ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7308/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 5504/30/2007, urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara, prin Decizia civilă nr. 590 din 27 iunie 2007 pronunțată în dosar nr. 2108/30/2007 de același tribunalul, cu consecința reținerii pricinii spre soluționare în primă instanță, reclamanta H. (B.) A., prin mandatar I.I., a solicitat, să se constate preluarea abuzivă, fără titlu, de către Statul Român, a imobilului situat administrativ în Timișoara, înscris în CF8111 Timișoara, nr. top 16982 - casă parte cu două etaje și teren în suprafață de 932 mp, rectificarea celei din urmă cărți funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei, constatarea nulității absolute a tuturor actelor de dispoziție și de administrare încheiate de Statul Român asupra imobilului, inclusiv a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pentru cele 18 apartamente din imobil cu pârâții chemați în judecată și evacuarea acestora, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2272 din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins acțiunea reclamantei iar prin Decizia civilă nr. 444 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond. La data de 1 octombrie 2011 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul declarat de reclamantă, împotriva Încheierilor de ședință din 17 februarie 2010, 16 martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010, 10 noiembrie 2010, 16 noiembrie 2010 și 7 decembrie 2010, pronunțate în dosarul nr. 5504.1/30/2007 de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, precum și împotriva Deciziilor nr. 444 din 17 noiembrie 2010 și nr. 468 din 8 decembrie 2010, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă în același dosar.

În susținerea recursului s-a arătat în esență că atât instanța de fond cât și instanța de apel au blocat accesul la judecarea contestației pe fond în procedura specială, prevăzută de Legea nr. 1/2010, cât și acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun. Cu privire la recursul declarat împotriva încheierilor de ședință prin care au fost soluționate incidentele procedurale, arată că, acestea sunt nule de drept, fiind soluționate de judecători care s-au pronunțat colateral în alte cauze privind contestația sau acțiunea de drept comun. Prin recursul îndreptat împotriva Deciziei nr. 468 din 8 decembrie 2010, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, vizând cererea de îndreptare, lămurire și completare dispozitiv, s-a susținut, în esență că în mod greșit instanța de apel nu a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. respingând ca neîntemeiată cererea sa. Prin petiția înregistrată la data de 6 octombrie 2011, recurenta reclamantă a invocat excepția nulității absolute a Deciziei nr. 444 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara pentru neredactarea minutei. Recursul declarat de reclamantă va fi admis pentru următoarele considerente: Analizând mai întâi criticile formulate împotriva Încheierilor de ședință din 17 februarie 2010, 16 martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010, 10 noiembrie 2010, 16 noiembrie 2010 și 7 decembrie 2010, se constată ca nefondate, urmând ca recursul îndreptat împotriva acestor încheieri să fie respins ca nefondat.

Astfel, rezultă că, prin Încheierile de ședință de la data de 17 februarie 2010 și 3 noiembrie 2010 s-au respins cererile reclamantei de sesizare a Curții Constituționale, prin cele de la 16 martie 2010 și 7 decembrie 2010 s-au respins cererile de reexaminare a amenzii aplicate reclamantei de către instanță, prin cele de la 9 și 16 noiembrie 2010 s-au respins cererile de recuzare formulate de reclamantă, iar prin cea de la 10 noiembrie 2010 s-a respins cererea de redeschidere a dezbaterilor formulate de aceeași reclamantă. Analizându-le pe rând, se constată că, împotriva Încheierii de ședință de la 17 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, reclamanta a mai declarat un recurs care a fost soluționat de instanța supremă prin Decizia nr. 5621 din 28 octombrie 2010, în sensul respingerii acestuia, astfel că, formularea unui nou recurs este imposibil de exercitat.

Recursul declarat împotriva Încheierii de la 3 noiembrie 2010, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, nu poate fi reținut, instanța de apel constatând în mod legal că excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă nu are legătură cu obiectul cauzei, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Cât privește criticile formulate împotriva încheierilor, prin care s-au soluționat cererile de recuzare, de reexaminare și de reluare a dezbaterilor, nici acestea nu pot fi reținute. Potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul. În susținerea motivelor de recurs, reclamanta se limitează la a susține, în mod general, că aceste încheieri sunt nule de drept, fiind soluționate de judecători care s-au pronunțat colateral în cauze privind contestația sau acțiunea de drept comun.

Cum motivele de recuzare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, în art. 27 pct. 1 - 9 C. proc. civ., și recurenta-reclamantă nu a arătat prin criticile formulate în ce constă nelegalitatea acestor încheieri, nu pot fi reținute ca fondate nici criticile îndreptate împotriva acestor încheieri. În ceea ce privește recursul declarat împotriva Încheierilor din 16 martie 2010 și 7 decembrie 2010) prin care s-au respins cererile de reexaminare a amenzii aplicate de instanță, se constată următoarele: Potrivit art. 108 5 alin. (3) C. proc. civ., cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a aplicat amenda, se soluționează prin încheiere irevocabilă dată în camera de consiliu, astfel că, împotriva acestor încheieri, nu se poate promova recurs.

