ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7475/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2141 din 19 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 12991/2006 Tribunalul Timiș a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de reclamanta L.E., împotriva pârâtului Consiliului local Timișoara SC A.T. SA, SC T.A. SRL, OTP Bank România, OTP Bank România SA, sucursala Timișoara. S-a reținut de instanță că reclamanta a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului constând în teren industrial de 4333 mp, respectiv 4928 mp, situat în Timișoara, constatarea nulității absolute a mai multor acte: actul emis în baza H.G. nr. 831/1991, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta SC A.T.

și SC T.A. SRL, nulitatea parțială a actelor pe baza cărora s-a înscris dreptul de ipotecă pârâtei OTP Bank România SA, sucursala Timișoara; constatarea nulității încheierii de C.F. nr. 7649/2005; rectificarea C.F. 132511 Timișoara, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC T.A. SRL și înscrierea dreptului său de proprietate. S-a reținut de prima instanță că acțiunea este inadmisibilă, deoarece reclamanta avea deschisă calea acțiunii pentru restituirea imobilului în litigiu, procedură prevăzută de Legea nr. 10/2001; conform art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dreptul la o acțiune în constatarea actelor de înstrăinare se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta L.E. care a învederat greșita respingere ca inadmisibilă a acțiunii sale, precum și greșita reținere a excepției dreptului la acțiune în ce privește nulitatea actelor succesive de înstrăinare a imobilului în litigiu. Prin decizia civilă nr. 43 A din 25 februarie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanta E.L. a desființat hotărârea și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea pe fond a acțiunii civile preluate de reclamanți împotriva pârâților Consiliul local Timișoara, SC A.T., SC A.N.T. SRL, OTP Bank România SA București și OTP Bank România SA, sucursala Timișoara.

S-a reținut de instanța de apel că în mod greșit prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare încălcându-se astfel dispozițiile ce garantează dreptul de proprietate și anume art. 36, art. 41 din Constituția României, art. 480, art. 481 C. civ., art. 1 Protocolul Adițional nr. 1, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Instanța a reținut și greșita admitere a excepției prescripției acțiunii în nulitatea absolută a actelor ulterioare de înstrăinare a imobilelor în litigiu, invocându-se în mod nelegal art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 43 A/2008 a dispus în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., admiterea apelului declarat de reclamanta E.L.

împotriva sentinței civile nr. 2141/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, a desființat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond a acțiunii civile. Împotriva deciziei au declarat recurs pârâtele SC T.A. SRL, SC A.T. SA, și Consiliul Local Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara. Recurenta pârâtă SC T.A. SRL a invocat următorul motiv de nelegalitate a hotărârii atacate: instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.), hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Astfel, se susține că sunt incidente art. 6 alin. (2) și art. 97 din Legea nr. 213/1998, că terenurile au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 111/1951, aceste imobile fac obiectul Legii nr. 10/2001, conform art. 2 lit. e) 2 Legea nr. 10/2001; de asemenea, greșit instanța de apel a considerat cauza o acțiune imprescriptibilă, deoarece reclamanta nu a depus în termen legal notificare cu privire la revendicarea celor două suprafețe de teren. Se învederează că Tribunalul Timiș a reținut corect și legal prescripția dreptului la acțiune în nulitatea absolută a actelor ulterioare de înstrăinare a imobilului și pe de altă parte, doar dacă reclamanta ar fi respectat procedurile legale prevăzute de Legea nr. 10/2001, acesta ar avea dreptul doar la despăgubiri, fiind exclusă restituirea în natură a terenurilor solicitate.

Recurenta-pârâtă SC A.T. SA a invocat același motiv de recurs ca prima recurentă invocând în drept (art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., susținându-se că dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt imperative, legea este aplicabilă în mod obligatoriu pentru toate situațiile juridice ce fac obiectul său de reglementare, imobilele revendicate fac parte din categoria de imobile cărora le sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001. Se consideră că instanța de apel a înlăturat cu ușurință și nemotivat aplicarea în speță a art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 depășindu-se astfel atribuțiile puterii judecătorești. Criticile invocate de recurentele pârâte Consiliul local Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara vizează incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Legea nr. 10/2001, susținându-se că în mod corect prima instanță a reținut inadmisibilitatea acțiunii în revendicare după apariția Legii nr. 10/2001.

Astfel, pentru restituirea imobilului, reclamanta trebuie să parcurgă procedura necontencioasă prevăzută de Legea nr. 10/2001 în termenul prevăzut de lege, afirmațiile reclamantei pe marginea modului de preluare a imobilului în litigiu de către Statul Român, respectiv Decretului nr. 111/1951 sunt lipsite de relevanță, câtă vreme prin art. 46 din Legea nr. 10/2001 sunt validate actele de înstrăinare a unor astfel de imobile încheiate cu bună-credință; preluarea imobilului înscris în C.F. 12894 Timișoara, unificat cu alte parcele (sub nr. 20431250) s-a făcut cu titlu valabil, deoarece a fost o consecință a aplicării de către stat a prevederilor Decretului nr. 111/1951. Analizând decizia recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cele trei recursuri declarate sunt nefondate.

Instanța de apel nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești pentru a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. atunci când a considerat că în baza art. 297 C. proc. civ. că se impune desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș. În mod just instanța de apel a considerat greșită admiterea de către instanța de fond a inadmisibilității acțiunii reclamantei, neformularea notificării în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 echivalând cu decăderea din dreptul de a mai solicita măsuri reparatorii prin echivalent prin procedura specială a Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre legală, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, și în privința capătului de cerere privind constatarea acțiunii în nulitatea absolută a actelor ulterioare de înstrăinare a imobilului în litigiu, deoarece în mod greșit s-a considerat că excepția invocată, a prescripției dreptului la acțiune, nu poate fi primită, reclamanta întemeindu-și această cerere pe dispozițiile dreptului comun, invocând cauza ilicită, reglementată de prevederile codului civil. Criticile recurentelor privind incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu subzistă, instanța de apel a interpretat în mod just că excepțiile invocate nu pot fi primite, impunându-se rejudecarea pe fond a acțiunii formulate de reclamantă.

Susținerile recurentelor-pârâte Primăria Timișoara și Consiliul local Timișoara privind neparcurgerea procedurii necontencioase prevăzute de Legea nr. 10/2001, modul de preluare a imobilului în litigiu, respectiv Decretul nr. 111/1951, și incidența art. 45 și a art. 46 din Legea nr. 10/2001, nu pot conduce la reținerea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în primul rând instanța a interpretat corect actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia considerând în mod corect că cele două excepții invocate nu puteau fi primite, fiind incidente dispozițiile art. 297 C. proc. civ. Pe de altă parte, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, considerând că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile ca nefondate și în baza art. 312 C. proc. civ. va menține decizia Curții de Apel Timișoara ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții SC A.N.T. SRL, SC A.T. SA, Consiliul local al municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 43 A din 25 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2008.