ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7475/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2141 din 19

octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 12991/2006 Tribunalul Timiș a respins

ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanta L.E., împotriva

pârâtului Consiliului local Timișoara  SC A.T.  SA, SC T.A. SRL, OTP Bank

România, OTP Bank România SA, sucursala Timișoara. S-a reținut de instanță că

reclamanta a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului Statului Român

asupra imobilului constând în teren industrial de 4333 mp, respectiv 4928 mp,

situat în Timișoara, constatarea nulității absolute a mai multor acte: actul

emis în baza H.G. nr. 831/1991, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între

pârâta SC A.T.  și  SC T.A. SRL, nulitatea parțială a actelor pe baza cărora

s-a înscris dreptul de ipotecă pârâtei OTP Bank România SA, sucursala

Timișoara; constatarea nulității încheierii de C.F. nr. 7649/2005; rectificarea

C.F. 132511 Timișoara, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei

SC T.A. SRL și înscrierea dreptului său de proprietate.

S-a reținut de prima instanță că

acțiunea este inadmisibilă, deoarece reclamanta avea deschisă calea acțiunii

pentru restituirea imobilului în litigiu, procedură prevăzută de Legea nr.

10/2001; conform art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dreptul la o acțiune

în constatarea actelor de înstrăinare se prescrie în termen de un an de la data

intrării în vigoare a legii.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta L.E. care a învederat greșita respingere ca inadmisibilă a acțiunii

sale, precum și greșita reținere a excepției dreptului la acțiune în ce

privește nulitatea actelor succesive de înstrăinare a imobilului în litigiu.

Prin decizia civilă nr. 43 A din 25

februarie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul declarat

de reclamanta E.L. a desființat hotărârea și a dispus trimiterea cauzei la

Tribunalul Timiș pentru rejudecarea pe fond a acțiunii civile preluate de

reclamanți împotriva pârâților Consiliul local Timișoara,  SC A.T., SC A.N.T.

SRL, OTP Bank România SA București și OTP Bank România SA, sucursala Timișoara.

S-a reținut de instanța de apel că

în mod greșit prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare

încălcându-se astfel dispozițiile ce garantează dreptul de proprietate și anume

art. 36, art. 41 din Constituția României, art. 480, art. 481 C. civ., art. 1

Protocolul Adițional nr. 1, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța a reținut și greșita

admitere a excepției prescripției acțiunii în nulitatea absolută a actelor

ulterioare de înstrăinare a imobilelor în  litigiu, invocându-se în mod nelegal

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 43 A/2008 a dispus în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ.,

admiterea apelului declarat de reclamanta E.L. împotriva sentinței civile nr.

2141/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, a desființat hotărârea atacată și a

dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond a acțiunii civile.

Împotriva deciziei au declarat

recurs pârâtele SC T.A. SRL,  SC A.T. SA, și Consiliul Local Timișoara și

Primăria Municipiului Timișoara.

Recurenta pârâtă SC T.A. SRL a

invocat următorul motiv de nelegalitate a hotărârii atacate: instanța a depășit

atribuțiile puterii judecătorești (motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.

4 C. proc. civ.), hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu

aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Astfel, se susține că sunt incidente

art. 6 alin. (2) și art. 97 din Legea nr. 213/1998, că terenurile au fost

preluate de stat în baza Decretului nr. 111/1951, aceste imobile fac obiectul

Legii nr. 10/2001, conform art. 2  lit. e) 2 Legea nr. 10/2001; de asemenea,

greșit instanța de apel a considerat cauza o acțiune imprescriptibilă, deoarece

reclamanta nu a depus în termen legal notificare cu privire la revendicarea

celor două suprafețe de teren. Se învederează că Tribunalul Timiș a reținut

corect și legal prescripția dreptului la acțiune în nulitatea absolută a

actelor ulterioare de înstrăinare a imobilului și pe de altă parte, doar dacă

reclamanta ar fi respectat procedurile legale prevăzute de Legea nr. 10/2001,

acesta ar avea dreptul doar la despăgubiri, fiind exclusă restituirea în natură

a terenurilor solicitate.

