ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3363/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21 decembrie 2011 au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Iași plângerile formulate, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., de petentul B.Ș. împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011, nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 și nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În motivarea plângerilor petentul a arătat că este nemulțumit de soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, solicitând desființarea rezoluțiilor și continuarea anchetelor penale împotriva magistraților judecători C.E., C.C.E. și împotriva avocatului B.G.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că plângerile sunt nefondate.

Prin rezoluția nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător C.E. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul a reținut că judecătorul a dat eficiență prevederilor O.U.G. nr. 51/2008 referitoare la ajutorul public judiciar și a urmărit ca pretențiile petentului B.Ș., ce avea calitatea de reclamant în cauza civilă nr. 7760/99/2010, să fie susținute în mod corespunzător din punct de vedere juridic, motiv pentru care a acordat cuvântul la dezbateri doar avocatului desemnat din oficiu. S-a reținut, de asemenea, că soluția oferită de judecător pentru cererile formulate de părțile unui litigiu poate fi verificată prin exercitarea căilor de atac, iar nu de organele de urmărire penală, simplul fapt că instanța nu a dispus în sensul dorit de una din părți nu reprezintă o situație care să contureze laturile obiectivă și subiectivă ale unei infracțiuni.

Prin rezoluția nr. 143/II/2/2012 din 06 martie 2012 a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Din examinarea susținerilor petentului și a celorlalte acte ale Dosarului nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, ce a fost atașat prezentului dosar, se constată că petentul B.Ș. este nemulțumit de faptul că la data de 27 iunie 2011, judecătorul C.E. nu i-a acordat cuvântul în dezbaterile pe fondul cauzei ce face obiectul dosarului civil nr. 7760/99/2010 al Tribunalului Iași, ci a ascultat doar concluziile avocatului ce i-a fost desemnat din oficiu.

Susținerile în legătură cu comiterea de infracțiuni de către magistratul judecător C.E., în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, sunt lipsite de temei real.

Curtea a constatat că procurorul a apreciat în mod corect că, prin acordarea cuvântului în dezbateri doar avocatului ce i-a fost desemnat din oficiu petentului în cauza civilă nr. 7760/99/2010, judecătorul C.E. nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiunii în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, deoarece ar fi fost necesar ca acesta să acționeze, cu știință, în scopul prejudicierii intereselor petentului, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.

Activitatea desfășurată de judecător se înscrie printre atribuțiile de serviciu prevăzute de legea de organizare judecătorească și regulamentele de ordine interioară ale instanțelor, iar cum din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimata C.C.E. în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, simplul fapt că activitatea desfășurată de judecător a condus la un rezultat care nu a convenit intereselor petentului nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimatei C.C.E.

Așa fiind, în condițiile în care la Dosarul nr. 606/P/2011 nu există date, indicii sau dovezi din conținutul cărora să rezulte că judecătorul C.E. ar fi comis infracțiunile arătate în plângerea formulată împotriva sa, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, astfel că rezoluția atacată este legală și temeinică, neexistând temeiuri pentru desființarea acesteia.

Prin rezoluția nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător C.E. pentru infracțiunea prev. de art. 248

1

rap. la art. 246 C. pen.

Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul a reținut că nemulțumirile petentului referitoare la modul în care judecătorul C.E. a soluționat cauza civilă nr. 7546/99/2004 aflată pe rolul Tribunalului Iași au mai fost cercetate în Dosarele nr. 548/P/2009 și nr. 90/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și că reluarea cercetărilor penale pentru aceeași situație de fapt nu poate avea loc în lipsa unor elemente de fapt noi.

Prin rezoluția nr. 1425/II/2/2012 din 12 ianuarie 2012 a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Verificând rezoluția nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală.

În speță, intimata C.C.E. a mai fost cercetată în Dosarele nr. 548/P/2009 și nr. 90/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, tot la sesizarea petentului B.Ș., pentru aceleași fapte ce fac obiectul plângerii soluționate prin rezoluția nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011.

