ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5621/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 17

februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, s-a

respins cererea formulată de reclamanta apelantă H.B.A., privind sesizarea

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, întrucât

a fost făcută cu rea credință și în mod abuziv, cu încălcarea art. 723 C. proc.

civ., și a art. 3 din Decretul nr. 31/1954, în condițiile în care aceeași

cerere de sesizare a Curții Constituționale a mai fost formulată în cadrul

aceluiași litigiu, acesta fiind și motivul pentru care nu se poate proceda la

judecarea cauzei.

In

conformitate cu art. 1081 alin. (1) pct. l lit. a) C. proc. civ., a aplicat

reclamantei apelante H.B.A. o amendă de 500 RON.

A respins

cererea de recuzare formulată de reclamanta-apelantă, ca inadmisibilă în

temeiul art. 28 alin. (3) și art. 30 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere

că a mai fost formulată o cerere de recuzare, iar prezenta cerere nu este

motivată în fapt și în drept.

Executorie cu

privire la amenda judiciară.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel, a reținut că apelanta H.B.A. a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. X și art. XI din O.U.G. nr.

114 din 23 decembrie 2009, cu rea credință și în mod abuziv, cu încălcarea

dispozițiilor art. 723 C. proc. civ., și a art. 3 din Decretul nr. 31/1954, în

condițiile în care aceeași cerere de sesizare a Curții Constituționale a mai

fost formulată în cadrul aceluiaș litigiu.

Împotriva încheierii

din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, anticipat, a declarat recurs H.B.A.

susținând că excepția de neconstituționalitate are legătură cu cauza, inclusiv

cu instanța, întrucât privesc organizarea judecătorească, independența

instanței, a actului de justiție.

Recursul nu

este fondat.

Prin

încheierea din 6 mai 2008 Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins ca

inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu motivarea că

textele de lege invocate nu au legătură cu fondul cauzei, respectiv

retrocedarea în natură a unui imobil și constatarea nulității absolute a

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 10/2001.

In fața

Curții de Apel Timișoara, secția civilă, reclamanta H.B.A. a formulat din nou

excepția de neconstituționalitate invocată în fața Tribunalului, cerere ce a făcut

ca instanța de recurs prin încheierea din 16 octombrie 2008 să respingă

sesizarea.

Potrivit art.

29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a

unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare dacă are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

Cu referire

la excepția invocată de recurentă, aceasta nu vizează dispozițiile legale ce

reglementează fondul cauzei ci se referă la norme procedurale vizând

organizarea judecătorească, iar pe de altă parte cererea de sesizare a Curții

Constituționale este făcută cu rea credință și în mod abuziv în condițiile în

care recurenta a mai formulat o astfel de cerere.

Față de cele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta H.B.A. împotriva încheierii de ședință din 17

februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.