ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6894/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava, la data de 5 iulie 2010, sub nr. 7168/86/2010, cerere

trimisă prin poștă la data de 29 iunie 2010 (conform ștampilei poștei de pe

plicul de la fila X dosar), P.O. și P.G.C. au solicitat revizuirea Deciziei

civile nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava, pe motiv că este

potrivnică Deciziei civile nr. 1297 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel

Suceava.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenții au arătat

că sunt moștenitorii defunctului P.T., sens în care au obținut certificatul de

moștenitor din 16 decembrie 1999, în care a fost cuprinsă casa de locuit - corp

construcție C2, situată în comuna Mălini, jud. Suceava și terenul în suprafața

de 1.800 mp aferent acestei construcții.

Imobilul casă identificat

în certificatul de moștenitor a fost edificat prin contribuția exclusivă a

defunctului P.T.

La data de 15

septembrie 2000, P.D., mama defunctului P.T., i-a chemat în judecată,

solicitând a se scoate din certificatul de moștenitor atât suprafața de teren

de 1.800 mp, cât și construcția edificată de defunct în perioada 1986 - 1989.

Acțiunea reclamantei

P.D., continuată după decesul acesteia de moștenitori, a fost admisă doar în

parte, instanța dispunând scoaterea din certificatul de moștenitor numai a suprafeței

de 1800 mp teren intravilan, iar cu privire la imobilul construcție a statuat

definitiv și irevocabil că acesta a fost edificat prin aportul exclusiv al

defunctului P.T.

Prin Decizia nr. 1297

din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava a statuat în mod clar că s-a

făcut dovada contribuției exclusive a lui P.T. la edificarea imobilului

construcție C2. A mai specificat instanța că, în cazul în care reclamanta sau

moștenitorii acesteia apreciază că imobilul - casă este un bun propriu, au la

dispoziție fie o acțiune în revendicare, fie o acțiune de partaj, în condițiile

în care se recunoaște vreo contribuție a lui P.T. la edificarea imobilului.

În anul 2010, la data

de 14 iunie, în Dosarul nr. 8573/86/2009, având ca obiect anulare act și partaj

succesoral, se pronunță o altă decizie definitivă și irevocabilă, respectiv

Decizia nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava, prin care

moștenitorilor defunctului P.T. le este, practic, luat orice drept asupra

construcției C2, edificată exclusiv de defunct.

Deși acțiunea ce a

făcut obiectul ultimei judecați nu a fost o acțiune în revendicare, așa cum

recomandase Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 1297 din 19 octombrie 2004,

ci o acțiune de partaj în care nu se recunoștea nicio contribuție a defunctului

P.T., Tribunalul Suceava pronunță la 14 iunie 2010 o hotărâre total contrară

față de cea pronunțată de Curtea de Apel Suceava la nivelul anului 2004.

În concluzie,

revizuenții au arătat că, întrucât litigiile s-au purtat între aceleași părți,

iar obiectul l-a constituit același imobil, precum și apartenența dreptului de

proprietate asupra acestuia, sunt întrunite condițiile cazului de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 180

din 19 octombrie 2010, Tribunalul Suceava, secția civilă, a declinat competența

de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, reținând că aceasta este instanța mai mare în grad față de instanțele

care au pronunțat hotărârile pretins potrivnice și, prin urmare, instanța

competentă să judece cererea de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art.

323 alin. (2) C. proc. civ.

În urma declinării,

cererea de revizuire s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 5 ianuarie 2011, sub nr. 7168/86/2010.

Examinând cererea de

revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea

reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea de a se

înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au

dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași

cauză și aceleași părți; așadar, este necesar ca hotărârile pretins potrivnice

să conțină elementele caracteristice pentru existența autorității de lucru

judecat, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză, cerută art.

1201 C. civ.

În speță, nu este

întrunită cerința triplei identități, de părți, obiect și cauză, între

procesele în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice, respectiv

Decizia civilă nr. 1297 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava și

Decizia civilă nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava.

Astfel, primul proces

a fost pornit de reclamanta P.D. și continuat de moștenitorii acesteia, P.V.,

L.A., G.A., N.J., P.G., P.P. și I.M. în contradictoriu cu pârâții P.O. și

P.G.C., solicitându-se instanței anularea parțială a certificatul de moștenitor

emis de pe urma defunctului P.T., în sensul excluderii din masa succesorală a

suprafeței de teren de 1.800 mp teren și a casei de locuit situată în sat

Pâraie, comuna Mălini, județul Suceava.

Acest proces a fost

soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 1297 din 19 octombrie 2004 a

Curții de Apel Suceava, pronunțată în recurs, prin care s-a menținut Sentința

de fond nr. 2103 din 10 septembrie 2001 a Judecătoriei Fălticeni, conform

căreia acțiunea a fost admisă în parte, dispunându-se anularea parțială a

certificatului de moștenitor, în sensul excluderii din masa succesorală a

defunctului P.T. a suprafeței de teren de 1.800 mp.

