ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5582/2010

Asupra

recursului civil de față constată următoarele:

Prin cererea formulată în Dosar nr.

647/59/2008 al Curții de Apd Timișoara, având ca obiect o contestație în

anulare, contestatoarea H. (B.) A., prin mandatar I.I., a solicitat sesizarea

Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 10 și 11 din O.U.G. nr. 114/2009, în raport de dispozițiile

art. 108 alin. (3) și (4), art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126

alin. (2) și (5), art. 1 alin. (1)-(5), art. 2 alin. (2), art. 15 alin. (1),

art. 16 alin. (1) și art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53

alin. (1), art. 54 alin. (1) și (2), art. 73 alin. (3), art. 82 alin. (2) și

art. 148 alin. (2)-(4) din Constituția României, revizuită și republicată.

Prin

încheierea din 09 februarie 2010, pronunțată în același dosar, Curtea de Apd

Timișoara a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția

de neconstituționalitate invocată.

Pentru a

decide astfel, Curtea de apel a reținut că sesizarea Cuiții Constituționale

este admisibilă doar atunci când norma a cărei neconstituționalitate se invocă

are legătură cu cauza.

Contestatoarea

nu a dovedit existența acelui drept subiectiv concret încălcat în calea

extraordinară de atac a contestației în anulare, în condițiile în care excepția

invocată vizează aspecte care țin de finanțarea instanțelor de judecată.

La data de 008

februarie 2010, contestatoarea a declarat recurs împotrivi „eventualei

încheieri motivate de respingere a sesizării Curții Constituționale”.

Invocând la

modul general dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, recurenta a arătat,

în esență, că excepția are legătură cu cauza, deoarece separația puterilor în

stat trebuie respectată.

Recursul

declarat este inadmisibil, urmând a fi respins față de cele ce succed:

În cauză, la

data de 08 februarie 2010, anterior pronunțării încheierii din 09 februarie

2010, prin care Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale, contestatoarea a declarat recurs cu o zi înainte ca instanța

să se pronunțe, împotriva „eventualei” încheieri de respingere a cererii sale.

Se constată,

așadar, că la data la care contestatoarea a exercitat calea de atac, nu exista

o soluție a instanței de judecată, susceptibilă de a fi atacată cu recurs, ceea

ce înseamnă că față de niciuna din părțile din dosar nu se născuse dreptul

procesual de a beneficia de o cale de atac.

Prin urmare,

reclamanta nu putea exercita un drept eventual, împotriva unei „eventuale”

încheieri de respingere a cererii de sesizare a Curții de Constituționale.

Având în

vedere cele expuse mai sus, recursul declarat se va privi ca inadmisibil și va

fi respins ca atare.

Față de

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta-contestatoare va fi obligată la

plata cheltuielilor de judecată către intimata SC C.A.C. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclamanta H. (B.) A. împotriva încheierii din

09 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Obligă pe

recurentă la 800 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC C.A.C.

SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.