ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1789/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 8 decembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.G.I. împotriva rezoluției nr. 397/P/2011 din 13 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 11 octombrie 2011, stată în Dosarul cu nr. 1449/11/2/2011, privind pe intimații L.E.M. (magistrat procuror) și V.P. (comisar de poliție). Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 397/P/2011 din 13 septembrie 2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6) rap la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror L.E.M. și față de comisarul de poliție V.P., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 242, 272, 289 și art. 291 C. pen. reținând că, prin plângerea formulată la data de 17 martie 2011, petiționarul G.G.I. a sesizat faptul că magistratul procuror L.E.M. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar comisarul de poliție V.P. a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sustragere sau distrugere de înscrisuri, reținerea și distrugerea de înscrisuri, fals intelectual și uz de fals. În motivarea plângerii, petentul a susținut că în anul 2007 a trimis o plângere penală către Ministerul Administrației și Internelor, sesizând săvârșirea unor fapte penale de către S.H., N.V., B.C.I., A.N., N.I.

și M.C. - membri ai Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 8/1991, însă nu s-a dat curs acestei plângeri de către comisarul de poliție V.P., acesta procedând la sustragerea și distrugerea ei, iar ulterior a întocmit acte cu conținut fals privind modul de rezolvare a plângerii. Din verificările efectuate a rezultat că plângerea la care petentul face referire a fost trimisă I.P.G. de către Ministerul Administrației și Internelor, pentru competentă soluționarea, fiind astfel înregistrată la data de 06 februarie 2007 sub nr. 220144 și repartizată pentru rezolvare comisarului V.P. care, la data de 13 martie 2007, a întocmit raportul nr. 82084/S privind cele rezultate în urma plângerii lui G.G.I.

Din cuprinsul raportului și din comunicarea nr. 43743 din 09 august 2011 a I.P.J. Gorj, a rezultat că, în urma plângerii petentului, s-a format Dosarul penal nr. 12249 din 12 martie 2007, având ca obiect cercetarea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289, 291 C. pen. de către membrii comisiei locale de aplicare a Legii nr. 8/1991, lucru ce s-a comunicat și petentului de către I.P.G., prin adresa nr. 220144 din 13 martie 2007. Dosarul format a fost înregistrat sub nr. 609/P/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, iar organele de poliție, după efectuarea cercetărilor penale, au propus neînceperea urmăririi penale prin referatul din data de 14 mai 2007 întocmit de către comisarul V.P.

Soluția propusă de organele de poliție a fost confirmată de procurorul L.E.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, prin rezoluția din data de 15 august 2007. Petiționarul a fost citat la datele de 07 iulie, respectiv 18 iulie 2007 pentru a fi audiat, însă a justificat neprezentarea la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin aceea că este în vârstă și bolnav, dar și-a menținut susținerile formulate în plângerea inițială. Din verificările efectuate a rezultat că V.P. și L.E.M. și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu și nu s-a produs sustragerea ori distrugerea plângerii petentului G.G.I. și nici nu au fost întocmite acte false, concluzionându-se așadar că faptele sesizate de către petent nu există.

Împotriva acestei soluții de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul G.G.I., iar prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 11 octombrie 2011, dată în Dosarul cu nr. 1449/11/2/2011, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată plângerea, sens în care s-a constatat în esență că soluția adoptată în cauză de procurorul de caz este legală și temeinică, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, care exclud existența unor fapte prevăzute de legea penală în sarcina magistratului procurori ori a ofițerului de poliție judiciară împotriva cărora s-a formulat plângerea penală. Astfel, procurorul ierarhic superior a constatat faptul că verificările efectuate au demonstrat că petiția petentului și raportul cuprinzând datele referitoare la rezultatul verificărilor, au fost arhivate la I.P.

al județului Gorj, întocmindu-se totodată procesul-verbal de sesizare din oficiu care a constituit obiectul cercetărilor în Dosarul cu nr. 609/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, respectându-se astfel indicativul acordat inițial de Ministerul Administrației și Internelor, precum și păstrarea documentelor astfel clasificate. Rezoluția nr. 397/P/2011 din 13 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost criticată de petentul G.G.I. conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., prin plângerea înaintată instanței de judecată la data de 27 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova , secția penală și pentru cauze cu minori, înregistrând astfel Dosarul cu nr. 2093/54/2011, la data de 31 octombrie 2011. Curtea de Apel Craiova a constatat că, justificat, s-a reținut că faptele reclamate de petent nu au fost probate, în materialitatea lor, în ceea ce privește sustragerea ori distrugerea de înscrisuri, fals intelectual sau uz de fals, iar prin acestea, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sens în care soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. împotriva intimaților: magistrat procuror L.E.M.

și comisar de poliție V.P., este legală și temeinică. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul G.I. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă. În consecință, constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 8 decembrie 20, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modificările aduse Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Ca atare, întrucât recurentul intimat a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l pe recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul G.I. împotriva sentinței penale nr. 195 din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2012.