ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7308/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș sub nr. 5504/30/2007, urmare a admiterii excepției

necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara, prin Decizia civilă nr. 590

din 27 iunie 2007 pronunțată în dosar nr. 2108/30/2007 de același tribunalul,

cu consecința reținerii pricinii spre soluționare în primă instanță, reclamanta

H. (B.) A., prin mandatar I.I., a solicitat, să se constate preluarea abuzivă,

fără titlu, de către Statul Român, a imobilului situat administrativ în

Timișoara, înscris în CF8111 Timișoara, nr. top 16982 - casă parte cu două etaje

și teren în suprafață de 932 mp, rectificarea celei din urmă cărți funciare în

sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și reînscrierii

dreptului de proprietate al reclamantei, constatarea nulității absolute a

tuturor actelor de dispoziție și de administrare încheiate de Statul Român

asupra imobilului, inclusiv a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate

pentru cele 18 apartamente din imobil cu pârâții chemați în judecată și

evacuarea acestora, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 2272 din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins acțiunea

reclamantei iar prin Decizia civilă nr. 444 din 17 noiembrie 2010, pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă s-a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond.

La data de 1

octombrie 2011 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

recursul declarat de reclamantă, împotriva Încheierilor de ședință din 17

februarie 2010, 16 martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010, 10

noiembrie 2010, 16 noiembrie 2010 și 7 decembrie 2010, pronunțate în dosarul

nr. 5504.1/30/2007 de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, precum și

împotriva Deciziilor nr. 444 din 17 noiembrie 2010 și nr. 468 din 8 decembrie 2010,

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă în același dosar.

În susținerea

recursului s-a arătat în esență că atât instanța de fond cât și instanța de

apel au blocat accesul la judecarea contestației pe fond în procedura specială,

prevăzută de Legea nr. 1/2010, cât și acțiunea în revendicare întemeiată pe

dreptul comun.

Cu privire la

recursul declarat împotriva încheierilor de ședință prin care au fost

soluționate incidentele procedurale, arată că, acestea sunt nule de drept,

fiind soluționate de judecători care s-au pronunțat colateral în alte cauze

privind contestația sau acțiunea de drept comun.

Prin recursul

îndreptat împotriva Deciziei nr. 468 din 8 decembrie 2010, pronunțate de Curtea

de Apel Timișoara, secția civilă, vizând cererea de îndreptare, lămurire și

completare dispozitiv, s-a susținut, în esență că în mod greșit instanța de

apel nu a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. respingând ca neîntemeiată cererea sa.

Prin petiția

înregistrată la data de 6 octombrie 2011, recurenta reclamantă a invocat

excepția nulității absolute a Deciziei nr. 444 din 17 noiembrie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara pentru neredactarea minutei.

Recursul declarat de

reclamantă va fi admis pentru următoarele considerente:

Analizând mai întâi

criticile formulate împotriva Încheierilor de ședință din 17 februarie 2010, 16

martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010, 10 noiembrie 2010, 16

noiembrie 2010 și 7 decembrie 2010, se constată ca nefondate, urmând ca recursul

îndreptat împotriva acestor încheieri să fie respins ca nefondat.

Astfel, rezultă că,

prin Încheierile de ședință de la data de 17 februarie 2010 și 3 noiembrie 2010

s-au respins cererile reclamantei de sesizare a Curții Constituționale, prin

cele de la 16 martie 2010 și 7 decembrie 2010 s-au respins cererile de

reexaminare a amenzii aplicate reclamantei de către instanță, prin cele de la 9

și 16 noiembrie 2010 s-au respins cererile de recuzare formulate de reclamantă,

iar prin cea de la 10 noiembrie 2010 s-a respins cererea de redeschidere a

dezbaterilor formulate de aceeași reclamantă.

Analizându-le pe

rând, se constată că, împotriva Încheierii de ședință de la 17 februarie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, reclamanta a mai declarat un recurs

care a fost soluționat de instanța supremă prin Decizia nr. 5621 din 28

octombrie 2010, în sensul respingerii acestuia, astfel că, formularea unui nou

recurs este imposibil de exercitat.

Recursul declarat

împotriva Încheierii de la 3 noiembrie 2010, prin care s-a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale, nu poate fi reținut, instanța de apel

constatând în mod legal că excepția de neconstituționalitate invocată de

reclamantă nu are legătură cu obiectul cauzei, în raport de dispozițiile art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Cât privește

criticile formulate împotriva încheierilor, prin care s-au soluționat cererile

de recuzare, de reexaminare și de reluare a dezbaterilor, nici acestea nu pot

fi reținute.

Potrivit art. 34

alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate

ataca numai odată cu fondul.

În susținerea

motivelor de recurs, reclamanta se limitează la a susține, în mod general, că

aceste încheieri sunt nule de drept, fiind soluționate de judecători care s-au

pronunțat colateral în cauze privind contestația sau acțiunea de drept comun.

Cum motivele de

recuzare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, în art. 27 pct. 1 - 9 C.

proc. civ., și recurenta-reclamantă nu a arătat prin criticile formulate în ce

constă nelegalitatea acestor încheieri, nu pot fi reținute ca fondate nici

criticile îndreptate împotriva acestor încheieri.

