ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4107/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Tribunalul Timiș, la data de 24 mai 2005, reclamanta N.A., în contradictoriu cu

pârâții Consiliul Local al municipiului Timișoara și Primăria municipiului

Timișoara, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună retrocedarea suprafeței de 1.191 mp teren intravilan, situat în

Timișoara, înscris în C.F. 118923 Timișoara top 2986 1/1.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

reclamanta este coproprietara tabulară a imobilului înscris în C.F. 2162 Timișoara,

compus din casă, curte și grădină, imobil care a fost expropriat prin Decretul

nr. 12/1985.

Prin concluziile scrise, depuse la

termenul de judecată din 26 iunie 2006, reclamanta a solicitat retrocedarea

suprafeței de 765 mp în cota de 1/1, arătând că este singura moștenitoare a

celorlalți coproprietari decedați.

Prin sentința civilă nr. 2589/PI din

9 octombrie 2006, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea precizată de

reclamantă, a dezmembrat parcela de teren în suprafață de 10589 mp, înscrisă în

C.F. 118923 Timișoara, nr.top. 29861/1/1 în parcela de teren în suprafață de

9824 mp înscrisă în C.F. 118923 Timișoara, nr.top. 29861/1/1/1, teren zonă

verde și garajul nr. 67 cu bateria V de garaje, cuprinzând garajele 42-66 și

parcela de 765 mp înscris în C.F. nou, nr.top. 29861/1/2, teren intravilan în

str. L., conform expertizei tehnice, efectuate de expertul tehnic S.I., care

face parte integrantă din prezenta sentință.

Astfel s-a dispus restituirea către

foștii proprietari a parcelei în suprafață de 765 mp teren intravilan, situat

în Timișoara, înscrisă în C.F. nr. nou, nr.top. 29861/1/1/2 respectiv N.A., în

cota de 2/8 parte, N.D. în cotă de 3/8 părți și R.D. născută N. 3/8 părți.

S-a instituit pe o suprafață de 354

mp din nr.top. 29861/1/1/1, o servitute de trecere cu pasul, auto și pentru

utilități în favoarea parcelei nr.top. 29861/1/1/2.

S-a mai dispus că părțile sunt

îndreptățite să-și intabuleze dreptul de proprietate și servitutea de trecere.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a susținut că după expropriere Statul Român a edificat parțial

construcții pe terenul respectiv, și că în prezent, suprafața de 1191 mp nu

este utilizabilă astfel că potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, foștii

proprietari pot să ceară retrocedarea, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de

utilitate publică.

Cu pricire la excepția de

inadmisibilitate formulată de Consiliul local al municipiului Timișoara s-a

apreciat ca neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.

Astfel, s-a reținut că prin Legea

nr. 10/2001 se prevede posibilitatea de a se solicita restituirea imobilelor

preluate de stat în mod abuziv, dar aceasta nu reglementează dreptul subiectiv

de retrocedare.

S-a mai arătat că dacă persoana al

cărui imobil a fost expropriat nu recurge la procedura prevăzută de Legea nr.

10/2001, are deschisă calea dreptului comun prevăzută de art. 35 din Legea nr.

33/1994, în conformitate cu art. 21 din Constituție.

În final s-a reținut că problema

despăgubirilor acordate sau nu de Statul Român, reclamantei, va fi rezolvată

separat, printr-un demers inițiat de aceasta, dacă se va constata că s-au

acordat despăgubiri pentru imobilul expropriat și nu au fost restituite.

Prin apelul declarat, pârâții

Consiliul local al municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara au

criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie

arătând că recuperarea despăgubirilor acordate de Stat pentru imobilul

expropriat, printr-un demers judiciar ulterior prezentei acțiuni, este absolut

inadmisibil.

S-a mai arătat că reclamanta nu a

formulat cererea în baza Legii nr. 1072001, astfel că această este

inadmisibilă, fiind promovată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,

singura care permitea recunoașterea dreptului pretins.

Prin decizia nr. 575 din 20

decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul pârâților ca

neîntemeiat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt

aplicabile speței, astfel că reclamanta nu era obligată să urmeze procedura

prevăzută de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, dreptul de proprietate

fiind garantat de art. 480 și urm. C. civ. și art. 44 din Constituție.

Prin recursul declarat la data de 30

ianuarie 2007, pârâții Consiliul Local al municipiului Timișoara și Primăria

municipiului Timișoara, au criticat hotărârea instanței de apel în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, în motivarea recursului,

s-au formulat aceleași critici ca și în apel, cu privire la inadmisibilitatea

acțiunii reclamantei, având în vedere titlul în baza căruia imobilul a trecut

în proprietatea statului (expropriere) și nerestituirea imobilului în baza

Legii nr. 10/2001.

Prin concluziile scrise formulate de

reclamantă se arată că Legea nr. 10/2001 nu abrogă și nu înlătură dispozițiile

art. 35 din Legea nr. 33/1994, astfel că procedura prevăzută de Legea nr.

10/2001 nu este obligatorie și în cazul Legii nr. 33/1994.

Recursul declarat de pârâți va fi

admis pentru următoarele considerente:

Temeiul de drept al acțiunii

formulate de reclamantă la data de 24 mai 2005, îl reprezintă dispozițiile art.

480 C. proc. civ.

La acea dată, intrase deja în

vigoare, prin publicarea în M.Of. nr. 75 din 14 februarie 2001, Legea nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care prin art. 1 alin. (1), prevede

că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste, sau

de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor

și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condițiile prezentei

legi.

Așa fiind, calea legală de

restituire a imobilului în litigiu este supusă procedurii reglementate de Legea

nr. 10/2001, concluzie ce rezultă din interpretarea dispozițiilor acestui act

normativ, acțiunea în revendicare formulată de reclamantă pe calea dreptului

comun, fiind astfel inadmisibil.

Dacă dispozițiile legii speciale

intrau în vigoare după data investirii instanței cu soluționarea acțiunii în

revendicare pe dreptul comun, reclamanta ar fi avut posibilitatea să opteze,

fie pentru apărarea dreptului de proprietate pe această cale, fie să se

prevaleze de dispozițiile speciale, solicitând suspendarea cauzei conform art.

47 din Legea nr. 10/2001.

În speță însă se constată că

demersul judiciar al reclamantei, întemeiat pe dreptul comun a fost inițiat

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, legea specială, de reparație

în al cărei obiect de reglementare sunt cuprinse și imobilele expropriate, cum

este cazul celui revendicat de reclamantă și care are prioritate în concurs cu

legea generală.

Față de cele arătate, se va admite

recursul declarat de pârâți, se va modifica decizia atacată în sensul că se va admite

apelul declarat de pârâți împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond,

pe care o va schimba în sensul că se va respinge acțiunea formulată de

reclamantă așa cum a fost ea precizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții

Primăria municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara

împotriva deciziei nr. 575 din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Modifică decizia atacată în sensul

admiterii apelului declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 2589/P.I.

din 9 octombrie 2006 a Tribunalului Timiș pe care o schimbă în sensul că

respinge acțiunea formulată de reclamanta N.A. așa cum a fost precizată, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2007.