ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1079/2013

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

La data de 29 octombrie 2012 a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, plângerea formulată de petentul

M.I. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de

intimatul T.N.C., prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

nr. 188/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.,

întrucât procurorii nu au analizat plângerea sa referitoare la modul abuziv cum

a stabilit executorul judecătoresc onorariul, deși instanța a dispus începerea

urmăririi penale și nu completarea cercetărilor, aceștia nedispunând asupra

incriminărilor aduse executorului.

A fost atașat dosarul

de urmărire penală nr. 188/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea de apel a constatat următoarele:

Prin Rezoluția nr.

188/P/2012 din 15 martie 2012 a Parchetului de pe lângă curtea de Apel Craiova,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc T.N.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193, art. 194, art. 215, art. 246,

art. 256 și art. 323 C. pen., fiind incidente dispozițiile art. 228 alin. (4)

C. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., soluție ce a fost menținută prin

Rezoluția nr. 679/II/2/2012 din 11 aprilie 2012, a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin Sentința penală

nr. 165 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, a fost admisă plângerea

petentului M.I. împotriva Ordonanței nr. 188/P/2012 din 15 martie 2012 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, desființată în parte ordonanța

și Rezoluția nr. 885/II/2/2012 a procurorului general și trimisă cauza la

parchet în vederea începerii urmăririi penale față de executorul judecătoresc

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât

organul de urmărire penală nu a lămurit modul de calcul al onorariului

executorului judecătoresc și al celorlalte cheltuieli de executare; celelalte

critici ale soluției privind pretinsa săvârșire a infracțiunii prev. de art.

193, art. 194, art. 215, art. 256, art. 323 C. pen., fiind nefondate, după cum

a motivat Curtea anterior și a cărei soluție este definitivă, căpătând caracter

de autoritate față de o eventuală plângere formulată ulterior.

Prin Rezoluția nr.

188/P/2012 din 25 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de același intimat sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât a stabilit

în mod corect onorariul și cheltuielile de executare, fiind incidente

dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin Rezoluția nr.

1853/II/2/2012 din 18 octombrie 2012 a procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus respingerea plângerii formulată în

temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., întrucât raportat și la precizările

executorului judecătoresc, soluția adoptată răspunde cerințelor de legalitate,

fiind fundamentată pe verificările efectuate, executarea silită fiind

continuată pentru restul cheltuielilor de executare neachitate.

În fapt, s-a reținut

că prin Sentința civilă nr. 1332 din 30 ianuarie 2009 a Judecătoriei Craiova,

modificată prin Decizia civilă nr. 12 din 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Dolj,

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 445 din 29 martie 2010, a Curții de Apel

Craiova, s-a dispus partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de

către contestator și intimată, fiind atribuite contestatorului mai multe

bunuri, printre care și un apartament situat în Craiova, strada H., cu

obligația pentru acesta de a plăti sultă intimatei în sumă de 153.106 RON, dar

și compensarea cheltuielilor de judecată, fiind obligat contestatorul la 925,29

RON către intimată, precum și la 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

R.E. a pus în

executare hotărârile judecătorești, formându-se Dosarul nr. 407/E/2010 al BEJ

Asociați T.N.C. și T.B., fiind întocmit procesul-verbal din 26 noiembrie 2010,

privind suma totală de 8801,94 RON, din care 8.489 RON reprezentând onorariu

executor, fiind emisă și somația la data de 26 noiembrie 2010, pentru suma de

163.433,83 RON.

Conform

procesului-verbal din 17 martie 2011, prin recipisa de consemnare CEC,

debitorul M.I. a achitat suma de 154.631,29 RON, reprezentând sultă și

cheltuieli de judecată.

La data de 8

decembrie 2010, contestatorul M.I. a formulat contestație la executare

înregistrată sub nr. 36017/215/2010 la Judecătoria Craiova, fiind suspendată

executarea silită la data de 14 ianuarie 2011, iar prin Sentința civilă nr.