În ceea ce privește

recursul declarat împotriva Încheierilor din 16 martie 2010 și 7 decembrie

2010) prin care s-au respins cererile de reexaminare a amenzii aplicate de

instanță, se constată următoarele:

Potrivit art. 108

5

alin. (3) C. proc. civ., cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a

aplicat amenda, se soluționează prin încheiere irevocabilă dată în camera de

consiliu, astfel că, împotriva acestor încheieri, nu se poate promova recurs.

Nu se poate reține

nici critica formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de

redeschidere a dezbaterilor.

La data de 3

noiembrie 2010, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale, iar, prin cererile depuse la data de 9 și 10 noiembrie 2010,

reclamanta a solicitat redeschiderea dezbaterilor, arătând că înțelege să

invoce nulitatea parțială a acestei încheieri, iar în caz de respingere recuzarea

completului de judecată.

Față de împrejurarea

că solicitările reclamantei au fost formulate după pronunțarea soluției, în mod

legal instanța de apel a respins cererea de redeschidere a dezbaterilor cu

privire la o cauză asupra căreia deja s-a pronunțat și asupra căreia partea

avea la îndemână exercitarea căii de atac.

Va fi insă admis

recursul pentru motivul de ordine publică, invocat de recurenta-reclamantă,

referitor la neîntocmirea minutei.

Minuta este actul

procedural care se întocmește imediat după deliberare și care cuprinde soluția

pe care judecătorii o adoptă cu privire la litigiul supus judecății.

Judecata cauzei nu se

poate finaliza, în principiu, fără redactarea și pronunțarea unei minute.

Potrivit art. 258 C.

proc. civ., dispozitivul hotărârii se va întocmi de îndată și va fi semnat de

către judecători, sub sancțiunea nulității.

Pentru a fi incidente

dispozițiile articolului menționat este necesar ca minuta să nu existe sau să

nu fie semnată de judecătorii care au pronunțat decizia.

Această cerință se

impune pentru că, în acest fel, se garantează neschimbarea hotărârii.

Cum în cauză, se

constată neîntocmirea minutei, nulitatea absolută a hotărârii pronunțate este

atrasă, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, pentru

acest motiv de ordine publică, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., va fi admis recursul și (în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., se vor casa atât Decizia nr. 444 din 17 noiembrie 2010, cât și Decizia

nr. 468 din 8 decembrie 2010 de îndreptare, lămurire și completare a Încheierii

din 3 noiembrie 2010, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva Încheierilor de ședință

din 17 februarie 2010, 16 martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010, 10

noiembrie 2010, 16 noiembrie 2010 și 7 decembrie 2010, pronunțate în dosarul

nr. 5504.1/30/2007 de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Admite recursul

declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva Deciziilor nr. 444 din 17 noiembrie

2010 și nr. 468 din 8 decembrie 2010, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă.

Casează ambele decizii

și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2011.

Încheiere

Ședința publică din

12 octombrie 2011

S-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva încheierilor de ședință

din 17 februarie 2010, 16 martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010,10

noiembrie 2010, 16 noiembrie 2010 și 7 decembrie 2010, pronunțate în dosarul

nr. 5504.1/30/2007 de Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă, precum și

împotriva deciziilor nr. 444 din 17 noiembrie 2010 și nr. 468 din 8 decembrie

2010, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, Secția Civilă.

La apelul nominal se

prezintă intimații-pârâți SC S.J. SRL, SC C.A. SRL, M.G. și l., N.A. prin

avocat H.A., lipsă fiind recurenta reclamantă și intimații-pârâți Primăria

Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului Timișoara, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, SC

A.D.P. SA Timișoara, Prefectura Județului Timiș, Asociația de Proprietari

Timișoara, S. CO SA Timișoara, SC C.A. SA, Direcția Sanitară și pentru

Siguranța Alimentelor Timiș, U.E., U.P., S.N., S.E., O.B.D., O.B.E.G., M.V.l.,

M.R.I.M., V.T., B.S.V., B.S.C., B.L., M.B.A., P.I.E., P.D., P.E., C.G., C.G.N.,

C.G.D., C.G.N., C.A., D.V., D.A., M.A., M.V., O.M.V.E., G.V., V.E., V.T., M.D.,

T.G., P.C., K.V., K.S.E., B.E., D.N. și R.M.

Magistratul asistent

face referatul cauzei, arată că procedura de citare este legal îndeplinită și

că intimații M.D.O., O.B.E.G., O.M.V.EȘ., B.S.V. și B.L., SC C.A.C. SRL și SC

S.J. SRL, N.A. și N.J., V.E., M.I. și M.G. au depus concluzii scrise.

Mai arată că

recurenta-reclamantă, prin notele scrise depuse a invocat motivul de ordine

publică privind lipsa redactării minutei deciziei recurate, ceea ce are drept

consecință nulitatea acesteia.

Înalta Curte acordă

cuvântul în dezbateri, punând în vedere reprezentantei intimaților-pârâți să

pună concluzii și cu privire la motivul de nulitate invocat de recurenta

reclamantă.

Reprezentanta intimaților-pârâți

solicită respingerea motivului de nulitate invocat de recurenta-reclamantă,

arată că motivele de recurs sunt haotice, imposibil de încadrat în dispozițiile

art. 304 C. proc. civ. și solicită respingerea acestora cu obligarea recurentei

la plata cheltuielilor de judecată.

ÎNALTA CURTE

Având nevoie de timp

pentru a delibera

D I S P U N E:

Amână pronunțarea la

19 octombrie 2011.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2011.