ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3922/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M.C. SRL a formulat recurs împotriva încheierii din 30 martie 2010 și a sentinței civile nr. 635/C din 15 aprilie 2010 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5629/1/30/2009, în contradictoriu cu pârâții – intimați Consiliul Județean Timiș, D.G.A.S.P.C. și SC P. SA Hunedoara, având ca obiect suspendare executare act administrativ. În ședința de judecată de la termenul din 22 iulie 2010, recurenta a invocat excepția de necompetență funcțională a Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, față de prevederile art. 287 16 și art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 76/2010 și a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 287 16 și art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006. În motivarea cererii, recurenta arată că a solicitat și nulitatea contractului de achiziții, dispozițiile art. 287 16 și art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006 impun trimiterea cauzei la Secția comercială a Curții de Apel Timișoara. Recurenta mai invocă, în baza art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 republicată, înainte de soluționarea excepției de necompetență funcțională, neconstituționalitatea art. 287 16 și art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006, solicitând instanței sesizarea conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curții Constituționale cu judecarea acestei excepții.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 22 iulie 2010 a dispus respingerea excepției de necompetență a Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara în soluționarea recursurilor formulate de SC M.C. SRL. De asemenea, a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 287 16 și art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2010. Încheierea s-a pronunțat cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare asupra soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Pentru a pronunța această sentință instanța, analizând cu prioritate dispozițiile art. 137 C. proc.

civ. a reținut, raportat la dispozițiile exprese ale art. II din O.U.G. nr. 76/2010, că în speța de față nu sunt incidente prevederile acestui act normativ, și anume art. 287 16 și art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că în litigiu competența de soluționare aparține Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel că va respinge excepția de necompetență a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Referitor la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 16 și art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006, Curtea constată că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.

Examinând admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta SC M.C. SRL. Recurenta a susținut că în mod netemeinic și nelegal a fost respinsă sesizarea Curții Constituționale cu judecarea excepției de neconstituționalitate invocată, întrucât această excepție este admisibilă, în contextul în care potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța în fața căreia s-a ridicat o asemenea excepție este obligată numai să cerceteze dacă s-a mai invocat o asemenea excepție și dacă este admisibilă sau nu.

Prin cererea completatoare la motivele de recurs recurenta a susținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 întrucât: - excepția invocată privește o lege, ordonanță sau o dispoziție dintr-un act în vigoare, în speță, art. 287 16 și art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006; - dispoziția respectivă nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; - excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei, respectiv reprezintă temeiul de drept al acțiunii.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit art. 29 alin. (1) – Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. La alin. (5) al acestui articol se prevede că „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară…”.

În cauză, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 287 16 și art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2010, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 22 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate și anume legătura cu fondul cauzei, pentru următoarele motive: Dispozițiile contestate pe calea excepției de neconstituționalitate, respectiv art. 287 16 și art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G.

nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2010, nu au legătură cu soluționarea recursului înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, deoarece fondul cauzei soluționat la 30 martie 2010 este anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 76/2010. Pe cale de consecință, în mod corect s-a constatat de către Curtea de Apel Timișoara că nu există o legătură între soluționarea recursului și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 16 și art. 286 alin. (1) 1 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2010. În consecință, față de cele ce preced, recursul nefiind fondat urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.C. SRL împotriva încheierii de ședință din 22 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.