Soluția dată de procuror în Dosarul nr. 548/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, a fost menținută de Curtea de Apel Iași prin sentința penală nr. 107 din 09 decembrie 2010, definitivă la data pronunțării, iar soluția dată de procuror în Dosarul nr. 90/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, a fost menținută de Curtea de Apel Iași prin sentința penală nr. 173 din 10 noiembrie 2011, definitivă la data pronunțării.

Având în vedere că pentru faptele ce constituie obiectul plângerii nr. 652/P/2011 instanța de judecată a decis prin sentințele penale nr. 107 din 09 decembrie 2010 și nr. 173 din 10 noiembrie 2011 că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală și având în vedere că nu sunt probe în baza cărora să se rețină că au apărut fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, Curtea consideră că este legală și temeinică soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. j) C. proc. pen.

Prin rezoluția nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul B.G. pentru infracțiunea prev. de art. 248

1

rap. la art. 246 C. pen.

Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul a reținut că nemulțumirile petentului referitoare la modul în care avocatul B.G. a reprezentat interesele petentului în Dosarul nr. 7546/99/2004 aflat pe rolul Tribunalului Iași au mai fost cercetate în Dosarele nr. 270/P/2010 și nr. 77/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și că reluarea cercetărilor penale pentru aceeași situație de fapt nu poate avea loc în lipsa unor elemente de fapt noi.

Prin rezoluția nr. 1427/II/2/2012 din 12 ianuarie 2012 a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Verificând rezoluția nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, Curtea a constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală.

Intimata B.G. a mai fost cercetată în Dosarul nr. 77/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, tot la sesizarea petentului B.Ș., pentru aceleași fapte ce fac obiectul plângerii soluționate prin rezoluția nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011.

Soluția dată de procuror în Dosarul nr. 77/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, a fost menținută de Curtea de Apel Iași prin sentința penală nr. 142 din 20 octombrie 2011, definitivă la data pronunțării.

Având în vedere că pentru faptele ce constituie obiectul plângerii nr. 659/P/2011 instanța de judecată a decis prin sentința penală nr. 142 din 20 octombrie 2011 că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală și având în vedere că nu sunt probe în baza cărora să se rețină că au apărut fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, instanța consideră că este legală și temeinică soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. j) C. proc. pen.

Ca urmare, plângerile apar ca nefondate, astfel că urmează, ca în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să le respingă ca atare, menținând rezoluțiile atacate.

În ceea ce privește motivele invocate de petent în cererea de recuzare a procurorului de ședință, Curtea a constatat că acestea nu sunt prevăzute de lege ca și cazuri de incompatibilitate, astfel că va respinge, ca nefondată, cererea de recuzare.

Prin sentința penală nr. 35 din 15 martie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererea de recuzare formulată de petentul B.Ș. împotriva procurorului de ședință P.E. privind participarea în cauza penală ce face obiectul Dosarului nr. 1130/45/2011.

A respins, ca nefondate, plângerile formulate de petentul B.Ș., împotriva rezoluțiilor nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011, nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 și nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul B.Ș., recurs care a fost motivat în scris (Dosar nr. 1130/45/2011).

Recursul este inadmisibil.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 714/26.10.2010, cu referire la art. 278

1

alin. (10) și (13) C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. (nemodificat) „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângere, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate”.

Potrivit alin. (13) al aceluiași articol „plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent”.

Prin Legea nr. 202/2010, la art. 278

1

alin. (10) și (13) C. proc. pen., s-au modificat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”.

Raportat la dispozițiile art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunțate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, precum și la faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 15 martie 2012, deci ulterior intrării în vigoare a legii susmenționate (25 noiembrie 2010), se constată că recursul petentului este declarat împotriva unei hotărâri definitive.

Așa fiind, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 385

1

C. proc. pen., urmează a se respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petentul B.Ș. împotriva sentinței penale nr. 35 din 15 martie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.Ș. împotriva sentinței penale nr. 35 din data de 15 martie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1130/45/2011.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 octombrie 2012.