ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1444/2010

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată

următoarele:

Prin încheierea din 16 iunie 2009, pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosar nr. 9637/325/2006, a respins

ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta recurentă V.V. de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții

din O.U.G. nr. 137/2008.

Curtea de Apel Timișoara a constatat că reclamanta

recurentă a mai formulat o cerere similară, soluționată deja irevocabil de

Înalta Curte de Casație și Justiție, care a constatat că textele a căror

neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a

declarat recurs reclamanta V.V.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc.

civ., recurenta a arătat că excepția de neconstituționalitate are legătură cu

soluționarea cauzei, deoarece judecătorii nu pot face dovada independenței lor

față de executiv, din moment ce acceptă să fie remunerați de Ministerul

Justiției.

La 9 decembrie 2009, recurenta reclamantă a depus la

dosar o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 50/2006, nr. 154/2007, nr.

137/2008, Legii nr. 137/2008, precum și o cerere de recurs împotriva încheierii

prin care Înalta Curte îi va respinge cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

La 25 februarie 2010, recurenta reclamantă a depus o

nouă cerere, prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale și cu

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. X și art. XI din O.U.G.

nr. 114/2009.

Analizând cererea de sesizare a Curții

Constituționale, instanța constată că aceasta nu este fondată.

Recursul aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție are ca obiect încheierea prin care Curtea de Apel Timișoara a respins cererea

reclamantei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a unor texte de lege, iar reclamanta invocă excepția de

neconstituționalitate a unor acte normative care vizează finanțarea și

organizarea sistemului judiciar.

Or, este evident că normele de organizare și finanțare

a justiției nu au legătură cu soluționarea cauzei reclamantei.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva

încheierii din 16 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte constată

că dosarul nr. 9637/325/2006 al acestei instanțe are ca obiect recursurile

declarate de reclamantă împotriva încheierilor de ședință pronunțate la data de

20 iunie 2008 și 6 iunie 2009, prin care au fost invocate excepții de neconstituționalitate.

La 16 iunie 2009, în fața Curții de Apel Timișoara, reclamanta

a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 137/2008 pentru prorogarea unor

termene în raport de prevederile art. 108 alin. (3) și (4), art. 115 alin. (5),

art. 124 alin. (1), (2) și (3), art. 126 alin. (2) și (5), art. 1 alin. (3)-(5),

art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53

alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. k) și l), art. 82 alin. (2), art. 148 alin. (2)

și (4) din Constituția României.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor de judecată de neconstituționalitate a unei dispoziții legale care

are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi

obiectul acestuia.

Prin urmare, actul normativ care vizează prorogarea

termenului până la care înregistrările din ședința de judecată se vor face prin

mijloace audio sau video nu are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece

vizează aspecte care țin de organizarea justiției ca serviciu public.

Reclamanta nu poate pretinde că amânarea intrării în

vigoare a acestor dispoziții legale are legătură cu judecarea cauzei sub

aspectul dreptului la un proces echitabil, deoarece, conform Codului de

procedură civilă, grefierul are obligația de a consemna în încheiere toate

susținerile părților și dispozițiile instanței, eventualele inadvertențe sau

erori putând fi corectate la solicitarea părților.

Pe cale de consecință, încheierea atacată a fost

pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Față de cele arătate, recursul declarat se va privi ca

nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Respinge

recursul declarat de reclamanta V.V. împotriva încheierii din 16 iunie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosarul nr.

9637/325/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 4 martie 2010.