ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4107/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalul Timiș, la data de 24 mai 2005, reclamanta N.A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună retrocedarea suprafeței de 1.191 mp teren intravilan, situat în Timișoara, înscris în C.F. 118923 Timișoara top 2986 1/1. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este coproprietara tabulară a imobilului înscris în C.F. 2162 Timișoara, compus din casă, curte și grădină, imobil care a fost expropriat prin Decretul nr. 12/1985. Prin concluziile scrise, depuse la termenul de judecată din 26 iunie 2006, reclamanta a solicitat retrocedarea suprafeței de 765 mp în cota de 1/1, arătând că este singura moștenitoare a celorlalți coproprietari decedați.

Prin sentința civilă nr. 2589/PI din 9 octombrie 2006, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea precizată de reclamantă, a dezmembrat parcela de teren în suprafață de 10589 mp, înscrisă în C.F. 118923 Timișoara, nr.top. 29861/1/1 în parcela de teren în suprafață de 9824 mp înscrisă în C.F. 118923 Timișoara, nr.top. 29861/1/1/1, teren zonă verde și garajul nr. 67 cu bateria V de garaje, cuprinzând garajele 42-66 și parcela de 765 mp înscris în C.F. nou, nr.top. 29861/1/2, teren intravilan în str. L., conform expertizei tehnice, efectuate de expertul tehnic S.I., care face parte integrantă din prezenta sentință. Astfel s-a dispus restituirea către foștii proprietari a parcelei în suprafață de 765 mp teren intravilan, situat în Timișoara, înscrisă în C.F.

nr. nou, nr.top. 29861/1/1/2 respectiv N.A., în cota de 2/8 parte, N.D. în cotă de 3/8 părți și R.D. născută N. 3/8 părți. S-a instituit pe o suprafață de 354 mp din nr.top. 29861/1/1/1, o servitute de trecere cu pasul, auto și pentru utilități în favoarea parcelei nr.top. 29861/1/1/2. S-a mai dispus că părțile sunt îndreptățite să-și intabuleze dreptul de proprietate și servitutea de trecere. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a susținut că după expropriere Statul Român a edificat parțial construcții pe terenul respectiv, și că în prezent, suprafața de 1191 mp nu este utilizabilă astfel că potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.

Cu pricire la excepția de inadmisibilitate formulată de Consiliul local al municipiului Timișoara s-a apreciat ca neîntemeiată și a fost respinsă ca atare. Astfel, s-a reținut că prin Legea nr. 10/2001 se prevede posibilitatea de a se solicita restituirea imobilelor preluate de stat în mod abuziv, dar aceasta nu reglementează dreptul subiectiv de retrocedare. S-a mai arătat că dacă persoana al cărui imobil a fost expropriat nu recurge la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, are deschisă calea dreptului comun prevăzută de art. 35 din Legea nr. 33/1994, în conformitate cu art. 21 din Constituție. În final s-a reținut că problema despăgubirilor acordate sau nu de Statul Român, reclamantei, va fi rezolvată separat, printr-un demers inițiat de aceasta, dacă se va constata că s-au acordat despăgubiri pentru imobilul expropriat și nu au fost restituite.

Prin apelul declarat, pârâții Consiliul local al municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara au criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că recuperarea despăgubirilor acordate de Stat pentru imobilul expropriat, printr-un demers judiciar ulterior prezentei acțiuni, este absolut inadmisibil. S-a mai arătat că reclamanta nu a formulat cererea în baza Legii nr. 1072001, astfel că această este inadmisibilă, fiind promovată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, singura care permitea recunoașterea dreptului pretins. Prin decizia nr. 575 din 20 decembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul pârâților ca neîntemeiat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile speței, astfel că reclamanta nu era obligată să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, dreptul de proprietate fiind garantat de art. 480 și urm. C. civ. și art. 44 din Constituție. Prin recursul declarat la data de 30 ianuarie 2007, pârâții Consiliul Local al municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara, au criticat hotărârea instanței de apel în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, în motivarea recursului, s-au formulat aceleași critici ca și în apel, cu privire la inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, având în vedere titlul în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului (expropriere) și nerestituirea imobilului în baza Legii nr. 10/2001.

Prin concluziile scrise formulate de reclamantă se arată că Legea nr. 10/2001 nu abrogă și nu înlătură dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, astfel că procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu este obligatorie și în cazul Legii nr. 33/1994. Recursul declarat de pârâți va fi admis pentru următoarele considerente: Temeiul de drept al acțiunii formulate de reclamantă la data de 24 mai 2005, îl reprezintă dispozițiile art. 480 C. proc. civ. La acea dată, intrase deja în vigoare, prin publicarea în M.Of.

nr. 75 din 14 februarie 2001, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care prin art. 1 alin. (1), prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste, sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condițiile prezentei legi. Așa fiind, calea legală de restituire a imobilului în litigiu este supusă procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, concluzie ce rezultă din interpretarea dispozițiilor acestui act normativ, acțiunea în revendicare formulată de reclamantă pe calea dreptului comun, fiind astfel inadmisibil.

Dacă dispozițiile legii speciale intrau în vigoare după data investirii instanței cu soluționarea acțiunii în revendicare pe dreptul comun, reclamanta ar fi avut posibilitatea să opteze, fie pentru apărarea dreptului de proprietate pe această cale, fie să se prevaleze de dispozițiile speciale, solicitând suspendarea cauzei conform art. 47 din Legea nr. 10/2001. În speță însă se constată că demersul judiciar al reclamantei, întemeiat pe dreptul comun a fost inițiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, legea specială, de reparație în al cărei obiect de reglementare sunt cuprinse și imobilele expropriate, cum este cazul celui revendicat de reclamantă și care are prioritate în concurs cu legea generală.

Față de cele arătate, se va admite recursul declarat de pârâți, se va modifica decizia atacată în sensul că se va admite apelul declarat de pârâți împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pe care o va schimba în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamantă așa cum a fost ea precizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții Primăria municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 575 din 20 decembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Modifică decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 2589/P.I. din 9 octombrie 2006 a Tribunalului Timiș pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta N.A. așa cum a fost precizată, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2007.