ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2572/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 32 din 18 martie 2010 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentul M.I.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 8 decembrie 2009 dispusă față de magistratul A.C. și numiții N.E. și C.C.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., în Dosarul penal nr. 177/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Pentru a se pronunța astfel prima instanță a constatat că printr-o plângere înregistrată sub nr. 117/45/2010 petentul M.I.G.

a solicitat instanței desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror la 8 decembrie 2009 în Dosarul nr. 177/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata A.C. - judecător în cadrul Judecătoriei Vaslui și față de intimații N.E. și C.C.V., sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Petentul, în motivarea plângerii sale a invocat netemeinicia și nelegalitatea rezoluției atacate și a susținut că nu s-au efectuat verificări de către organele de urmărire penală, cu privire la existența vinovăției intimaților, solicitând desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

În fapt, Curtea de Apel Iași a reținut că petentul a formulat o plângere penală împotriva numiților: A.C. - judecător la Judecătoria Vaslui, N.E. și C.C.V. - președinte, respectiv secretar al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vaslui, pe care i-a acuzat de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. În esență, petiționarul a susținut că printr-o încheiere pronunțată la 15 ianuarie 2007 în Dosarul nr. 3751/2006 al Judecătoriei Vaslui, intimata A.C. - judecător la Judecătoria Vaslui a modificat Sentința civilă nr. 2291 din 18 septembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 480/333/2006 al aceleiași instanțe pentru ca hotărârea să nu-și mai producă efectele, iar ceilalți doi intimați în calitatea lor de președinte și respectiv secretar al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate au semnat o adresă din 7 august 2003, prin care s-a dispus adăugarea numitului M.C.

în calitate de titular, în două titluri de proprietate, respectiv nr. X/A din 26 noiembrie 2002 și nr. Y/A din 26 noiembrie 2002. În urma actelor premergătoare efectuate în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate, constatându-se, că faptele imputate nu există. Plângerea formulată de petiționar în temeiul art. 278 C. proc. pen. împotriva soluției adoptate în Dosarul nr. 177/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost respinsă ca nefondată, prin Rezoluția nr. 1/II/2/2010 din 25 ianuarie 2010 a procurorului general adjunct. Curtea de Apel Iași învestită cu soluționarea plângerii formulate de petiționar în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. a apreciat, în esență, că rezoluția dată de procuror este legală și temeinică, bazată pe o analiză corectă și o justă evaluare a actelor și lucrărilor din dosar. S-a argumentat în sensul că aspectele sesizate de petent nu pot fi reținute drept indicii privind săvârșirea faptei reclamate în sarcina intimaților, atâta timp cât din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat astfel de indicii. Instanța a concluzionat în sensul că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în cauză este corectă deoarece intimații, prin activitatea pe care au desfășurat-o și-au îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu, fără a afecta drepturile petentului. Nemulțumit de soluție petentul a declarat recurs împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând, în motivele scrise, depuse la dosar, susținerile invocate în plângerea introductivă.

Alături de petiționarul M.I.G. a declarat recurs și numita S.A., motivele de recurs invocate de aceasta fiind comune cu cele ale recurentului petiționar M.I.G. Înalta Curte, examinând cererile de recurs formulate în cauză, respectiv hotărârea atacată, actele și lucrările din dosar constată următoarele: - În ce privește recursul declarat de S.A. Recursul formulat de numita S.A. este inadmisibil. Conform art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. "hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate". Cum, numita S.A.

nu face parte dintre persoanele cărora legiuitorul le-a recunoscut, potrivit dispozițiilor legale menționate, dreptul de a ataca cu recurs o hotărâre pronunțată în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., recursul declarat de aceasta apare ca inadmisibil. Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată, că recurenta S.A. nu a formulat plângerea în cauză și nu a participat în calitate de petiționar în procedura prevăzută de art. 278 - 278 1 C. proc. pen., iar pe de altă parte, nu poate avea calitatea de "persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate", în accepțiunea prevăzută de legiuitor, nefiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege în acest sens. - În ce privește recursul declarat de petiționarul M.I.G.

Înalta Curte reține că la 31 mai 2006 petiționarul M.I.G. împreună și cu alți reclamanți au promovat o acțiune civilă prin care au solicitat instanței modificarea a două titluri de proprietate, în sensul excluderii numitului M.C. de pe titlurile respective. Acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu M.C., Comisia locală de fond funciar Muntenii de Jos și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vaslui a fost admisă prin Sentința civilă nr. 2291 din 18 septembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 480/333/2006 al Judecătoriei Vaslui. Cauza a fost soluționată de intimata A.C., care în calitate de judecător, prin sentința civilă menționată a dispus modificarea titlurilor de proprietate în sensul solicitat de reclamanți, respectiv excluderea pârâtului M.C.

trecut în mod greșit în titlurile de proprietate, în calitate de moștenitor al defunctului M.C.I., deși nu formulase cerere în baza Legii nr. 18/1991. Ulterior, la 10 ianuarie 2007 una dintre reclamante, C.M., prin apărătorul său, a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în Sentința civilă nr. 2291 din 18 septembrie 2006 în sensul corectării numerelor titlurilor de proprietate modificate din X/A și Y/A ambele din 26 noiembrie 2002 în W/A și Z/A din 26 noiembrie 2002, titluri în care M.C. nu era menționat. Printr-o încheiere pronunțată la 15 ianuarie 2007, pe baza actelor depuse la dosar, magistratul A.C. a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în Sentința civilă nr. 2291/2006 în sensul că a dispus modificarea titlurilor de proprietate nr. W/A din 26 noiembrie 2002 și nr. Z/A din 26 noiembrie 2002. Pârâtul M.C.

a formulat și el la 27 februarie 2009 o cerere de îndreptare a erorii materiale, în sensul că numerele corecte ale titlurilor de proprietate erau X/A și Y/A din 26 noiembrie 2002. Comisia Județeană de fond funciar Vaslui, cu adresa din 5 martie 2009 a comunicat instanței faptul că din eroare la scrierea titlurilor de proprietate s-au trecut numerele W și respectiv Z în loc de X și Y însă ulterior titlurile originale au fost modificate de reprezentanții instituției, fără a se interveni în conținutul titlurilor. Printr-o încheiere din 6 martie 2009 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 2291 din 18 septembrie 2006, în sensul că numerele corecte ale titlurilor de proprietate sunt X și Y din data de 26 noiembrie 2002, astfel încât după această din urmă îndreptare Sentința civilă nr. 2291/2006 are același conținut de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta Curte constată, că faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. imputate de petiționarul M.I.G. intimaților nu există, astfel că rezoluția de neurmărire penală dispusă în cauză de procuror este corectă. În condițiile în care din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind săvârșirea de către intimați a faptelor reclamate, soluția adoptată de procuror față de aceștia este pe deplin justificată, ca și hotărârea primei instanțe care respingând plângerea petiționarului a menținut rezoluția atacată. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de S.A. și ca nefondat recursul formulat de petiționarul M.I.G.

împotriva sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel Iași în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a și respectiv lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I.G. împotriva Sentinței penale nr. 32 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara S.A. împotriva aceleiași sentințe penale. Obligă recurenții la plata sumelor de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2010. Procesat de GGC - CT