Nu se poate reține nici critica formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de redeschidere a dezbaterilor. La data de 3 noiembrie 2010, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar, prin cererile depuse la data de 9 și 10 noiembrie 2010, reclamanta a solicitat redeschiderea dezbaterilor, arătând că înțelege să invoce nulitatea parțială a acestei încheieri, iar în caz de respingere recuzarea completului de judecată. Față de împrejurarea că solicitările reclamantei au fost formulate după pronunțarea soluției, în mod legal instanța de apel a respins cererea de redeschidere a dezbaterilor cu privire la o cauză asupra căreia deja s-a pronunțat și asupra căreia partea avea la îndemână exercitarea căii de atac.

Va fi insă admis recursul pentru motivul de ordine publică, invocat de recurenta-reclamantă, referitor la neîntocmirea minutei. Minuta este actul procedural care se întocmește imediat după deliberare și care cuprinde soluția pe care judecătorii o adoptă cu privire la litigiul supus judecății. Judecata cauzei nu se poate finaliza, în principiu, fără redactarea și pronunțarea unei minute. Potrivit art. 258 C. proc. civ., dispozitivul hotărârii se va întocmi de îndată și va fi semnat de către judecători, sub sancțiunea nulității. Pentru a fi incidente dispozițiile articolului menționat este necesar ca minuta să nu existe sau să nu fie semnată de judecătorii care au pronunțat decizia. Această cerință se impune pentru că, în acest fel, se garantează neschimbarea hotărârii.

Cum în cauză, se constată neîntocmirea minutei, nulitatea absolută a hotărârii pronunțate este atrasă, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, pentru acest motiv de ordine publică, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., va fi admis recursul și (în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se vor casa atât Decizia nr. 444 din 17 noiembrie 2010, cât și Decizia nr. 468 din 8 decembrie 2010 de îndreptare, lămurire și completare a Încheierii din 3 noiembrie 2010, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva Încheierilor de ședință din 17 februarie 2010, 16 martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010, 10 noiembrie 2010, 16 noiembrie 2010 și 7 decembrie 2010, pronunțate în dosarul nr. 5504.1/30/2007 de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Admite recursul declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva Deciziilor nr. 444 din 17 noiembrie 2010 și nr. 468 din 8 decembrie 2010, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Casează ambele decizii și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011. Încheiere Ședința publică din 12 octombrie 2011 S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva încheierilor de ședință din 17 februarie 2010, 16 martie 2010, 3 noiembrie 2010, 9 noiembrie 2010,10 noiembrie 2010, 16 noiembrie 2010 și 7 decembrie 2010, pronunțate în dosarul nr. 5504.1/30/2007 de Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă, precum și împotriva deciziilor nr. 444 din 17 noiembrie 2010 și nr. 468 din 8 decembrie 2010, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, Secția Civilă. La apelul nominal se prezintă intimații-pârâți SC S.J. SRL, SC C.A. SRL, M.G. și l., N.A. prin avocat H.A., lipsă fiind recurenta reclamantă și intimații-pârâți Primăria Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului Timișoara, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, SC A.D.P.

SA Timișoara, Prefectura Județului Timiș, Asociația de Proprietari Timișoara, S. CO SA Timișoara, SC C.A. SA, Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș, U.E., U.P., S.N., S.E., O.B.D., O.B.E.G., M.V.l., M.R.I.M., V.T., B.S.V., B.S.C., B.L., M.B.A., P.I.E., P.D., P.E., C.G., C.G.N., C.G.D., C.G.N., C.A., D.V., D.A., M.A., M.V., O.M.V.E., G.V., V.E., V.T., M.D., T.G., P.C., K.V., K.S.E., B.E., D.N. și R.M. Magistratul asistent face referatul cauzei, arată că procedura de citare este legal îndeplinită și că intimații M.D.O., O.B.E.G., O.M.V.EȘ., B.S.V. și B.L., SC C.A.C. SRL și SC S.J. SRL, N.A. și N.J., V.E., M.I. și M.G. au depus concluzii scrise. Mai arată că recurenta-reclamantă, prin notele scrise depuse a invocat motivul de ordine publică privind lipsa redactării minutei deciziei recurate, ceea ce are drept consecință nulitatea acesteia.

Înalta Curte acordă cuvântul în dezbateri, punând în vedere reprezentantei intimaților-pârâți să pună concluzii și cu privire la motivul de nulitate invocat de recurenta reclamantă. Reprezentanta intimaților-pârâți solicită respingerea motivului de nulitate invocat de recurenta-reclamantă, arată că motivele de recurs sunt haotice, imposibil de încadrat în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și solicită respingerea acestora cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

ÎNALTA CURTE

Având nevoie de timp pentru a delibera D I S P U N E: Amână pronunțarea la 19 octombrie 2011. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.