ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2892/2012

Prin Sentința penală

nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de petentul G.C.,

împotriva Rezoluției nr. 1837/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova din data de 12 decembrie 2011, ca nefondată.

A fost obligat

petentul la 10 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr.

923/P/2011 din data de 17 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a

dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul M.V. pentru

infracțiunea prev. de art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există.

În motivarea

rezoluției, s-au reținut următoarele:

La data de 17

octombrie 2011, persoana vătămată G.C. a formulat o plângere, prin care a

solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului M.V. pentru

infracțiunea prev. de art. 264 C. pen.

În motivarea

plângerii petentul G.C. a susținut că magistratul M.V. având funcția de

procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și-a îndeplinit în mod

defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării Dosarului nr.

381/P/2009 al acestui unități de parchet.

Conform pretențiilor

persoanei vătămate, defectuozitatea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu de

către magistratul M.V., a constat în faptul că prin ordonanța din 02 iunie 2009

a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror B.I.D. de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și nu a luat măsurile prevăzute de

lege, pentru tragerea la răspundere penală a expertului V.V. și a lucrătorilor

de poliție de la secția nr. 5 a Poliției Municipiului Craiova, favorizându-i pe

aceștia.

S-a constatat că

actele premergătoare efectuate, nu au confirmat săvârșirea de către magistratul

M.V. a pretinselor fapte penale sesizate de persoanele vătămate.

Astfel, prin

Ordonanța nr. 381/P/2009 din 2 iunie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistratul procuror B.I.D. și inspectorul de poliție judiciară

R.F. cu privire la infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 260 C. pen. și

art. 264 C. pen.

De asemenea, s-a

dispus disjungerea și declinarea competenței față de expertul V.V. în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru continuarea cercetărilor

penale cu privire la infracțiunile prev. de art. 260 și 289 C. pen.

Așa fiind, chiar dacă

soluția pronunțată de către magistratul M.V. a produs nemulțumiri persoanei

vătămate, totuși valorificarea lor s-a realizat conform procedurii prev. de

art. 278 și 278

1

C. proc. pen. și nu prin sesizarea organelor de

urmărire penală.

Cum din conținutul

plângerii, în afară de nemulțumirile persoanei vătămate nu au rezultat alte

indicii cu privire la săvârșirea pretinselor fapte penale sesizate de aceasta,

în cauză nu este realizat conținutul constitutiv al acestora, astfel că

potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de magistratul M.V. pentru infracțiunea prev. de art. 264 C. pen.,

întrucât nu există.

Având în vedere că

prin Ordonanța nr. 381/P/2009 s-a dispus disjungerea și declinarea competenței

în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova pentru efectuarea

urmăririi penale față de expertul V.V., nu s-a mai impus luarea acestei măsuri.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat plângere petentul potrivit art. 278 C. proc. pen., iar

prin Rezoluția nr. 1837/II/2/2011 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

Petentul a formulat

plângere potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., fiind

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 58/54/2012.

În plângerea

formulată împotriva Rezoluției nr. 1827/II/2/2011 din data de 12 decembrie 2011

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova petentul a arătat că la data

de 13 aprilie 2009 a sesizat Direcția Națională Anticorupție în privința

expertului contabil V.V., arătând că acesta, cu complicitatea procurorului și a

polițiștilor de la secția 5 de Poliție Craiova a falsificat expertiza

contabilă.

A arătat că din dosar

au fost sustrase documente și că au fost influențați atât expertul contabil M.

cât și instanța de judecată în soluționarea Dosarului nr. 4114/215/2009.

Comitetul Asociației

de Proprietari nr. x C.B. a falsificat procesul-verbal din 7 aprilie 2008 pentru

că au sustras peste 15 miliarde RON în cadrul asociației.

În vederea

soluționării plângerii s-a dispus atașarea Dosarului nr. 381/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că plângerea formulată de

petentul G.C. este nefondată. Reținând că în Dosarul nr. 381/P/2009 magistratul

procuror a analizat plângerea formulată de același petent față de un alt

magistrat procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova precum și

față de un inspector de poliție apreciind că în raport cu actele și lucrările

dosarului nu s-au comis fapte susceptibile de a fi încadrate în dispozițiile

art. 26 rap. la art. 260 și art. 264 C. pen.

De asemenea, s-a

reținut și faptul că petentul nu a formulat plângere potrivit dispozițiilor

art. 278 și art. 278

1

C. proc. pen. și că în cauză nu există

elemente noi ce nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.

Totodată, instanța de

fond a apreciat că modul în care au fost efectuate cercetările penale de către

inspectorul de poliție precum și în care a fost supravegheată urmărirea penală

de către procuror au fost analizate și în raport cu actele și lucrările

dosarului respectiv procesul-verbal din 2 februarie 2006 întocmit cu ocazia

efectuării controlului la Asociația de locatari nr. x C.N., raportul de

expertiză contabilă întocmit de expert V.V.

Prima instanță a

constatat că prin Rezoluția nr. 923/P/2011 din 17 noiembrie 2011 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus în mod corect neînceperea

urmăririi penale față de intimata M.V., privind infracțiunea prev. de art. 264

C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat

indicii care să confirme existența faptelor reclamate de petent.

Împotriva Sentinței penale

nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a declarat recurs petentul G.C., cauza fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 aprilie

2012.

La termenul de judecată

stabilit pentru soluționarea recursului, respectiv 19 septembrie 2012, a fost

pusă în discuție, conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 385

1

art. 385

15

lit. a) teza a II-a și la art. 278

1

alin. (10)

C. proc. pen., excepția inadmisibilității recursului declarat de petentul G.C.

Excepția pusă în

discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea procesual

penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția

României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru

realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface

exigențele art. 1, 5, 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

În consecință, revine

părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea

procesuală prevăzută de C. proc. pen. și în legi speciale.

Corespunzător

principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile

legii, legea procesual penală a reglementa cadrul căilor de atac, precum și

cazurile de casare.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumeră strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate cu

recurs, sentința atacată fiind definitivă. Totodată, sistemul român de

jurisdicție a statuat principiul legalității și unicității acestei căi de atac,

iar recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual

penală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportat la cauza

dedusă judecății, se constată că dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr.

202/2010, privind accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. nr.

714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)

al aceluiași text de lege, este definitivă.

Potrivit art. XXIV

alin. (1) din aceeași lege, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de

intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și

termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Per a contrario,

hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a legii menționate sunt supuse

căilor de atac reglementate de legea nouă.

Prin urmare, prin

această modificare legislativă, hotărârile pronunțate în fond în procedura

prevăzută de 278

1

C. proc. pen. au fost excluse din categoria

hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen.

În aceste condiții,

se constată că Sentința penală nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată sub imperiul

modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă

și nu poate face obiectul controlului jurisdicțional, astfel încât recursul

declarat de petentul G.C. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a

fi respins ca atare.

Ca urmare, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

lit. a) teza

a II-a C. proc. pen., respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul

G.C. împotriva Sentinței penale nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul G.C. împotriva Sentinței penale nr.

75 din data de 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS