ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1202/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin două plângeri depuse la datele

de 14 februarie 2003 și 28 februarie 2003, la Ministerul Public și P.N.A.,

petentul P.F., a reclamat că la SC S. Tg. Ocna, în perioada 5 ianuarie 1999 –

17 ianuarie 2001, s-au anulat ilegal 414 avize și facturi fiscale care

justificau comercializarea unei cantități de sare în valoare de 2.129.006.825

lei, prin anularea cantităților și valorilor consemnate în aceste documente.

Aceste plângeri au fost trimise la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești spre competentă soluționare, iar

cercetările efective au fost efectuate de Poliția Orașului Tg. Ocna, jud. Bacău,

respectiv comisar șef D.A. care a propus a nu se începe urmărirea penală față

de A.G, ș.a. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 289 și 291 C. pen., cu

motivarea că anularea documentelor menționate s-a făcut cu respectarea

prevederilor legale și nu a avut drept urmare crearea vreunui prejudiciu.

Soluția a fost confirmată de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești prin rezoluția nr. 2205/P/2003, iar

plângerea formulată împotriva acesteia a fost respinsă de prim-procurorul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, prin rezoluția nr. 839/II/2/2003.

Prin sentința penală nr. 1022 din 4

octombrie 2004, Judecătoria Onești a respins plângerea formulată de petentul P.F.

împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, pe care le-a

menținut.

Prin decizia penală nr. 1124 din 25

noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 7539/2004, Tribunalul Bacău a admis

recursul declarat de P.F., a casat sentința penală nr. 1022 din 4 octombrie 2004

a Judecătoriei Onești, a admis plângerea petentului și a desființat rezoluțiile

nr. 2206/P/2003 și 839/II/2/28 noiembrie 2003 ale Parchetului de pe lângă

Judecătoria Onești.

Cauza a fost trimisă la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru a soluționa plângerea petentului împotriva

comisar șef D.A., pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de

art. 264 C. pen., întrucât acesta a înțeles să-l reclame pe ofițerul de poliție

care a efectuat cercetările în cauza privind pe A.G. ș.a.

Prin ordonanța nr. 17/P/2005 din 7

februarie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a disjuns cauza și a

reținut pentru efectuarea urmăririi penale doar pe cea privind pe comisar șef D.A.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen.

Prin rezoluția din 6 septembrie 2005,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimatul D.A. deoarece s-a apreciat că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., atât

sub aspectul laturii obiective cât și al celei subiective.

Din verificările efectuate a

rezultat că intimatul D.A. a instrumentat cauza cu respectarea dispozițiilor

procedurale.

Împotriva rezoluției a formulat

plângere petiționarul, aceasta fiind respinsă prin ordonanța nr. 917/II/2/2005

din 3 octombrie 2005 cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. proc.

pen.

Împotriva acestei ordonanțe a

formulat plângere petiționarul P.F.

Curtea de Apel Bacău, prin sentința nr.

43 din 24 noiembrie 2005, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar, a

menținut ordonanța și rezoluția atacate și în temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., l-a obligat pe petiționar la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței pronunțată de

Curtea de Apel Bacău a formulat recurs petiționarul P.F.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului nu

rezultă, așa cum s-a reținut și prin rezoluția și ordonanța atacate, că

intimatul ar fi săvârșit cu intenție acte prin care să urmărească să

zădărnicească înfăptuirea justiției sau pentru a asigura infractorului folosul

sau produsul infracțiunii.

De altfel, singurul lucru concret

care i se reproșează intimatului prin plângerile formulate este că a înaintat S.

Tg. Ocna cele 414 facturi și avize precum și cele 6 borderouri în vederea

obținerii unui punct de vedere al unității.

Actele premergătoare nu s-au

mărginit însă doar la aceste aspecte ci au fost efectuate și o serie de alte

verificări (interogarea persoanelor care au anulat facturile și avizele sau

verificări la beneficiarii produselor livrate). Concluzia referatului cu

propunere de a nu se începe urmărirea penală a avut la bază coroborarea tuturor

constatărilor și nu doar procesul-verbal întocmit de S. Tg. Ocna.

De altfel, este evident că

solicitarea unui punct de vedere unității emitente nu poate fi apreciat ca un

ajutor dat unui infractor.

Pe de altă parte, concluzia din

referat privind neproducerea nici unui prejudiciu S. Tg. Ocna a fost confirmată

ulterior prin expertiza contabilă întocmită după pronunțarea deciziei penale nr.

1124/2004 a Tribunalului Bacău.

În consecință, Înalta Curte

apreciază că hotărârea instanței de fond prin care s-a apreciat că în cauză nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 C.

pen., a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.F. împotriva sentinței penale nr.

43 din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul P.F. împotriva sentinței penale nr. 43 din 24

noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 februarie 2006.