ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Rezoluția nr. 484/P/2012 din 29

iunie 2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față

de V.D., magistrat procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., omisiunea sesizării organelor

judiciare, prev. de art. 263 C. pen., înșelăciune, prev. de art. 215 C. pen. și

favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen., întrucât faptele

reclamate nu există în materialitatea lor.

Pentru a pronunța această soluție, s-a

reținut, în esență că, la data de 25 aprilie 2012, petiționarul T.T.G.L., a

adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere penală

împotriva magistratului procuror V.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, solicitând efectuarea de cercetări penale față de acesta, sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, favorizarea infractorului și omisiunea sesizării

organelor judiciare, constând în aceea că în mod abuziv a adoptat rezoluția ele

neînceperea urmăririi penale în Dosarul nr. 325/P/2012 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, față de magistratul judecător R.A.M. din cadrul

Judecătoriei Târgu Jiu, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215,

246 și 264 C. pen.

Prin ordonanța nr.472/P/2012 din

29.05.2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dat

fiind gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție deținut de către magistratul procuror V.D.

S-a constatat, că în sarcina

magistratului procuror nu se pot reține încălcări ale legii sau ale

atribuțiilor de serviciu întrucât soluția adoptată în Dosarul penal nr. 325/P/2012

este rezultatul analizei temeinice a datelor și indiciilor aflate la dosarul

cauzei și a textelor de lege aplicabile materiei supuse investigării penale,

magistratul procuror nu au făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile cu

care legea l-a investit, dispunând efectuarea actelor premergătoare potrivit

convingerii obiective și nepărtinitoare, în acord cu principiile care

guvernează desfășurarea procesului penal, prin aprecierea completă și justă a

indiciilor, datelor sau probelor existente în dosar, neexistând nicio premisă

de natură a conduce la presupunerea rezonabilă a cauzării vreunei vătămări intereselor

legale aparținând persoanei vătămate.

Împotriva soluției susmenționate a

formulat plângere petiționarul conform art. 278 alin. (3) C. proc. pen.,

plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 2749/II/2/2012

din data de 08 august 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

S-a reținut, în esență că, nu există

indicii în sensul săvârșirii de către magistratul menționat anterior a

infracțiunilor sesizate, acesta îndeplinindu-și în mod corect atribuțiile de

serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

De asemenea s-a reținut că, simpla

împrejurare că petentul este nemulțumit de soluția adoptată într-o cauză sau

alta nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților

care au emis-o atât timp cât, din actele premergătoare urmăririi penale

efectuate nu rezultă că aceștia ar fi săvârșit o infracțiune în legătură cu

îndeplinirea activității de jurisdicție sau că și-ar fi îndeplinit, în mod

defectuos, atribuțiile de serviciu.

Împotriva Rezoluției nr. 484/P/2012

din 29 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, petiționarul T.T.G.L., prin

mandatar T.T.M., a formulat plângere solicitând admiterea plângerii,

desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale împotriva intimatului V.D. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 263, 215 și 264 C. pen..

Plângerea este neîntemeiată.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea adresată instanței de

judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost

soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C.

proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează

controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost

reglementată prin art. 278

1

C. proc. pen., de natură a da eficiență

dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale învestește instanța,

sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau,

după caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost

reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor

ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control

judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu

plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de

urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea

actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea

dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care

această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a

oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță

una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

În prezenta cauză se constată că,

soluția adoptată de parchet față de intimatul V.D. este legală și temeinică,

având în vedere intervenția art.10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a

determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale

față de magistratul procuror anterior menționat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de

art. 246 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzută și

pedepsită de art. 263 C. pen., înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 C.

pen. și favorizarea infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 264 C. pen.

întrucât faptele reclamate nu există în materialitatea lor.

Într-adevăr, nu se poate reține

săvârșirea vreunei infracțiuni de către magistratul procuror, împrejurarea că

petiționarul este nemulțumit de soluțiile dispuse nefiind de natură a conduce

la concluzia că acesta și-a încălcat atribuțiile de serviciu și, în plus,

verificarea legalității și temeiniciei soluției dispuse de către acesta se

realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu prin

repunerea lor în discuție în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva lui.

Analizarea modului în care s-a derulat

cercetare penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la

concluzia că toate actele efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal,

astfel încât criticile formulate de petiționar se privesc ca fiind

neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, având în

vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul și-a

îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a

comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată

plângerea formulată de petiționarul T.T.G.L., prin mandatar T.T.M., împotriva Rezoluției

nr. 484/P/2012 din 29 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută și pedepsită de art.246 C. pen., omisiunea sesizării organelor

judiciare, prevăzută și pedepsită de art. 263 C. pen., înșelăciune, prevăzută

și pedepsită de art. 215 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută și

pedepsită de art. 264 C. pen., rezoluție care va fi menținută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă

de 100 lei, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul T.T.G.L., prin mandatar T.T.M., împotriva Rezoluției nr.484/P/2012

din 29 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2012.