ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4913/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4913/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Prin cererea
înregistrată la data de 16 ianuarie 2006 pe rolul Judecătoriei Timișoara sub
nr. 12487/325/2006, reclamanta R.H. a chemat în judecată Statul Român prin
Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Prefectura județului Timiș în
calitate de pârâți, solicitând instanței să constate exproprierea abuzivă a
imobilului situat în Timișoara, str. L. nr. 120, fostă proprietate a autorilor
săi, K.W. și K.A., imobil înscris în CF 5110 Timișoara, compus din teren
intravilan în suprafață totală de 8.542 mp, actualmente dezmembrat în două
parcele; să se dispună rectificarea cărților funciare în sensul radierii
dreptului de proprietate a Statului Român și înscrierea dreptului reclamantei
în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari; să se constate
nulitatea absolută a Ordinului Prefectului emis la data de 14 noiembrie 2003 și
înscris în CF 139984 Timișoara asupra parcelei cu nr. top. 14312/1/2, compusă
din teren intravilan în suprafață de 4.761 mp și obligarea pârâților la
reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa.
În aplicarea
dispozițiilor art. 159 pct. 2 cu ref. la art. 2 pct. 1. lit. f) C. proc. civ.,
Judecătoria Timișoara a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în
favoarea Tribunalului Timiș, pe rolul căruia a fost înregistrată.
Prin Sentința civilă
nr. 2692/PI din 6 decembrie 2007, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins
cererea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantă, fiind respinsă
și cererea de intervenție în interesul pârâților, formulată de numiții T.E.,
T.E. și I.M.
Curtea de Apel
Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 69A din 6 aprilie 2009 a admis
apelul formulat de reclamantă și a dispus desființarea sentinței cu trimiterea
cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Prin Decizia nr. 625
din 3 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a admis recursul promovat de pârâtul Consiliul Local
al Municipiului Timișoara, dispunându-se casarea deciziei atacate, în sensul
respingerii apelului reclamantei ca nefondat.
La 19 februarie 2010,
împotriva deciziei date de instanța de recurs, reclamanta R.H. a formulat
cerere de revizuire întemeiată, generic, pe dispozițiile art. 322-326 C. proc.
civ., fără a se indica și dezvolta ipoteza legală dintre cele expres și
limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. pentru fundamentarea
acestei căi extraordinare de atac de retractare.
Prin cererea
înregistrată în cauză la data de 26 iulie 2010, revizuenta reclamantă R.H. a
învederat că renunță la judecata cererii de revizuire.
Cum renunțarea la
finalizarea procedurii judiciare privind cererea ce constituie actul de
învestire a instanței reprezintă un act de dispoziție procesuală și constituie
un important reflex al principiului disponibilității părților procesului civil,
instanța trebuie să aibă certitudinea că acesta provine de la titularul cererii
la judecarea căreia se renunță, fiind necesară legitimarea părții, pentru cazul
în care renunțarea nu a fost realizată în fața unui notar public și înscrisă în
cuprinsul unui act autentic (art. 326 alin. (1) rap. la art. 246 alin. (1) și
82) C. proc. civ.).
Or, cererea
menționată a fost transmisă la dosar prin poștă, iar revizuenta nu a fost
prezentă azi în sala de judecată pentru a se putea proceda la legitimarea sa și
la constatarea acordului de voință în acest sens, astfel că, Înalta Curte nu va
putea lua act de renunțarea la judecata cererii de revizuire.
Ca atare, instanța a
invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire, având în
vedere cerința premisă din preambulul art. 322 C. proc. civ., anume, referitoare
la condiția evocării fondului atunci când cererea de revizuire se promovează
împotriva unei decizii date de instanța de recurs, excepție prioritară față de
nemotivarea acesteia și consecința caracterului inform al cererii de revizuire.
Așa cum s-a arătat,
prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul
promovat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, casând decizia
recurată și dispunând respingerea apelului reclamantei ca nefondat, astfel că,
prin aceasta, nu s-a evocat fondul.
Cerința anterioară
este îndeplinită în cazul în care instanța de recurs, rejudecând apelul,
schimbă hotărârea apelată, pronunțându-se asupra uneia sau unora dintre cererile
cu care prima instanță a fost învestită (în sensul admiterii sau respingerii),
cereri principale sau incidentale și care alcătuiesc cadrul procesual obiectiv
al judecății.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire
promovată de reclamantă, în aplicarea dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta R.H., împotriva
Deciziei civile nr. 625 din 3 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 1 octombrie 2010.
Procesat de GGC - DG