ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4804/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din 15 iulie

2003, Curtea de Apel Bacău, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul D.P.T., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la 17 martie 2003 în

dosarul nr. 29/P/2003, cât și a comisarului de poliție P.I.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele;

Petiționarul D.P.T. a sesizat

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru a face cercetări împotriva

comisarului șef al secției nr. 2 de Poliție Bacău, P.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor, neglijență în

serviciu și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 246, 249 și 264 C.

pen.

În motivarea plângerii petentul a

arătat că P.I., în calitate de comisar șef, nu a efectuat cercetări împotriva

vecinului său C.A. care i-ar fi arătat secretul corespondenței și nici nu i s-a

comunicat modul de soluționare a reclamației.

Prin rezoluția din 17 martie 2003,

emisă de parchet, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva comisarului

șef de poliție, constatându-se că în realitate s-au făcut cercetările necesare

și că neconfirmându-se faptele, s-a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bacău cu propuneri de neîncepere a urmăririi penale.

Soluția a fost comunicată petentului

prin adresă cu nr. 29/ P din 17 martie 2003.

Nemulțumit de soluție petentul a

sesizat Curtea de Apel Bacău, considerând-o ca fiind netemeinică.

În motivarea hotărârii s-a arătat că

din verificarea actelor efectuate în cursul urmăririi penale, s-a constatat că

propunerea de neîncepere a urmăririi penale a fost motivată, în sensul că

factorul poștal nu a depus corespondența în cutia poștală, care nu prezintă

urme de forțare iar, din relațiile S.C. D.N., sucursala Bacău a rezultat că nu

s-au înregistrat schimbări la nivelul consumului de gaz și că soluția a fost

făcută cunoscută petiționarului cu adresa nr. R/355369 din 14 noiembrie 2002 și

a avut la bază declarațiile date de persoana avizată, de o parte din vecini,

T.M., P.C., P.V., de factorul poștal, cum și de rezultatul controalelor

efectuate la fața locului consemnate în procesele verbale.

S-a concluzionat că în aceste

împrejurări, rezoluția Parchetului Curții de Apel Bacău, de neîncepere a

urmăririi penale, este corectă din moment ce nu s-a constatat existența

faptelor reclamate, în sensul că, pe de o parte, nu s-au produs dovezi că

vecinul reclamat, iar fi sustras corespondența petiționarului, nici că i-a rupt

sigiliul contorului de gaz, iar pe de altă parte, că șeful secției de poliție

și-ar fi exercitat abuziv obligațiile de serviciu.

Împotriva hotărârii pronunțate de

Curtea de Apel Bacău a declarat recurs petentul D.P.T. pe care o critică ca

fiind nelegală, întrucât în mod eronat s-a apreciat că în cauză au fost

administrate probe care să justifice pronunțarea soluției de neîncepere a

urmăririi penale, motiv pentru care a solicitat casarea acesteia, informarea

rezoluției pronunțată de parchet și constatarea că în cauză comisarul șef P.I.

se face vinovat pentru faptele cu care a sesizat parchetul.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că prima instanță în mod justificat a respins plângerea

formulată de petiționarul D.P.T. prin care s-a solicitat infirmarea soluției de

neîncepere a urmăririi penale împotriva comisarului șef P.I.

Se constată că organul de urmărire

penală, sesizat cu plângerea petentului prin care a reclamat că i s-au încălcat

anumite dispoziții, a dispus efectuarea de cercetări, inclusiv administrarea de

probe, și că din conținutul acestora, nu rezultă în nici un mod că au existat

temeiuri de trimitere în judecată a numitului P.Șt. pentru faptele reclamate.

În consecință, apreciind în mod

corect că soluția pronunțată de parchet de neîncepere a urmăririi penale

împotriva comisarului șef P.I. este corectă, întrucât acesta și-a îndeplinit

atribuțiunile de serviciu, urmează a se constata că hotărârea primei instanțe

este legală și temeinică, în sensul declarat de petiționarul D.P.T., este

nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul D.P.T. împotriva sentinței penale nr. 4

din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent la plata sumei de

500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 octombrie 2003.