ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5582/2010

Asupra recursului civil de față constată următoarele: Prin cererea formulată în Dosar nr. 647/59/2008 al Curții de Apd Timișoara, având ca obiect o contestație în anulare, contestatoarea H. (B.) A., prin mandatar I.I., a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 și 11 din O.U.G. nr. 114/2009, în raport de dispozițiile art. 108 alin. (3) și (4), art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (2) și (5), art. 1 alin. (1)-(5), art. 2 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 54 alin. (1) și (2), art. 73 alin. (3), art. 82 alin. (2) și art. 148 alin. (2)-(4) din Constituția României, revizuită și republicată.

Prin încheierea din 09 februarie 2010, pronunțată în același dosar, Curtea de Apd Timișoara a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate invocată. Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reținut că sesizarea Cuiții Constituționale este admisibilă doar atunci când norma a cărei neconstituționalitate se invocă are legătură cu cauza. Contestatoarea nu a dovedit existența acelui drept subiectiv concret încălcat în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, în condițiile în care excepția invocată vizează aspecte care țin de finanțarea instanțelor de judecată. La data de 008 februarie 2010, contestatoarea a declarat recurs împotrivi „eventualei încheieri motivate de respingere a sesizării Curții Constituționale”.

Invocând la modul general dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, recurenta a arătat, în esență, că excepția are legătură cu cauza, deoarece separația puterilor în stat trebuie respectată. Recursul declarat este inadmisibil, urmând a fi respins față de cele ce succed: În cauză, la data de 08 februarie 2010, anterior pronunțării încheierii din 09 februarie 2010, prin care Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, contestatoarea a declarat recurs cu o zi înainte ca instanța să se pronunțe, împotriva „eventualei” încheieri de respingere a cererii sale. Se constată, așadar, că la data la care contestatoarea a exercitat calea de atac, nu exista o soluție a instanței de judecată, susceptibilă de a fi atacată cu recurs, ceea ce înseamnă că față de niciuna din părțile din dosar nu se născuse dreptul procesual de a beneficia de o cale de atac.

Prin urmare, reclamanta nu putea exercita un drept eventual, împotriva unei „eventuale” încheieri de respingere a cererii de sesizare a Curții de Constituționale. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat se va privi ca inadmisibil și va fi respins ca atare. Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta-contestatoare va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC C.A.C. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva încheierii din 09 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Obligă pe recurentă la 800 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC C.A.C. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.