ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3725/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 09 iunie 2010 a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. 666/59/2010, cererea de revizuire a deciziei

nr. 795 din 13 aprilie 2010

a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

formulată de

revizuentul A.V.

, în temeiul dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, s-a

arătat că decizia a cărei revizuire se solicită a fost „dată cu aprecierea greșită

a legii și potrivnic dată de instanță în una și aceeași pricină”.

Prin decizia civilă nr. 1026 din 21 aprilie

2011, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a

declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare

a cererii de revizuire, reținând că, din punct de vedere al competenței, legiuitorul

a stabilit că cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

motiv de revizuire invocat în cauză, se va îndrepta la instanța mai mare în grad

față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Examinând cererea de revizuire cu care

a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanța

constată următoarele:

Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de

judecată din 24 mai 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității

cererii de revizuire, excepție care este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 326

alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii

și la faptele pe care se întemeiază”.

Această dispoziție legală fixează limitele

în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul

de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit dispozițiilor art. 322

alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, acest motiv de revizuire sancționează

încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat

soluții contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană

a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea care îi

este favorabilă, iar ieșirea din această situație nu se poate realiza decât prin

revizuirea și, concomitent, anularea ultimei hotărâri.

Rezultă din aceeași dispoziție procesuală

indicată mai sus, că una din condițiile esențiale, necesară pentru admisibilitatea

unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este ca hotărârile așa-zis potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite.

În cauza dedusă judecății, se constată

că s-a solicitat revizuirea deciziei

nr. 795 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost admis recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 6 din

12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 2558/115/2009

și a fost modificată parțial sentința recurată, în sensul că a fost respinsă contestația

formulată de A.V.

Prin cererea de revizuire formulată,

revizuentul A.V. a solicitat respingerea recursului declarat de Casa Județeană de

Pensii Caraș-Severin și repunerea sa în drepturile acordate de lege, fără însă a

indica vreo hotărâre judecătorească potrivnică deciziei nr. 795 din 13 aprilie 2010

a Curții de Apel Timișoara, care să respecte cerințele prevăzute de art.

322 pct. 7 C. proc. civ

.

Or, rațiunea reglementării revizuirii

prevăzute de acest text de lege se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea

principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în

dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Însă, aspectele invocate prin cererea

de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin

care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului

judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității

de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv

că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Aceasta deoarece în cadrul aceluiași

proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă în diferite

faze sau cicluri procesuale soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final

o singură hotărâre pune capăt judecății.

În consecință, față de cele arătate,

se constată că nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru admisibilitatea unei

cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel

încât se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul

A.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire a deciziei nr. 795 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul A.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 mai 2012.