ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2013

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Rezoluția din 15 mai 2012 dată în

Dosarul nr. 389/P/2012 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza

art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul C.C. din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu și față de scms. de poliție B.I.

din cadrul IPJ Gorj - pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, fals material și uz de fals, prev. de art. 246, art.

289 și art. 291 C. pen.

Pentru a dispune

astfel s-a reținut că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, M.A. a solicitat efectuarea de cercetări față de

procurorul C.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești,

scms. de poliție B.I. din cadrul Poliției S., pentru infracțiunile prev. de

art. 246, art. 289 și art,. 291 C. pen., susținând că aceștia i-au favorizat

prin soluțiile adoptate în Dosarul nr. 739/P/2006 pe făptuitorii care au făcut

obiectul cercetărilor.

În conținutul

plângerii, M.A. a solicitat efectuarea de cercetări și față de V.C., fost

primar al com. S., R.V., fost inginer în cadrul aceleiași primării, B.I.Z.,

fost funcționar cu atribuții privind registrul agricol, F.N. și D.F., pentru

infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și furt calificat.

Plângerea persoanei

vătămate a fost trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind

înregistrată sub nr. 389/P/2012.

Din conținutul

actelor premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:

Prin referatul din 24

mai 2007 scms. B.I. din cadrul Biroului de Poliție S. a propus neînceperea

urmăririi penale față de membrii comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 S.,

pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. și față de D.F. pentru

infracțiunea prev. de art. 220 C. pen., dosarul având ca obiect plângerea

formulată de M.I. care a sesizat că în cursul lunii iulie 2006 a treierat o

suprafață de teren cultivată cu grâu, ce-i aparținea, însușindu-și grâul, cu

ajutorul lui F.N. și cu complicitatea membrilor comisiei locale de fond funciar.

Prin Rezoluția nr.

739/P/2006 din 14 decembrie 2006 procurorul C.C. din cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Tg. Cărbunești a confirmat propunerea de neîncepere a

urmăririi penale a organelor de poliție, privind pe C.C.Z., pentru infracțiunea

prev. de art. 289 C. pen., F.N. pentru infracțiunea prev. de art. 220 și art.

208 - 209 C. pen. și față de V.C. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

La data de 23

ianuarie 2007 prin Rezoluția nr. 13/11/2/2007 primul procuror al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești a admis plângerea petentului M.I. împotriva

Rezoluției nr. 739/P/2006, dispunând infirmarea soluției, reluarea și

completarea cercetărilor de către Biroul de Poliție S.

Prin Ordonanța nr.

739/P/2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești a dispus la data de

10 septembrie 2007 declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova în vederea continuării cercetării față de notarul public

C.C.Z. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., dosarul

fiind înaintat la aceeași dată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

pentru competentă soluționare.

La data de 30

octombrie 2007 prin Ordonanța nr. 642/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public

C.C.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 289 C. pen.,

disjungerea materialului de urmărire penală și declinarea competenței în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești în vederea

continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.

220, 246, 208 - 209 C. pen.

Prin Rezoluția nr.

2435/11/2/2007 din 10 decembrie 2007 procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii

formulate de M.I. împotriva ordonanței din 30 octombrie 2007 de neîncepere a

urmăririi penale față de notarul public C.C.Z., dată în cauza ce formează

obiectul Dosarului nr. 642/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Din cele de mai sus a

rezultat că persoana vătămată M.A. este nemulțumită atât de propunerea

formulată de organele de poliție în Dosarul nr. 739/P/2006 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Tg. Jiu, cât și soluția adoptată de procuror în aceeași cauză.

Potrivit art. 275 și

următoarele C. proc. pen. împotriva actelor și măsurilor de urmărire penală,

persoana interesată poate formula plângere la procurorul ierarhic superior,

respectiv la instanța de judecată căreia i-ar reveni competența de a judeca cauza

în primă instanță.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că împotriva soluției adoptate în

Dosarul nr. 739/P/2006 s-a formulat plângere în condițiile legii, iar simpla

infirmare a acesteia de către procurorul ierarhic superior nu conduce automat

la concluzia că procurorul și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu sau că

a inserat în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale date și împrejurări

necorespunzătoare adevărului.

S-a mai arătat că

procurorul în faza urmăririi penale este liber să aprecieze cu privire la

concludența și utilitatea probelor, respectiv la interpretarea acestora,

simplul fapt al adoptării soluției de neîncepere a urmăririi penale,

neconstituind un temei suficient pentru angajarea răspunderii penale sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor sesizate de persoana vătămată prin plângerea penală.

În aceleași condiții propunerile organelor de poliție, formulate într-o cauză

penală sunt supuse controlului procurorului care dispune în sensul confirmării

sau infirmării acestora, așa încât nici în sarcina scms. de poliție B.I. nu au

putut fi reținute infracțiunile sesizate, întrucât faptele nu există.

