ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1444/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin încheierea din 16 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosar nr. 9637/325/2006, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta recurentă V.V. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din O.U.G. nr. 137/2008. Curtea de Apel Timișoara a constatat că reclamanta recurentă a mai formulat o cerere similară, soluționată deja irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a constatat că textele a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu soluționarea cauzei. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta V.V.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece judecătorii nu pot face dovada independenței lor față de executiv, din moment ce acceptă să fie remunerați de Ministerul Justiției. La 9 decembrie 2009, recurenta reclamantă a depus la dosar o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 50/2006, nr. 154/2007, nr. 137/2008, Legii nr. 137/2008, precum și o cerere de recurs împotriva încheierii prin care Înalta Curte îi va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. La 25 februarie 2010, recurenta reclamantă a depus o nouă cerere, prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale și cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. X și art. XI din O.U.G.

nr. 114/2009. Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța constată că aceasta nu este fondată. Recursul aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție are ca obiect încheierea prin care Curtea de Apel Timișoara a respins cererea reclamantei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor texte de lege, iar reclamanta invocă excepția de neconstituționalitate a unor acte normative care vizează finanțarea și organizarea sistemului judiciar. Or, este evident că normele de organizare și finanțare a justiției nu au legătură cu soluționarea cauzei reclamantei.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 16 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că dosarul nr. 9637/325/2006 al acestei instanțe are ca obiect recursurile declarate de reclamantă împotriva încheierilor de ședință pronunțate la data de 20 iunie 2008 și 6 iunie 2009, prin care au fost invocate excepții de neconstituționalitate. La 16 iunie 2009, în fața Curții de Apel Timișoara, reclamanta a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 137/2008 pentru prorogarea unor termene în raport de prevederile art. 108 alin. (3) și (4), art. 115 alin. (5), art. 124 alin. (1), (2) și (3), art. 126 alin. (2) și (5), art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. k) și l), art. 82 alin. (2), art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor de judecată de neconstituționalitate a unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Prin urmare, actul normativ care vizează prorogarea termenului până la care înregistrările din ședința de judecată se vor face prin mijloace audio sau video nu are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece vizează aspecte care țin de organizarea justiției ca serviciu public.

Reclamanta nu poate pretinde că amânarea intrării în vigoare a acestor dispoziții legale are legătură cu judecarea cauzei sub aspectul dreptului la un proces echitabil, deoarece, conform Codului de procedură civilă, grefierul are obligația de a consemna în încheiere toate susținerile părților și dispozițiile instanței, eventualele inadvertențe sau erori putând fi corectate la solicitarea părților. Pe cale de consecință, încheierea atacată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Față de cele arătate, recursul declarat se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Respinge recursul declarat de reclamanta V.V. împotriva încheierii din 16 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în dosarul nr. 9637/325/2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2010.