ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2572/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 32 din 18 martie

2010 Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca

nefondată, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

plângerea formulată de petentul M.I.G. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale din 8 decembrie 2009 dispusă față de magistratul A.C. și

numiții N.E. și C.C.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

246 C. pen., în Dosarul penal nr. 177/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Iași.

Pentru a se pronunța

astfel prima instanță a constatat că printr-o plângere înregistrată sub nr.

117/45/2010 petentul M.I.G. a solicitat instanței desființarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror la 8 decembrie 2009 în

Dosarul nr. 177/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata A.C. - judecător în

cadrul Judecătoriei Vaslui și față de intimații N.E. și C.C.V., sub aspectul

comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen.

Petentul, în

motivarea plângerii sale a invocat netemeinicia și nelegalitatea rezoluției

atacate și a susținut că nu s-au efectuat verificări de către organele de

urmărire penală, cu privire la existența vinovăției intimaților, solicitând

desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale.

În fapt, Curtea de

Apel Iași a reținut că petentul a formulat o plângere penală împotriva

numiților: A.C. - judecător la Judecătoria Vaslui, N.E. și C.C.V. - președinte,

respectiv secretar al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor Vaslui, pe care i-a acuzat de comiterea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În esență, petiționarul

a susținut că printr-o încheiere pronunțată la 15 ianuarie 2007 în Dosarul nr.

3751/2006 al Judecătoriei Vaslui, intimata A.C. - judecător la Judecătoria

Vaslui a modificat Sentința civilă nr. 2291 din 18 septembrie 2006 pronunțată

în Dosarul nr. 480/333/2006 al aceleiași instanțe pentru ca hotărârea să nu-și

mai producă efectele, iar ceilalți doi intimați în calitatea lor de președinte

și respectiv secretar al Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de

proprietate au semnat o adresă din 7 august 2003, prin care s-a dispus

adăugarea numitului M.C. în calitate de titular, în două titluri de

proprietate, respectiv nr. X/A din 26 noiembrie 2002 și nr. Y/A din 26

noiembrie 2002.

În urma actelor

premergătoare efectuate în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate, constatându-se, că

faptele imputate nu există.

Plângerea formulată

de petiționar în temeiul art. 278 C. proc. pen. împotriva soluției adoptate în

Dosarul nr. 177/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost

respinsă ca nefondată, prin Rezoluția nr. 1/II/2/2010 din 25 ianuarie 2010 a

procurorului general adjunct.

Curtea de Apel Iași

învestită cu soluționarea plângerii formulate de petiționar în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. a apreciat, în esență, că rezoluția dată de procuror este legală

și temeinică, bazată pe o analiză corectă și o justă evaluare a actelor și

lucrărilor din dosar.

S-a argumentat în

sensul că aspectele sesizate de petent nu pot fi reținute drept indicii privind

săvârșirea faptei reclamate în sarcina intimaților, atâta timp cât din actele

premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat astfel de indicii.

Instanța a

concluzionat în sensul că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de

procuror în cauză este corectă deoarece intimații, prin activitatea pe care au

desfășurat-o și-au îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu, fără a

afecta drepturile petentului.

Nemulțumit de soluție

petentul a declarat recurs împotriva sentinței penale pronunțată de prima

instanță, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând, în

motivele scrise, depuse la dosar, susținerile invocate în plângerea

introductivă.

Alături de

petiționarul M.I.G. a declarat recurs și numita S.A., motivele de recurs

invocate de aceasta fiind comune cu cele ale recurentului petiționar M.I.G.

Înalta Curte,

examinând cererile de recurs formulate în cauză, respectiv hotărârea atacată,

actele și lucrările din dosar constată următoarele:

- În ce privește

recursul declarat de S.A.

Recursul formulat de

numita S.A. este inadmisibil.

Conform art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. "hotărârea judecătorului pronunțată potrivit

alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana

care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi

penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt

vătămate".

Cum, numita S.A. nu

face parte dintre persoanele cărora legiuitorul le-a recunoscut, potrivit

dispozițiilor legale menționate, dreptul de a ataca cu recurs o hotărâre

pronunțată în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen.,

recursul declarat de aceasta apare ca inadmisibil.

