ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3155/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC C.S. SRL Timișoara prin

acțiunea în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș în contradictoriu

cu pârâții Municipiul Timișoara prin primar G.C. și Consiliul Local Timișoara a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate, în baza

art. 3 C. proc. civ., că pârâții nu au drept de creanță asupra reclamantei în

ceea ce privește imobilul situat în Timișoara, județul Timiș cumpărat conform

Legii nr. 550/2002 și conform contractului de vânzare-cumpărare din 9 iulie

2003 respectiv: suma de 40.180 lei reprezentând majorări aferente chiriei

achitate cu întârziere (chiria restantă a fost achitată integral la data de 7

octombrie 2005, dată la care pârâții au înștiințat-o pe reclamantă că nu mai

are alte datorii) suma de 22.240 lei reprezentând diferența chirie, suma de 84.635

lei reprezentând penalități aferente chiriei restante, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă nr.

1337 din 12 octombrie 2007, Tribunalul Timiș a respins acțiunea în constatare

formulată de reclamanta SC C.S. SRL Timișoara, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut că se află în prezența unei acțiuni

în constatare negative în sensul că se solicită constatarea inexistenței unui

raport juridic și a unor obligații pe care reclamanta le-ar avea în opinia pârâților,

provocatorii, reclamanta chemând în judecată pârâții ce ridică pretenții în

legătură cu un drept patrimonial, fără însă ca aceștia să introducă o acțiune

în justiție. Rezultă și faptul că reclamanta are un interes legitim în sensul

că urmărește radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare din C.F. a

imobilului ce i-a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare din 9 iulie

2003, radiere ce nu poate fi solicitată întrucât așa cum reclamanta precizează

în cererea sa Primăria Timișoara refuză eliberarea adeverinței pentru radierea

ipotecii.

Față de susținerile

reclamantei din însăși cererea introductivă la instanță pârâta Primăria

Timișoara a refuzat să îi elibereze acesteia adeverință pentru radierea

ipotecii situație în care reclamanta avea posibilitatea de a se adresa în

contencios administrativ solicitând obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței

pentru radierea ipotecii în condițiile în care consideră că aceasta este întemeiată.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 27/A/Com din 21 februarie

2008 a confirmat soluția instanței de fond prin respingerea apelului formulat

de reclamanta SC C.S. SRL, ca nefondat.

În motivarea acestei

decizii instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a apreciat în

mod corect că acțiunea este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 111 C.

proc. civ. se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept,

determinat sau determinabil, iar nu a unei situații de fapt cum s-a solicitat

inadmisibil în cauza supusă judecății.

Pe de altă parte,

pentru exercitarea acțiunii în constatare, partea trebuie să justifice un

interes ori însăși apelanta recunoaște că dreptul de ipotecă a fost radiat din

cartea funciară, iar interdicția de înstrăinare a încetat la trei ani de la

data dobândirii imobilului astfel cum rezultă din prevederile art. 9 din

contractul părților.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs reclamanta SC C.S. SRL întemeiat pe

dispozițiile art. 304 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului

desființarea deciziei recurate și în principal trimiterea cauzei spre

rejudecare la Tribunalul Timiș iar în subsidiar reținerea cauzei spre judecare

și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea

recursului său reclamanta a susținut că deși acțiunea a fost calificată corect

de către instanțele de judecată în mod greșit s-a apreciat că este inadmisibilă

întrucât reclamanta ar avea la dispoziție o acțiune în realizare, respectiv

acțiune de radiere a ipotecii și interdicției de înstrăinare. Astfel, arată

recurenta, acțiunea promovată vizează constatarea inexistenței unor drepturi de

creanță ce intră în conținutul raportului juridic obligațional generat de

încheierea și executarea acestor două contracte de închiriere și în acest

context, în calitate de potențiali debitori, nu ar avea la îndemână nicio

acțiune în realizarea dreptului, fiind obligați să promoveze o acțiune în

constatare pentru a lămuri existența sau inexistența raportului juridic

obligațional.

Intimații-pârâți

Municipiul Timișoara prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara

prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea recursului ca

netemeinic și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate.

Recursul este

nefondat.

Prima chestiune care

se impune a fi examinată în raport de recursul promovat este cea referitoare la

obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a

respecta dispozițiile art. 302

1

și 304 C. proc. civ.

Exigențele impuse

prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală

este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție

nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalității hotărârilor în

condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Față de aceste

considerente se constată că recursul reclamantei nu îndeplinește condițiile

legale de promovare întrucât prin motivarea acestuia au fost exprimate opinii

față de soluțiile pronunțate în cauză fără nici o încadrare în motivele

limitativ prevăzute de art. 304 cu alte cuvinte nemulțumirea față de soluția

din apel trebuie să îmbrace tiparele fixate de lege deoarece această cale de

atac nu are caracter devolutiv.

Pe de altă parte

instanța de recurs nu se poate substitui părții pentru o eventuală analiză fără

a se aduce atingere echilibrului și echidistanței care trebuie păstrată în

raport de părțile procesului.

Critica privind

greșita apreciere a instanței că acțiunea este inadmisibilă deși a fost corect

calificată că a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. este

nefondată.

Potrivit art. 111 C.

proc. civ. oricine are interes se poate adresa instanțelor judecătorești pentru

constatarea existenței ori inexistenței unui drept, iar în cazul în care se

poate cere chiar realizarea dreptului, o astfel de acțiune nu poate fi primită.

În această situație

atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat în mod corect că

acțiunea formulată este inadmisibilă întrucât reclamanta a solicitat constatarea

existenței sau inexistenței unei situații de fapt și nu a unui drept,

determinat sau determinabil așa cum prevăd dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Totodată partea

trebuia să justifice un interes însă chiar reclamanta recunoaște că dreptul de

ipotecă a fost radiat din cartea funciară, iar interdicția de înstrăinare a

încetat, la trei ani de la data dobândirii imobilului așa cum rezultă din

prevederile art. 9 din contractul părților.

Față de criticile de

mai sus, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul reclamantei SC C.S. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC C.S. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 27/A/Com din

21 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 30 octombrie 2008.