În cel de-al doilea

proces, reclamantul P.C.G. a chemat în judecată pe pârâții L.A., N.J., G.A.,

P.G., P.P. și I.M. (moștenitori ai defunctei P.D.), solicitând să se constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. Y

din 14 martie 2002 încheiat între P.D. și pârâta L.A. și să se dispună

partajarea averii succesorale a defunctei P.D., în cote de 1/7 pentru fiecare

dintre părți; pârâta L.A. a formulat cerere reconvențională, solicitând să se

constate că imobilele casă de locuit C2 și șură C4, așa cum sunt ele

individualizate în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a cerut a

se constata prin acțiunea principală, au fost proprietatea exclusivă a

defunctei vânzătoare P.D. și că aceasta a dobândit prin accesiune imobiliară

artificială dreptul de proprietate asupra construcțiilor casă C1 și magazie C3,

edificate pe terenul proprietatea sa exclusivă de autorul reclamantului,

defunctul P.T., și soția acestuia, P.O.

Acest din urmă proces

a fost soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 941 din 14 iunie 2010 a

Tribunalului Suceava, secția civilă, pronunțată în recurs, dispunându-se

modificarea în parte a Sentinței de fond nr. 133 din 18 ianuarie 2008 a

Judecătoriei Fălticeni, sens în care s-a admis și capătul de cerere privind

constatarea dreptului de proprietate al defunctei P.D. cu privire la

construcția casă de locuit C2, situată în sat Pâraie, comuna Mălini, județul

Suceava.

Din analiza

comparativă a elementelor acțiunilor din cele două procese, rezultă că obiectul

acestora este diferit, primul proces vizând anularea certificatului de

moștenitor emis de pe urma defunctului P.T., iar cel de-al doilea anularea unui

contract de vânzare-cumpărare, partajul succesoral al defunctei P.D. și

constatarea dreptului de proprietate al acestei din urmă defuncte asupra

imobilelor înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare atacat.

Nefiind îndeplinită

cerința triplei identități caracteristică autorității de lucru judecat, mai

precis în ceea ce privește obiectul, cererea de revizuire formulată în cauză

este neîntemeiată.

Fundamentul cererii

de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă puterea

de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile și care nu poate fi contrazisă

printr-o altă hotărâre, dată însă într-un litigiu în care sunt aceleași părți,

cu același obiect și aceeași cauză.

Nefiind vorba despre

identitate de obiect între litigiile în discuție, în speță nu se poate reține

că prin Decizia civilă nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava, prin

care s-a constatat dreptul de proprietate al defunctei P.D. cu privire la

construcția casă de locuit C2, s-ar fi încălcat puterea de lucru judecat a

Deciziei civile nr. 1297/2004 a Curții de Apel Suceava, în sensul art. 322 pct.

7 C. proc. civ., de natură să determine anularea primei hotărâri dintre cele

enunțate.

În realitate,

revizuenții invocă faptul că în ultimul litigiu, finalizat cu Decizia civilă

nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava, nu au fost respectate cele

statuate în considerentele hotărârii irevocabile date în primul proces, în

sensul că autorul lor, defunctul P.T., a edificat prin contribuție exclusivă

construcția casă de locuit C2, fiind astfel proprietarul respectivei

construcții.

Or, încălcarea

autorității de lucru judecat trebuie să rezulte din dispozitivele hotărârilor

invocate, întrucât acestea dobândesc autoritate de lucru judecat, iar nu din

considerente.

Prin urmare, este

lipsit de relevanță din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. dacă hotărârea dată în primul proces ar cuprinde

considerente contrarii celor statuate prin dispozitivul ultimei hotărâri,

relevant fiind că prin dispozitivul primei hotărâri nu se constată un drept

potrivnic celui stabilit prin dispozitivul ultimei hotărâri, referitor la

calitatea de proprietar asupra construcției casă de locuit C2.

De altfel, contrar

susținerilor revizuenților, nici considerentele hotărârii irevocabile date în

primul proces nu statuează în sensul dreptului de proprietate al defunctului

P.T. asupra construcției în discuție.

Astfel, conform celor

ce rezultă din considerentele Deciziei civile nr. 1297 din 19 octombrie 2004 a

Curții de Apel Suceava, motivarea instanței de fond în sensul că excluderea

casei din masa succesorală stabilită prin certificatul de moștenitor atacat nu

se justifică întrucât defunctul P.T. a edificat-o prin contribuție proprie, a

fost substituită de instanța de recurs. Argumentele pentru care instanța de

recurs a confirmat soluția fondului de respingere a acțiunii reclamantei P.D.

în anularea certificatului de moștenitor emis după fiul său P.T., în sensul

excluderii din masa succesorală a defunctului a construcției C2, au fost că

certificatul de moștenitor nu constituie titlu de proprietate între cei care au

consimțit la eliberarea lui și nici față de terțele persoane și deci nu face

dovada dreptului de proprietate al moștenitorului asupra bunurilor înscrise în

masa succesorală; că dacă reclamanta apreciază că imobilul casă este bunul său

propriu are la dispoziție o acțiune în revendicare sau o acțiune de partaj, în

ipoteza recunoașterii unei contribuții a defunctului P.T. la edificarea casei;

că numai în cadrul unei asemenea acțiuni se poate stabili natura juridică a

imobilului respectiv, precum și eventualele drepturi de creanță în raport de

contribuția efectivă a fiecăruia. Prin urmare, problema titularului dreptului

de proprietate asupra construcției C2 nu a fost tranșată în primul proces.

În concluzie, din

perspectiva condițiilor reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., după cum

deja s-a arătat, acestea nu sunt întrunite, astfel că cererea de revizuire

privind Decizia civilă nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava și

Decizia civilă nr. 1297 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava va fi

respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuenții P.G.C. și P.O. împotriva Deciziei nr. 1297

din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă și a Deciziei

nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 12 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA