ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2202/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 13 mai 2011, S.Ș. și S.A. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 414 din 14 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, solicitând anularea acesteia pe temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuienții au arătat că decizia atacată este potrivnică deciziei civile nr. 107 din 07 februarie 2008, pronunțată de aceeași instanță.

Astfel, prin decizia atacată, pronunțată în recursul din al doilea ciclu procesual al cauzei, s-a considerat că cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției dobândite în baza Legii nr. 112/1995 este neîntemeiată, ceea ce vine în contradicție cu cele stabilite cu putere de lucru judecat prin decizia de casare din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, în sensul că reclamanților le este recunoscut de lege dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției dobândite în baza Legii nr. 112/1995. Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, deoarece hotărârile nu sunt potrivnice, fiind pronunțate după casarea cu rejudecare a cauzei.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., chestiune asupra căreia a rămas în pronunțare în ședința publică din 23 martie 2012, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Prin hotărâri definitive potrivnice se înțeleg acelea care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultat din hotărârea dată în primul dosar. Rezultă că nu sunt întrunite condițiile motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. atunci când soluțiile atacate ca fiind contradictorii sunt date în aceeași cauză, în etape procesuale diferite, determinate de căile de atac folosite de părți. Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. În cadrul aceluiași proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății.

În speță, prevalându-se de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuienții au solicitat anularea deciziei civile nr. 414 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara pe motiv că ar fi potrivnică deciziei de casare pronunțată de aceeași instanță în primul ciclu procesual al cauzei, respectiv decizia civilă nr. 107 din 07 februarie 2008. Din chiar aceste susțineri ale revizuienților, ca și din verificarea hotărârilor pretins potrivnice, reiese că acestea sunt pronunțate în același dosar, în etape procesuale diferite. Astfel, reclamanții S.Ș. și S.A.

au învestit Judecătoria Timișoara, la data de 22 martie 2007, cu o cerere de chemare în judecată a pârâților Statul Român prin Consiliul local al municipiului Timișoara și Primarul municipiului Timișoara, prin care au solicitat să se constate că odată cu imobilul construcție, cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, au dobândit în virtutea legii și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, în suprafață de 755,76 mp și să se dispună radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului susmenționat și înscrierea lor cu acest drept în cartea funciară. Prin sentința civilă nr. 4532 din 03 mai 2007, Judecătoria Timișoara a admis în parte acțiunea, sens în care a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate, înscris în C.F.

Timișoara, în suprafață de 321 mp și a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestei parcele. Prin decizia civilă nr. 885/ A din 31 octombrie 2007, Tribunalul Timiș, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței susmenționate și a admis apelul declarat de pârâți, cu consecința schimbării în parte a sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, ca neîntemeiată. Recursul declarat de reclamanți împotriva acestei din urmă decizii a fost admis, iar decizia recurată a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Această soluție a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 107 din 07 februarie 2008. În rejudecare, Tribunalul Timiș, secția civilă a pronunțat decizia civilă nr. 611/ A din 26 septembrie 2008, prin care a admis apelul reclamanților și a desființat sentința de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În fond după desființarea cu trimitere, cauza a fost soluționată de Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 7384 din 14 mai 2009. Prin această sentință s-a admis acțiunea și s-a constatat că reclamanții au dobândit odată cu imobilul construcție, în temeiul legii, și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, în suprafață de 860 mp, dispunându-se totodată înscrierea în C.F.

a dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestui teren. Sentința civilă nr. 7384 din 14 mai 2009 a fost atacată cu apel de către pârâți, iar prin decizia civilă nr. 773/ A din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului Timiș, secția civilă s-a admis apelul și s-a dispus schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii. Soluția din apel a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care prin decizia civilă nr. 414 din 14 aprilie 2011 a respins recursul reclamanților, ca nefondat.

Rezultă că, hotărârile invocate prin cererea de revizuire ca fiind potrivnice, deciziile civile nr. 414 din 14 aprilie 2011 și nr. 107 din 07 februarie 2008 ale Curții de Apel Timișoara, au fost pronunțate în același dosar, în etape procesuale diferite, cea din 2008 în recursul din primul ciclu procesual, iar cea din 2011 în recursul din al doilea ciclu procesual al cauzei, astfel că, potrivit celor anterior arătate, ele nu sunt hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În concluzie, reținând că, în speță, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate ce decurge din art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceea ca hotărârile pretins potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă și o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienții S.Ș. și S.A. împotriva deciziei nr. 414 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012.