ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1328 din 30 iunie 2005, a admis acțiunea modificată, formulată de reclamanta SC L.S. SRL și a dispus anularea deciziei nr. 254/2003, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, a procesului-verbal nr. 7968/2003, încheiat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea, a actelor constatatoare nr. 399 - 570 din 13 iunie 2003, a actelor de control nr. 2755 și nr. 2756 din 17 iunie 2003, a procesului verbal nr. 2754 din 17 iunie 2003, toate încheiate de Biroul Vamal de Control și Vămuire la Interior Baia Mare, precum și a dispoziției de urmărire nr. 3006 din 2 iulie 2003, emisă de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea.

A obligat, de asemenea, cei trei pârâți, în solidar, la plata sumei de 8.389.820 lei, cu dobânda legală calculată de la 17 iulie 2003 și la cheltuieli de judecată în sumă de 104.745.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta desfășoară activitate de producție pentru care utilizează materie primă - concentrate de sucuri și piureuri de fructe, pentru importarea cărora beneficiază de facilități vamale acordate prin O.G. nr. 24/1998. A mai reținut instanța că reclamanta a desfășurat aceiași activitate în toată perioada 1 octombrie 2000 - 21 aprilie 2003 și în baza acelorași avize, pentru această activitate încheindu-se și contractele de prestări servicii menționate de către organele de control.

În raport cu această situație de fapt, instanța de fond a concluzionat că decizia emisă de Ministerul Finanțelor Publice este nelegală, fiind luată cu ignorarea actelor anterioare prin care organele vamale au constatat îndeplinirea cerințelor O.U.G. nr. 24/1998 și pe cale de consecință, se impune anularea acesteia, ca și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii ei. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Autoritatea Națională Vamală, precum și Agenția Națională de Administrare Fiscală. Cu privire la recursurile declarate în cauză, Curtea reține următoarele: Calitate procesuală într-un litigiu de contencios administrativ are, de regulă, organul emitent al actului sau cel care avea obligația, după lege, să elibereze un anumit act administrativ.

În baza acestei competențe și a capacității de a emite acte administrative, acesta dobândește capacitate administrativă proprie și, pe cale de consecință, legitimare procesuală. În speță, actele administrative a căror anulare s-a solicitat, au fost emise de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea și Biroul Vamal de Control și Vămuire la Interior Baia Mare, singurele care au figurat ca pârâte în dosarul de fond, și pe cale de consecință, erau îndreptățite să declare recurs. Având în vedere că Autoritatea Națională a Vămilor nu a participat la judecarea în fond a cauzei, Curtea va respinge recursul acesteia, ca fiind declarat de o persoană fără calitate. Cu privire la recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, instanța constată incidența dispozițiilor art. 302 C. proc.

civ., potrivit căruia „recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității”. Cum recursul acesteia a fost depus direct în instanța de recurs, iar motivul invocat - necomunicarea hotărârii de fond, nu prezintă relevanță juridică în această materie, Curtea constată nul, recursul declarat în cauză de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1328 din 30 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind declarat de o persoană fără calitate. Constată nul, recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleiași sentințe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2006.