ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2143/2003

S-a luat în examinare recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.15992 din 21 septemb rie 2000

a Judecătoriei Sectorului 1 București, precum și împotriva deciziei nr.889 din

25 mai 2001 a Tribunalului  București – secția a V-a civilă.

La apelul nominal s-a prezentat:

intimata contestatoare S.C.  „A.I. E.” S.R.L. București, prin U.I.,

administrator, lipsind intimata Garda Financiară Centrală.

Intimata Garda Financiară Centrală

a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului

în anulare pentru motivele anume indicate.

Intimata contestatoare a formulat

– în scris – răspuns la întâmpinare:

Neexistînd cereri prealabile,

instanța constată că  pricina este în stare de judecată și dă cuvântul părții

prezente și reprezentantei Ministerului Public cu privire la  recursul  în

anulare.

Reprezentanta Ministerului Public

susține recursul în anulare.

Reprezentantul intimatei

contestatoare S.C. „A.I.E.” S.R.L. București solicită admiterea recursului în

anulare.

CURTEA,

Asupra

recursului în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.15992 din

21.09.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost respinsă plângerea

formulată de S.C. „A.I.E.” S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare și

soluționare a contravențiilor întocmit la 23.03.2000 de Garda Financiară

Centrală, cu motivarea că cea în cauză a comercializat băuturi alcoolice fără a

deține autorizație emisă de Ministerul Finanțelor, conform art.34 din O.G.

nr.27/2000, fapta constituind contravenția prevăzută de art.1 lit.a din Legea

nr.12/1990.

Totodată

s-a reținut că autorizația de comercializare nr.3252 din 1.02.1999, deținută de

petentă a expirat la 14.02.2000, astfel încât aceasta nu putea beneficia de

dispozițiile tranzitorii prev. de O.U.G. nr.27/2000, intrate în vigoare la

15.02.2000.

Recursul

declarat de S.C. „A.I.E.” S.R.L. împotriva acestei sentințe a fost respins ca

nefondat prin decizia nr.889 din 25.05.2001 a Tribunalului București – secția a

V-a civilă.

Considerând

că aceste hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea esențială  a legii, ceea ce

a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, conform art.330 pct.2

C.proc.civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recursul de față, prin care solicită casarea lor și

admiterea plângerii.

Se

susține că în raport de dispozițiile tranzitorii prevăzute de art.59 din O.G.

nr.27/2000, la data efectuării controlului  respectiv 23.03.2000, societatea petentă

era în legalitate, întrucât autorizația de comercializare nr.9252 din

15.02.1999 era valabilă timp de 60 de zile de la data intrării în vigoare a

acestei ordonanțe, astfel că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției

prevăzută de art.1 lit.a din Legea nr.12/1990.

Recursul

în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în sensul solicitat.

Instanțele

au respins plângerea formulată de S.C. „A.I.E.” S.R.L. ca neîntemeiată, având

în vedrere că la data de 22.03.2000 Garda Financiară Centrală a constatat că

cea în cauză a comercializat la data de 6.03.2000 și 17.03.2000 cantitatea de

30.628 l. alcool etilic rafinat către S.C. „Z.” S.A., fără a avea autorizație

de comercializare emisă de Ministerul Finanțelor, conform art.34 din O.U.G.

nr.27/2000, ceea ce constituie contravenție conform art.1 lit.a din Legea

nr.12/1990. A fost înlăturată susținerea petentei asupra valabilității

autorizației de comercializare nr.3252 din 15.02.1999 emisă de organele

competente în temeiul  O.G. nr.50/1998, reținându-se că valabilitatea acesteia

a încetat la 11.02.2000, iar O.G. nr.27/2000 a intrat în vigoare la 15.02.2000.

Nu

s-a examinat și nu s-a dat eficiență art.59 din O.G. nr.27 din 30 ianuarie

2000, în vigoare așa cum s-a arătat de la 15.02.2000, potrivit căreia pentru

anul 2000  termenul maxim pentru obținerea autorizațiilor anulae de

comercializare este de 60 de zile  calendaristice de la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe, termen până la care se poate desfășura

activitatea în baza autorizațiilor eliberate anterior.

Dealtfel

și Ministerul Finanțelor a atestat prin adresa nr.3161 din 10.04.2000 (fila 78

– dosar recurs) că autorizația de comercializare deținută de petentă, își

menține valabilitatea, conform dispozițiilor legale redate mai sus.

Așa

fiind, se constată că instanțele au hotărât greșit că la data efectuării

controlului nu exista autorizație valabilă de comercializare, astfel că  fără

temei s-a respins plângerea formulată.

Dealtfel

probele administrate fac deplina dovadă că firma controlată

și-a

respectat toate obligațiile de plată a taxrelor și impozitelor către stat,

achitând și în martie 2000 T.V.A. aferentă mărfurilor comercializate la

6.03.2000 și 17.03.2000.

Soluția

de menținere în întregime a procesului-verbal de contravenție este greșită și

pentru că s-a menținut măsura confiscării sumei de 1.469.519.495 lei în baza

art.6 alin.1 din Legea nr.12/1990, deși această valoare nu era obținută în

totalitate ca urmare a comercializării nelegale, constituind deci obiectul

contravenției, ea incluzînd prețul produsului, ambalarea, transportul, taxele

și impozitele aferente.

Față

de cele arătate, urmează a se admite recursul în anulare de față conform

art.314 C.proc.civ. și a se casa hotărârile atacate, iar pe fond a se admite

plângerea și a se anula procesul verbal de contravenție, ce formează obiectul

cauzei de față.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție.

Casează

sentința civilă nr.15992 din 21 septembrie 2000 a Judecătoriei Sectorului 1

București și decizia nr.889 din 25 mai 2001 a Tribunalului București – secția a

V-a civilă.

În

fond, admite plângerea formulată de contestatoarea S.C. „A.I.E.” S.R.L.

București împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a

contravențiilor seria B nr.0141583/23 martie 2000, emis de Garda Financiară

Centrală, pe care îl anulează.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  26 mai   2003.