ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3155/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.S. SRL Timișoara prin acțiunea în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș în contradictoriu cu pârâții Municipiul Timișoara prin primar G.C. și Consiliul Local Timișoara a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate, în baza art. 3 C. proc.

civ., că pârâții nu au drept de creanță asupra reclamantei în ceea ce privește imobilul situat în Timișoara, județul Timiș cumpărat conform Legii nr. 550/2002 și conform contractului de vânzare-cumpărare din 9 iulie 2003 respectiv: suma de 40.180 lei reprezentând majorări aferente chiriei achitate cu întârziere (chiria restantă a fost achitată integral la data de 7 octombrie 2005, dată la care pârâții au înștiințat-o pe reclamantă că nu mai are alte datorii) suma de 22.240 lei reprezentând diferența chirie, suma de 84.635 lei reprezentând penalități aferente chiriei restante, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1337 din 12 octombrie 2007, Tribunalul Timiș a respins acțiunea în constatare formulată de reclamanta SC C.S.

SRL Timișoara, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că se află în prezența unei acțiuni în constatare negative în sensul că se solicită constatarea inexistenței unui raport juridic și a unor obligații pe care reclamanta le-ar avea în opinia pârâților, provocatorii, reclamanta chemând în judecată pârâții ce ridică pretenții în legătură cu un drept patrimonial, fără însă ca aceștia să introducă o acțiune în justiție. Rezultă și faptul că reclamanta are un interes legitim în sensul că urmărește radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare din C.F. a imobilului ce i-a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare din 9 iulie 2003, radiere ce nu poate fi solicitată întrucât așa cum reclamanta precizează în cererea sa Primăria Timișoara refuză eliberarea adeverinței pentru radierea ipotecii.

Față de susținerile reclamantei din însăși cererea introductivă la instanță pârâta Primăria Timișoara a refuzat să îi elibereze acesteia adeverință pentru radierea ipotecii situație în care reclamanta avea posibilitatea de a se adresa în contencios administrativ solicitând obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței pentru radierea ipotecii în condițiile în care consideră că aceasta este întemeiată. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 27/A/Com din 21 februarie 2008 a confirmat soluția instanței de fond prin respingerea apelului formulat de reclamanta SC C.S. SRL, ca nefondat. În motivarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a apreciat în mod corect că acțiunea este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 111 C. proc.

civ. se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept, determinat sau determinabil, iar nu a unei situații de fapt cum s-a solicitat inadmisibil în cauza supusă judecății. Pe de altă parte, pentru exercitarea acțiunii în constatare, partea trebuie să justifice un interes ori însăși apelanta recunoaște că dreptul de ipotecă a fost radiat din cartea funciară, iar interdicția de înstrăinare a încetat la trei ani de la data dobândirii imobilului astfel cum rezultă din prevederile art. 9 din contractul părților. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta SC C.S. SRL întemeiat pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului desființarea deciziei recurate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș iar în subsidiar reținerea cauzei spre judecare și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului său reclamanta a susținut că deși acțiunea a fost calificată corect de către instanțele de judecată în mod greșit s-a apreciat că este inadmisibilă întrucât reclamanta ar avea la dispoziție o acțiune în realizare, respectiv acțiune de radiere a ipotecii și interdicției de înstrăinare. Astfel, arată recurenta, acțiunea promovată vizează constatarea inexistenței unor drepturi de creanță ce intră în conținutul raportului juridic obligațional generat de încheierea și executarea acestor două contracte de închiriere și în acest context, în calitate de potențiali debitori, nu ar avea la îndemână nicio acțiune în realizarea dreptului, fiind obligați să promoveze o acțiune în constatare pentru a lămuri existența sau inexistența raportului juridic obligațional.

Intimații-pârâți Municipiul Timișoara prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea recursului ca netemeinic și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate. Recursul este nefondat. Prima chestiune care se impune a fi examinată în raport de recursul promovat este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. Față de aceste considerente se constată că recursul reclamantei nu îndeplinește condițiile legale de promovare întrucât prin motivarea acestuia au fost exprimate opinii față de soluțiile pronunțate în cauză fără nici o încadrare în motivele limitativ prevăzute de art. 304 cu alte cuvinte nemulțumirea față de soluția din apel trebuie să îmbrace tiparele fixate de lege deoarece această cale de atac nu are caracter devolutiv. Pe de altă parte instanța de recurs nu se poate substitui părții pentru o eventuală analiză fără a se aduce atingere echilibrului și echidistanței care trebuie păstrată în raport de părțile procesului. Critica privind greșita apreciere a instanței că acțiunea este inadmisibilă deși a fost corect calificată că a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ. este nefondată. Potrivit art. 111 C. proc. civ. oricine are interes se poate adresa instanțelor judecătorești pentru constatarea existenței ori inexistenței unui drept, iar în cazul în care se poate cere chiar realizarea dreptului, o astfel de acțiune nu poate fi primită. În această situație atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat în mod corect că acțiunea formulată este inadmisibilă întrucât reclamanta a solicitat constatarea existenței sau inexistenței unei situații de fapt și nu a unui drept, determinat sau determinabil așa cum prevăd dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Totodată partea trebuia să justifice un interes însă chiar reclamanta recunoaște că dreptul de ipotecă a fost radiat din cartea funciară, iar interdicția de înstrăinare a încetat, la trei ani de la data dobândirii imobilului așa cum rezultă din prevederile art. 9 din contractul părților.

Față de criticile de mai sus, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul reclamantei SC C.S. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.S. SRL Timișoara împotriva Deciziei nr. 27/A/Com din 21 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 30 octombrie 2008.