ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 283 din 07 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată, plângerea petentului O.A., împotriva rezoluției nr. 684/P din 18 septembrie 2013, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 684/P din 18 septembrie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.I., pentru infracțiunile prev.de art. 246 C. pen. și art. 56 alin. (6) din Legea nr. 188/2000, republicată.

în urma verificărilor efectuate în etapa actelor premergătoare, s-a constatat că în sarcina executorului judecătoresc M.I. nu se pot reține infracțiunile prev.de art. 246 C. pen. și art. 56 alin. (6) din Legea nr. 188/2000, republicată. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluția nr. 1907/11/2 din 2 octombrie 2013, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca neîntemeiată. Împotriva acestei din urmă rezoluții petentul a formulat plângere potrivit art. 278 1 C. proc. pen., în motivele scrise reiterând, în esență, aspectele invocate în plângerea inițială și solicitând admiterea plângerii așa cum a fost formulată.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că în mod corect procurorul de caz a dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc M.I., întrucât infracțiunile reclamate de petent, respectiv faptele prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 56 alin. (6) din legea nr. 188/2000, republicată, nu există. Astfel, actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat susținerile petentului, în sensul că executorul judecătoresc și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării Dosarului execuțional nr. H3/E/2007, neexistând indiciile săvârșirii faptelor penale cu privire la care petentul a formulat plângere.

Pe de altă parte, recuperarea parțială a creanței de către petent s-a datorat unor motive obiective, respectiv epuizarea patrimoniului debitoarei prin vânzări succesive la licitație a bunurilor acesteia, refuzul îndeplinirii în totalitate a titlului executoriu nefiind premers de o hotărâre judecătorească irevocabilă care să-l oblige pe executorul judecătoresc să îndeplinească actul de executare și acesta să nu respecte dispozițiile instanței, ci s-a datorat imposibilității parcurgerii în integralitate a procedurii execuționale. Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul O.A. Examinând apelul prin prisma dispozițiilor legale constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 « Cererile de recurs împotriva sentințelor (...) depuse anterior intrării în vigoare a legii noi se vor considera cereri de apel».

În consecință, Înalta Curte constată că textul anterior menționat conține o dispoziție imperativă, norma procesual penală fiind de imediată aplicare, astfel încât deși calea de atac a recursului fost declarată la data de 17 decembrie 2013, anterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală, prin recalificare devine apel, instanța urmând a examina apelul declarat de petent împotriva sentinței penale nr. 283 din 07 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În ceea ce privește modificările introduse prin Legea nr. 202/2010 privind procedura specială prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 255/2013 rămân în vigoare, având în vedere data pronunțării sentinței atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. 10 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă. Prin urmare, în privința sentinței penale atacate, pronunțată în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior și definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Se constată, așadar, că apelantul a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi extraordinare de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, întrucât petentul O.A. a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil apelul cu care a fost investită, obligând totodată petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul O.A. împotriva sentinței penale nr. 283 din 07 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 aprilie 2014.