ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra plângerii de
față;
Î
n baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
A. Prin rezoluția nr.
658/P/2011 din 26 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza
dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,
neînceperea urmăririi
penale față de magistratul I.I., procuror general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel lași, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., deoarece fapta nu există.
Pentru a dispune
astfel procurorul de caz a reținut următoarele:
Prin plângerea depusă
inițial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de
27 aprilie 2011 și remisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași,
persoana vătămată P.V.F. a solicitat tragerea la răspundere penală a
magistratului I.I., procuror general al acestei din urmă unități, pentru
comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,
prev. de art. 246 C. pen.
La Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel lași, plângerea a fost înregistrată sub nr. 199/P/2011,
iar la data de 11 mai 2011, prin ordonanța cu același număr, s-a dispus
declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerarea gradului profesional
de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
deținut de magistratul reclamat.
Î
n concret, pe calea
plângerii formulate, P.V.F. a sesizat că magistratul I.I. a comis infracțiunea
prev. de art. 246 C. pen. cu ocazia emiterii adresei nr. 187/VI11/1/2011 din
data de 08 februarie 2011, criticând faptul că i s-au solicitat datele de stare
civilă, deși „actul de identitate se prezintă doar poliției sau în
instanță", precum și lămuriri cu privire la obiectul plângerii sale, deși „obiectul
plângerii nu-i este străin (...), făptuitorul principal este dumnealui".
Î
n fapt, la datele de
12 ianuarie 2011, 27 ianuarie 2011 și 01 februarie 2011, P.V.F. a trimis trei
sesizări la Judecătoria Bârlad și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui,
toate acestea fiind remise ulterior spre competentă soluționare la Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel lași.
Prin adresa nr.
187/VI11/1/2011 din data de 08 februarie 2011, cele trei sesizări au fost
restituite petiționarului P.V.F., cu mențiunea refacerii acestora, în sensul
indicării codului numeric personal și a calității deținute, descrierii faptelor
ce formează obiectul plângerii, indicării făptuitorului și a mijloacelor de
probă.
Adresa sus menționată
a fost semnată de magistratul I.I., procuror general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel lași și de M.D., grefier șef secție în cadrul acestei unități.
Examinând plângerea
persoanei vătămate P.V.F. prin prisma actelor premergătoare efectuate în cauză
și a dispozițiilor legale incidente, s-a constatat că aspectele sesizate nu se
circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.
și nici al vreunei alte fapte penale.
Astfel, conform
prevederilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin
art. XVIII pct. 28 din Legea nr. 202/2010, plângerea ca mod de sesizare a
organelor judiciare trebuie să cuprindă „numele, prenumele, codul numeric
personal, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care
formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut și a
mijloacelor de probă".
Alin. (8) al
aceluiași articol, stipulează în mod expres că „plângerea îndreptată la organul
de urmărire penală, care nu cuprinde elementele arătate în alin. (2), se
restituie petiționarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care
lipsesc".
În
acest context, și
având în vedere că sesizările restituite petiționarului P.V.F. prin adresa nr.
187A/III/1/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași nu îndeplineau
condițiile reglementate de legea procesual penală pentru a fi înregistrate în
evidența cauzelor penale, s-a constatat că în activitatea derulată de
magistratul I.I. nu s-au putut reține încălcări ale atribuțiilor de serviciu
sau a legii.
B. Împotriva acestei
rezoluții petiționarul a formulat plângere la procuroul șef al Secției de
urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost respinsă ca
neîntemeiată, prin rezoluția nr. 199/11/2/2012 din 1 februarie 2012.
C. La 28 februarie
2012, petiționarul P.V.F. a depus la secția penală a Înaltei Curți de Casație
și Justiție plângere împotriva rezoluției nr. 658/P/2011 din 26 mai 2011 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire
penală și criminalistică, solicitând tragerea la răspundere penală a
magistratului procuror I.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C.
pen., infracțiuni pretins a fi fost săvârșite cu prilejul emiterii adresei nr.
187/VI11/1/2011 din data de 08 februarie 2011, adresă prin care cele trei
sesizări din datele de 12 ianuarie 2011, 27 ianuarie 2011 și 01 februarie 2011,
trimise inițial de petiționarul P.V. la Judecătoria Bârlad și la Parchetul de
pe lângă Tribunalul Vaslui, toate acestea fiind remise ulterior spre competentă
soluționare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, au fost restituite
petiționarului P.V.F., cu mențiunea refacerii acestora, în sensul indicării
codului numeric personal și a calității deținute, descrierii faptelor ce
formează obiectul plângerii, indicării făptuitorului și a mijloacelor de probă.
Pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constituit Dosarul nr.
1611/1/2012, fixându-se prim termen de judecată la 20 iunie 2012, termen la
care, petiționarul deși legal citat, nu s-a prezentat la instanță pentru a-și
susține plângerea, însă din conținutul plângerii a rezultat că petentul a
reiterat motivele din plângerea inițială și a solicitat trimiterea cauzei
procurorului competent în vederea începerii urmăririi penale față de procurorul
I.I.
Examinând plângerea
formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.,
pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de
Casație și Justiție, a constatat că aceasta este nefondată, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, instanța a
apreciat că magistratul procuror I.I. procuror general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel lași în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a săvârșit
infracțiunile sesizate de către petiționară, prev. de art. 246 C. pen.
Potrivit art. 3 alin.
(2) din Legea nr. 303/2004, procurorii sunt independenți iar, potrivit
atribuțiilor conferite de lege, pe baza probelor administrate în cauză și a
propriei convingeri, magistrații procurori sunt liberi să aprecieze cu privire
la soluțiile dispuse în cauzele ce le soluționează, urmând ca instanța de
judecată să aprecieze asupra temeiniciei și legalității acestora.
Pe de altă parte,
deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă
intereselor sale, dar nu a produs probe în dovedirea acestora, trebuie precizat
că nu orice eventuală încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia
desfășurării activității magistratului procuror, angajează răspunderea penală a
acestuia, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează acesta
în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în
speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.
Î
n speță,
petiționarul, a formulat trei plângeri, care însă nu corespundeau dispozițiilor
art. 222 alin. (2) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct.
28 din Legea nr. 202/2010, plângerea ca mod de sesizare a organelor judiciare
trebuie să cuprindă „numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și
domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul
plângerii, indicarea
făptuitorului, dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă".
Alin. (8) al
aceluiași articol, stipulează în mod expres că „plângerea îndreptată la organul
de urmărire penală, care nu cuprinde elementele arătate în alin. (2), se
restituie petiționarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care
lipsesc", ceea ce s-a și întâmplat în speța de față.
Î
nalta Curte, a
apreciat că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că intimatul
magistrat - procuror I.I. procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel lași, a săvârșit infracțiunea sesizată de petiționar, iar în absența
dovezilor, acele dispuse către magistratul - procuror în exercitarea
atribuțiilor de serviciu au fost date cu respectarea dispozițiilor legale,
nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246
C. pen.
Pentru considerentele
expuse, înalta Curte de Casație și Justiție va respinge plângerea ca nefondată.
Î
n baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Î
N NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ș T E:
Respinge ca nefondată
plângerea formulată de petiționarul P.V.F. împotriva rezoluției nr. 658/P/2011
din 26 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția de urmărire penală și criminalistică.
Menține rezoluția
atacată.
Obligă petiționarul
la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 20 iunie 2012.