Recurenta-pârâtă  SC A.T. SA a

invocat același motiv de recurs ca prima recurentă invocând în drept (art. 304

pct. 4 și 9 C. proc. civ., susținându-se că dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt

imperative, legea este aplicabilă în mod obligatoriu pentru toate situațiile

juridice ce fac obiectul său de reglementare, imobilele revendicate fac parte

din categoria de imobile cărora le sunt incidente prevederile Legii nr.

10/2001.

Se consideră că instanța de apel a

înlăturat cu ușurință și nemotivat aplicarea în speță a art. 45 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001 depășindu-se astfel atribuțiile puterii judecătorești.

Criticile invocate de recurentele

pârâte Consiliul local Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara vizează

incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Legea nr.

10/2001, susținându-se că în mod corect prima instanță a reținut

inadmisibilitatea acțiunii în revendicare după apariția Legii nr. 10/2001.

Astfel, pentru restituirea

imobilului, reclamanta trebuie să parcurgă procedura necontencioasă prevăzută

de Legea nr. 10/2001 în termenul prevăzut de lege, afirmațiile reclamantei pe

marginea modului de preluare a imobilului în litigiu de către Statul Român,

respectiv Decretului nr. 111/1951 sunt lipsite de relevanță, câtă vreme prin

art. 46 din Legea nr. 10/2001 sunt validate actele de înstrăinare a unor astfel

de imobile încheiate cu bună-credință; preluarea imobilului înscris în C.F.

12894 Timișoara, unificat cu alte parcele (sub nr. 20431250) s-a făcut cu titlu

valabil, deoarece a fost o consecință a aplicării de către stat a prevederilor

Decretului nr. 111/1951.

Analizând decizia recurată prin

prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că cele trei recursuri declarate sunt

nefondate.

Instanța de apel nu a depășit

atribuțiile puterii judecătorești pentru a atrage incidența motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. atunci când a considerat că în baza

art. 297 C. proc. civ. că se impune desființarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș. În mod just instanța de

apel a considerat greșită admiterea de către instanța de fond a

inadmisibilității acțiunii reclamantei, neformularea notificării în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 echivalând cu decăderea din dreptul de a mai solicita

măsuri reparatorii prin echivalent prin procedura specială a Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel a pronunțat o

hotărâre legală, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, și în

privința capătului de cerere privind constatarea acțiunii în nulitatea absolută

a actelor ulterioare de înstrăinare a imobilului în litigiu, deoarece în mod

greșit s-a considerat că excepția invocată, a prescripției dreptului la

acțiune, nu poate fi primită, reclamanta întemeindu-și această cerere pe

dispozițiile dreptului comun, invocând cauza ilicită, reglementată de

prevederile codului civil. Criticile recurentelor privind incidența motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu subzistă, instanța de

apel a interpretat în mod just că excepțiile invocate nu pot fi primite,

impunându-se rejudecarea pe fond a acțiunii formulate de reclamantă.

Susținerile recurentelor-pârâte

Primăria Timișoara și Consiliul local Timișoara privind neparcurgerea

procedurii necontencioase prevăzute de Legea nr. 10/2001, modul de preluare a

imobilului în litigiu, respectiv Decretul nr. 111/1951, și incidența art. 45 și

a art. 46 din Legea nr. 10/2001, nu pot conduce la reținerea motivelor de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în primul rând instanța

a interpretat corect actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura sau

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia considerând în mod corect

că cele două excepții invocate nu puteau fi primite, fiind incidente

dispozițiile art. 297 C. proc. civ.

Pe de altă parte, instanța de apel a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, considerând că prima

instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile ca nefondate și în baza

art. 312 C. proc. civ. va menține decizia Curții de Apel Timișoara ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții SC A.N.T.  SRL, SC A.T.  SA, Consiliul local al

municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara împotriva deciziei

nr. 43 A din 25 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2008.