ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.05.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1830/2004

HOTĂRÂRE
11.05.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1830/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7

noiembrie 2000, reclamanta SC L. SRL Drobeta Turnu Severin a solicitat anularea

actului nr. 7734/2000, emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Mehedinți, act prin care i-a fost anulată autorizația pentru comercializarea

băuturilor alcoolice.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamanta a achitat tranșa a doua pentru taxa privind autorizația de

comercializare a băuturilor alcoolice, astfel încât actul atacat este nelegal.

Prin sentința civilă nr. 72/2003 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, pronunțată în fond

după casarea sentinței civile nr. 844/2001 a aceleiași instanțe, de către

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr.

3092/2002, acțiunea a fost admisă și s-a anulat procesul-verbal nr. 494 din 7

martie 2000 al Gărzii Financiare, precum și măsura de anulare a autorizației de

comercializare, preschimbată nr. 1156925-01 din 29 ianuarie 1999, exonerând pe

reclamantă, de plata penalizărilor de întârziere în sumă de 1.980.000 lei. S-a

reținut că reclamanta a achitat prima tranșă, conform chitanței nr. 2192491 din

21 august 2000, astfel că nu datorează majorări de întârziere, iar în ce

privește a doua tranșă, a existat o neînțelegere sub aspectul datei plății, ca

urmare a reglementărilor confuze din legislație.

Împotriva sentinței civile nr. 72/2003

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a declarat recurs

în termen, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat

că în mod greșit instanța a anulat două acte distincte: nr. 7734 din 17 august

2000, prin care a fost anulată autorizația nr. 1156925 și procesul-verbal nr. 494

din 10 martie 2000 al Gărzii Finanțelor Mehedinți, întrucât reclamanta a

solicitat numai anularea primului act.

În ce privește al doilea act, acesta

a fost contestat separat și s-a pronunțat Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia nr. 73/2002, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondate.

Referitor la actul nr. 7734/2000,

recurenta a precizat că intimata-reclamantă nu a achitat tranșa a doua pentru

autorizația de care a beneficiat pe parcursul anului fiscal 1999, conform O.G. nr.

27/2000.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat.

Din cuprinsul cererii introductive

de instanță și al notelor scrise formulate de reclamanta-intimată, rezultă că

aceasta a solicitat desființarea actului nr. 7734 din 17 august 2000, emis de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, prin care i s-a anulat autorizația

de comercializare a băuturilor alcoolice nr. 1156925/1999, întrucât nu a

achitat tranșa a doua, conform dispozițiilor din O.G. nr. 27/20000.

Cum instanța a anulat și un alt act

administrativ, deși reclamanta nu a solicitat acest lucru, prin prezenta

acțiune, sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., sentința

urmând a fi modificată (s-a acordat mai mult decât s-a cerut).

În ce privește al doilea motiv de

recurs, Curtea apreciază că este, de asemenea, fondat, fiind îndeplinite

condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât hotărârea a fost dată cu

încălcarea legii.

În actul contestat, nr. 7734 din 17

august 2000, se precizează că în baza art. 59 din O.G. nr. 27/2000, s-a anulat

valabilitatea autorizației nr. 1156925, pentru comercializarea produselor

supuse autorizării, obținută de petentă în anul 1999, la 30 ianuarie.

Reclamanta-intimată nu a achitat

tranșa a doua a taxei pentru autorizație, în termenul legal de 6 luni de la

data emiterii autorizației (30 ianuarie 1999), astfel cum prevedeau

dispozițiile O.U.G. nr. 50/1998, preluate de O.G. nr. 27/2000. Ca urmare,

autorizația a fost anulată în mod legal.

Invocarea, de către intimată, a

dispozițiilor O.G. nr. 163/2000, privind scutirea de plata penalităților de

întârziere, este o problemă care excede acestui cadru procesual, susținerea

fiind în legătură cu procesul-verbal nr. 494/2000, încheiat de către Garda

Financiară Mehedinți și care a format obiectul unui alt dosar, soluționat

irevocabil prin decizia nr. 73/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de

contencios administrativ.

Împrejurarea că intimata a achitat

tranșa a doua pentru autorizația obținută în anul 1999, cu întârziere, la data

de 21 august 2000, nu poate conduce la anularea actului atacat, deoarece legea

nu prevede o atare posibilitate.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi admis, sentința va fi modificată și în fond, acțiunea va fi

respinsă ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mehedinți împotriva

sentinței civile nr. 72 din 10 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în

fond, respinge acțiunea introdusă de reclamanta SC L. SRL Drobeta Turnu

Severin, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-04-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1496/2004
nirilor la plata stipulată în art. 82 din O.G. nr. 11/1996, cu modificările ulterioare. Și împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta R.A. A.N. Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele
ÎCCJ 2003-04-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1606/2003
astfel încât s-a stabilit nelegal să nu i se restituie T.V.A. în sumă de 1.330.298.468 lei și i s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 739.432.272 lei. Reclamanta a mai arătat că a formulat obiecțiuni împotriva acestei măsuri, iar
ÎCCJ 2003-02-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 502/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1270 pronunțată la 29 martie 2001 Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, s-a admis recursul declarat de SC O. SR
ÎCCJ 2003-05-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1702/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Craiova în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor împoriva deciziei nr.23 din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, Secția civilă. La apelul nomi
ÎCCJ 2005-03-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1890/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 23 noiembrie 2001, reclamanta SC C. SA Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Gener
Sursă