5256 din 18 martie 2011 a Judecătoriei Craiova, a fost admisă în parte

contestația, însă prin Decizia civilă nr. 1478 din 19 august 2011 a

Tribunalului Dolj, s-a admis recursul intimatei, întrucât contestația a fost

introdusă tardiv.

Continuând executarea

silită, contestatorul a plătit intimatei 1696,31 RON, prin mandat poștal,

apreciind că este echivalentă onorariului stabilit prin Sentința civilă nr.

5256 din 18 martie 2011 a Judecătoriei Craiova, așa încât pentru diferența de

7767,43 RON s-a emis somație imobiliară, cu consecința procedării la vânzarea

la licitație a apartamentului, dar și înființarea popririi în mâinile terțului

potrivit C.J.P. Dolj.

S-a arătat că

susținerile petentului sunt nefondate atât în ceea ce privește modul de calcul

al onorariului executorului judecătoresc și neanalizarea de către procurori a incriminărilor

pentru care a înțeles să formuleze plângere.

Astfel, Sentința

penală nr. 165 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, a desființat în

parte ordonanța procurorului și a trimis cauza în vederea începerii urmăririi

penale numai sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.,

pentru a se stabili modul de calcul cu onorariul prin incidența fie a Legii nr.

188/2000, fie Ordinul nr. 2550/C/2006, celelalte aspecte invocate în plângere

și menținute și în prezenta plângere fiind apreciate ca nefondate, așa încât

acest din urmă aspect are caracter de autoritate de lucru judecat, sentința

penală fiind definitivă.

Prin Ordonanța de

urgență nr. 144 din 19 decembrie 2007, a fost modificat alin. (1) al art. 37

din Legea nr. 188/2000, între care la lit. d) se stipulează că pentru creanțele

în valoare de peste 100.000 RON, onorariul maxim este de 6.300 RON, plus un

procent de până la 1% din suma ce depășește 100.000 RON din valoarea creanței

ce face obiectul executării silite.

Ca atare, raportat și

la valoarea creanței, s-a constatat că onorariul se calculează potrivit

dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000, republicată (M.

Of. 738/20.10.12011), respectiv 6.300 RON, plus procentul de 1%, respectiv

546,32 RON, la care se adaugă TVA de 24% calculat la suma totală, respectiv

1643,12 RON, rezultând un total de 8489,44 RON.

De precizat este că

la suma stabilită se aplică TVA, fiind o taxă neutră ce se aplică indiferent de

produs.

Pe considerentele

sus-menționate și având în vedere și dispozițiile art. 278

1

alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., Curtea a respins plângerea ca nefondată și a

menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul T.N.C. sub

aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Împotriva sentinței instanței

de fond a declarat recurs petentul M.I., iar pentru termenul de azi, a trimis

la dosar o cerere prin care solicită să se ia act că își retrage recursul.

Cererea este scrisă de mână și semnată indescifrabil.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

4

C. proc. pen., părțile își pot retrage

recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător, iar

potrivit acestui din urmă text de lege, retragerea trebuie să fie făcută

personal de parte sau prin mandatar special și se poate face fie la instanța de

apel, fie la instanța de recurs.

În cauza de față

petentul a trimis la dosar, prin poștă, o cerere prin care își retrage

recursul, semnată indescifrabil, fără date de identificare, care nu

îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate.

Examinând hotărârea

atacată în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că

recursul declarat de petent este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor

art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând

plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în cauza de față, iar

potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a

fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea

judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă.

Potrivit

dispozițiilor art. 385 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea

recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de

lege.

În cauză, petentul

M.I. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care Secția

Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată, cale de atac

care nu întrunește cerințele textului menționat și, ca atare, nu este admisibilă

potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, Înalta

Curte constată că recursul declarat de petiționar este inadmisibil, iar în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi

respins.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de petentul M.I. împotriva Sentinței penale nr.

280 din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - GV