Împotriva Rezoluției

din 15 mai 2012 dată în Dosarul nr. 389/P/2012 de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, petenta a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând aceleași motive ca și

în plângerea inițială.

Prin Rezoluția din 31

mai 2012, dată în Dosarul nr. 1077/11/2/2012, procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., a

dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii petentei, apreciind că soluția

adoptată în cauză de procurorul de caz este legală, fiind fundamentată pe

actele premergătoare efectuate care exclud existența temeiurilor de fapt ori de

drept care să contureze infracțiunile sesizate.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 26 iunie 2012 sub nr.

1500/54/2012, petenta M.A. a formulat plângere împotriva Rezoluției din 15 mai

2012 dată în Dosarul nr. 389/P/2012 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, menținută prin rezoluția din 31 mai 2012, dată în Dosarul nr.

1077/11/2/2012 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

În motivare petenta a

arătat, în esență, că plângerea este întemeiată întrucât intimații se fac

vinovați de infracțiunile pentru care au fost cercetați aspect care, în opinia

petentei, rezultă în principal din mențiunile rezoluției din 2006, rezoluție în

care intimatul C.C., a arătat că furtul este de natură civilă, aspect care

dovedește intenția acestuia de a favoriza persoana care a treierat și sustras

grâul cultivat pe terenul său.

Prin Sentința penală

nr. 200 din 30 august 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.A.

împotriva Rezoluției din 15 mai 2012 dată în Dosarul nr. 389/P/2012 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și a menținut rezoluția

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 389/P din 15 mai 2012.

Pentru a hotărî

astfel Curtea de Apel Craiova a reținut că în urma plângerii formulată de

petentă, parchetul a procedat la efectuarea de verificări în legătură cu toate

acuzațiile pe care le-a adus intimaților C.C. și B.I. stabilindu-se că,

împotriva rezoluției pe care a dat-o intimatul C.C. și care a avut la bază

referatul întocmit de intimatul B.I., petenta a uzitat de dispozițiile art. 275

și urm. C. proc. pen., procedură în urma căreia rezoluția în cauză a fost

infirmată, dispunându-se reluarea și completarea cercetărilor.

Examinând actele

premergătoare efectuate Curtea de Apel Craiova a constatat că nu există indicii

cu privire la faptul că cei doi inculpați ar fi comis acțiuni sau cu intenție,

ar fi rămas în pasivitate, acte de natură să se circumscrie infracțiunilor

reclamate. Mențiunea din Rezoluția nr. 739/P/2006 în sensul că "Aspectele

legate de infracțiunile de tulburare de posesie și furt se apreciază că sunt de

natură civilă", mențiune invocată de petentă în dovedirea relei-credințe a

intimaților, nu constituie un astfel de indiciu atâta timp cât, din actele

premergătoare efectuate, rezultă că la Dosarul nr. 739/P/2006 existau

înscrisuri - acte efectuate în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului

de proprietate, inclusiv procese-verbale ale Comisiei Locale de Aplicare a

Legii Fondului Funciar - din care reieșea că, la data faptelor ce au format

obiectul acestui dosar dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren pe

care s-a aflat cultura de grâu pretins sustrasă era contestat, limitele dintre

proprietăți nefiind clar delimitate. Or, în acest context, reținând totodată că

activitatea de interpretare a probelor, prin ea însăși, nu intră în sfera

ilicitului penal, mențiunea în cauză chiar dacă ar putea fi considerată

defectuoasă, nu reliefează intenția de favorizare a persoanelor acuzate de

sustragerea grâului.

Simplul fapt al

infirmării unei rezoluții nu este de natură să constituie un indiciu în acest

sens atâta timp cât nu se dovedește, așa cum s-a arătat mai sus, intenția

directă ori indirectă de a cauza un prejudiciu persoanei vătămate.

Împotriva Sentinței

nr. 200 din 30 august 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a declarat recurs petiționară M.A., cauza fiind înregistrată

pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1500/54/2012.

Examinând hotărârea

recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin.

ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de

recurenta petiționară M.A., este inadmisibil, având în vedere că decizia

pronunțată de Curtea de Apel Craiova este definitivă.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci

când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede

sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept

epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o

singură dată cu recurs.

Căile ordinare de

atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză

prin Sentința penală nr. 200 din 30 august 2012, Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petenta M.A. împotriva rezoluției din 15 mai 2012 dată în Dosarul nr.

389/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și a menținut

rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 389/P din 15 mai

2012, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea niciunei căi de atac în acest

context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care

a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de

petiționară în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, exercitând o

cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat

va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.A. împotriva

Sentinței penale nr. 200 din 30 august 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara M.A. împotriva Sentinței penale

nr. 200 din 30 august 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori,

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat,

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - GV