ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2202/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 13 mai

2011, S.Ș. și S.A. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 414 din 14

aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, solicitând anularea

acesteia pe temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuienții au arătat că decizia atacată este potrivnică deciziei civile nr.

107 din 07 februarie 2008, pronunțată de aceeași instanță.

Astfel, prin decizia

atacată, pronunțată în recursul din al doilea ciclu procesual al cauzei, s-a

considerat că cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra terenului

aferent construcției dobândite în baza Legii nr. 112/1995 este neîntemeiată,

ceea ce vine în contradicție cu cele stabilite cu putere de lucru judecat prin

decizia de casare din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, în sensul că

reclamanților le este recunoscut de lege dreptul de proprietate asupra

terenului aferent construcției dobândite în baza Legii nr. 112/1995.

Intimații au depus

întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă,

deoarece hotărârile nu sunt potrivnice, fiind pronunțate după casarea cu

rejudecare a cauzei.

Examinând

admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ., chestiune asupra căreia a rămas în pronunțare în ședința

publică din 23 martie 2012, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin hotărâri

definitive potrivnice se înțeleg acelea care s-au pronunțat în dosare separate,

prin hotărârea din cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru

judecat rezultat din hotărârea dată în primul dosar.

Rezultă că nu sunt întrunite

condițiile motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

atunci când soluțiile atacate ca fiind contradictorii sunt date în aceeași

cauză, în etape procesuale diferite, determinate de căile de atac folosite de

părți.

Aceasta deoarece,

prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi

de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe

cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri

potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. În cadrul aceluiași

proces, însă, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă,

în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele

anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății.

În speță,

prevalându-se de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuienții au

solicitat anularea deciziei civile nr. 414 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel

Timișoara pe motiv că ar fi potrivnică deciziei de casare pronunțată de aceeași

instanță în primul ciclu procesual al cauzei, respectiv decizia civilă nr. 107

din 07 februarie 2008.

Din chiar aceste

susțineri ale revizuienților, ca și din verificarea hotărârilor pretins

potrivnice, reiese că acestea sunt pronunțate în același dosar, în etape

procesuale diferite.

Astfel, reclamanții

S.Ș. și S.A. au învestit Judecătoria Timișoara, la data de 22 martie 2007, cu o

cerere de chemare în judecată a pârâților Statul Român prin Consiliul local al

municipiului Timișoara și Primarul municipiului Timișoara, prin care au

solicitat să se constate că odată cu imobilul construcție, cumpărat în baza

Legii nr. 112/1995, au dobândit în virtutea legii și dreptul de proprietate asupra

terenului aferent construcției, în suprafață de 755,76 mp și să se dispună

radierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului

susmenționat și înscrierea lor cu acest drept în cartea funciară.

Prin sentința civilă

nr. 4532 din 03 mai 2007, Judecătoria Timișoara a admis în parte acțiunea, sens

în care a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra

terenului aferent construcției cumpărate, înscris în C.F. Timișoara, în

suprafață de 321 mp și a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului

Român și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestei

parcele.

Prin decizia civilă

nr. 885/ A din 31 octombrie 2007, Tribunalul Timiș, secția civilă a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței susmenționate și a

admis apelul declarat de pârâți, cu consecința schimbării în parte a sentinței,

în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, ca neîntemeiată.

Recursul declarat de

reclamanți împotriva acestei din urmă decizii a fost admis, iar decizia

recurată a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță. Această soluție a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 107 din 07 februarie 2008.

În rejudecare,

Tribunalul Timiș, secția civilă a pronunțat decizia civilă nr. 611/ A din 26

septembrie 2008, prin care a admis apelul reclamanților și a desființat

sentința de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

În fond după

desființarea cu trimitere, cauza a fost soluționată de Judecătoria Timișoara

prin sentința civilă nr. 7384 din 14 mai 2009. Prin această sentință s-a admis

acțiunea și s-a constatat că reclamanții au dobândit odată cu imobilul

construcție, în temeiul legii, și dreptul de proprietate asupra terenului

aferent construcției, în suprafață de 860 mp, dispunându-se totodată înscrierea

în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestui teren.

Sentința civilă nr.

7384 din 14 mai 2009 a fost atacată cu apel de către pârâți, iar prin decizia

civilă nr. 773/ A din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului Timiș, secția civilă s-a

admis apelul și s-a dispus schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii

acțiunii.

Soluția din apel a

fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care prin decizia

civilă nr. 414 din 14 aprilie 2011 a respins recursul reclamanților, ca

nefondat.

Rezultă că,

hotărârile invocate prin cererea de revizuire ca fiind potrivnice, deciziile

civile nr. 414 din 14 aprilie 2011 și nr. 107 din 07 februarie 2008 ale Curții

de Apel Timișoara, au fost pronunțate în același dosar, în etape procesuale

diferite, cea din 2008 în recursul din primul ciclu procesual, iar cea din 2011

în recursul din al doilea ciclu procesual al cauzei, astfel că, potrivit celor

anterior arătate, ele nu sunt hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

În concluzie,

reținând că, în speță, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate ce

decurge din art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aceea ca hotărârile pretins

potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite, Înalta Curte constată că

cererea de revizuire este inadmisibilă și o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienții S.Ș. și S.A.

împotriva deciziei nr. 414 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2012.