Verificând actele

dosarului, Înalta Curte constată, că recurenta S.A. nu a formulat plângerea în

cauză și nu a participat în calitate de petiționar în procedura prevăzută de

art. 278 - 278

1

C. proc. pen., iar pe de altă parte, nu poate avea

calitatea de "persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate", în

accepțiunea prevăzută de legiuitor, nefiind îndeplinite toate condițiile

prevăzute de lege în acest sens.

- În ce privește

recursul declarat de petiționarul M.I.G.

Înalta Curte reține

că la 31 mai 2006 petiționarul M.I.G. împreună și cu alți reclamanți au

promovat o acțiune civilă prin care au solicitat instanței modificarea a două

titluri de proprietate, în sensul excluderii numitului M.C. de pe titlurile

respective.

Acțiunea civilă

formulată de reclamanți în contradictoriu cu M.C., Comisia locală de fond

funciar Muntenii de Jos și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor Vaslui a fost admisă prin Sentința civilă nr.

2291 din 18 septembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 480/333/2006 al Judecătoriei

Vaslui.

Cauza a fost

soluționată de intimata A.C., care în calitate de judecător, prin sentința

civilă menționată a dispus modificarea titlurilor de proprietate în sensul

solicitat de reclamanți, respectiv excluderea pârâtului M.C. trecut în mod greșit

în titlurile de proprietate, în calitate de moștenitor al defunctului M.C.I.,

deși nu formulase cerere în baza Legii nr. 18/1991.

Ulterior, la 10

ianuarie 2007 una dintre reclamante, C.M., prin apărătorul său, a solicitat

îndreptarea erorii materiale strecurate în Sentința civilă nr. 2291 din 18

septembrie 2006 în sensul corectării numerelor titlurilor de proprietate

modificate din X/A și Y/A ambele din 26 noiembrie 2002 în W/A și Z/A din 26

noiembrie 2002, titluri în care M.C. nu era menționat.

Printr-o încheiere

pronunțată la 15 ianuarie 2007, pe baza actelor depuse la dosar, magistratul

A.C. a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în Sentința

civilă nr. 2291/2006 în sensul că a dispus modificarea titlurilor de

proprietate nr. W/A din 26 noiembrie 2002 și nr. Z/A din 26 noiembrie 2002.

Pârâtul M.C. a

formulat și el la 27 februarie 2009 o cerere de îndreptare a erorii materiale,

în sensul că numerele corecte ale titlurilor de proprietate erau X/A și Y/A din

26 noiembrie 2002.

Comisia Județeană de

fond funciar Vaslui, cu adresa din 5 martie 2009 a comunicat instanței faptul

că din eroare la scrierea titlurilor de proprietate s-au trecut numerele W și

respectiv Z în loc de X și Y însă ulterior titlurile originale au fost

modificate de reprezentanții instituției, fără a se interveni în conținutul

titlurilor.

Printr-o încheiere

din 6 martie 2009 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în

dispozitivul Sentinței civile nr. 2291 din 18 septembrie 2006, în sensul că

numerele corecte ale titlurilor de proprietate sunt X și Y din data de 26

noiembrie 2002, astfel încât după această din urmă îndreptare Sentința civilă

nr. 2291/2006 are același conținut de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta

Curte constată, că faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prev. de art. 246 C. pen. imputate de petiționarul M.I.G. intimaților nu

există, astfel că rezoluția de neurmărire penală dispusă în cauză de procuror

este corectă.

În condițiile în care

din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind

săvârșirea de către intimați a faptelor reclamate, soluția adoptată de procuror

față de aceștia este pe deplin justificată, ca și hotărârea primei instanțe

care respingând plângerea petiționarului a menținut rezoluția atacată.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de S.A. și

ca nefondat recursul formulat de petiționarul M.I.G. împotriva sentinței penale

pronunțată de Curtea de Apel Iași în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

a) teza a II-a și respectiv lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I.G. împotriva Sentinței penale nr.

32 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara S.A. împotriva aceleiași sentințe

penale.

Obligă recurenții la

plata sumelor de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 iunie 2010.

Procesat

de GGC - CT