administreze partea lor de teren din suprafața de 2 ha. În baza împuternicirii, de mai mulți ani, B.G. efectuează lucrări de întreținere a culturii de viță de vie și culege recolta de struguri, de pe o suprafață de 1.332 mp din terenul de 2 ha, lăsându-i numitului C.J.

restul suprafeței de 666 mp. Ca urmare, se reține că B.G. a cultivat doar părțile de teren care li se cuvin numiților U.E. și C.L. și care au fost utilizate de către aceștia, cu acordul lor și nu a ocupat terenul folosit de numitul C.J. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul C.J., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile din plângerea penală inițială. La termenul din 20 aprilie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului declarat de petiționar. Înalta Curte constată recursul inadmisibil pentru următoarele considerente: Plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale a fost soluționată de Curtea de Apel Iași la data de 25 ianuarie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Conform dispozițiilor acestei legi, intrară în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 al actului normativ invocat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”. În aceste condiții, întrucât petiționarul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, Înalta Curte va dispune respingerea recursului ca inadmisibil, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul C.J. împotriva sentinței penale nr. 9 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 20 aprilie 2011.