ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3922/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC M.C. SRL a formulat recurs împotriva

încheierii din 30 martie 2010 și a sentinței civile nr. 635/C

din

15

aprilie 2010 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5629/1/30/2009,

în contradictoriu cu pârâții – intimați Consiliul Județean Timiș, D.G.A.S.P.C. și

SC P. SA Hunedoara, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

În ședința de judecată de la

termenul din 22 iulie 2010, recurenta a invocat excepția de necompetență

funcțională a Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel

Timișoara, față de prevederile art. 287

16

și art. 286 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2010 și

a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția

de neconstituționalitate a prevederilor art. 287

16

și art. 286 alin.

(1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006.

În motivarea cererii, recurenta

arată că a solicitat și nulitatea contractului de achiziții, dispozițiile art. 287

16

și art. 286 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006 impun trimiterea

cauzei la Secția comercială a Curții de Apel Timișoara.

Recurenta mai invocă, în baza art. 29

alin. (2) din Legea nr. 47/1992 republicată, înainte de soluționarea excepției

de necompetență funcțională, neconstituționalitatea art. 287

16

și

art. 286 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006, solicitând instanței

sesizarea conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curții

Constituționale cu judecarea acestei excepții.

Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 22 iulie 2010 a dispus respingerea excepției de necompetență a Secției de contencios administrativ și fiscal a

Curții de Apel Timișoara în soluționarea recursurilor formulate de SC M.C. SRL.

De asemenea, a dispus respingerea

cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la

neconstituționalitatea prevederilor art. 287

16

și art. 286 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2010.

Încheierea s-a pronunțat cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la

pronunțare asupra soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții

Constituționale.

Pentru a pronunța această sentință

instanța, analizând cu prioritate dispozițiile art. 137 C. proc. civ. a

reținut, raportat la dispozițiile exprese ale art. II din O.U.G. nr. 76/2010,

că în speța de față nu sunt incidente prevederile acestui act normativ, și

anume art. 287

16

și art. 286 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006,

astfel că în litigiu competența de soluționare aparține Curții de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, astfel că va respinge excepția de

necompetență a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Referitor la sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287

16

și art. 286 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006, Curtea constată că

aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.

Examinând admisibilitatea excepției

de neconstituționalitate, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea

nr. 47/1992, Curtea constată că dispozițiile legale a căror

neconstituționalitate a fost invocată nu au fost constatate ca fiind

neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs reclamanta SC M.C. SRL.

Recurenta a susținut că în mod

netemeinic și nelegal a fost respinsă sesizarea Curții Constituționale cu

judecarea excepției de neconstituționalitate invocată, întrucât această

excepție este admisibilă, în contextul în care potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992,

instanța în fața căreia s-a ridicat o asemenea excepție este obligată numai să

cerceteze dacă s-a mai invocat o asemenea excepție și dacă este admisibilă sau

nu.

Prin cererea completatoare la

motivele de recurs recurenta a susținut că cererea de sesizare a Curții

Constituționale este admisibilă potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 întrucât:

- excepția invocată privește o lege,

ordonanță sau o dispoziție dintr-un act în vigoare, în speță, art. 287

16

și art. 286 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006;

- dispoziția respectivă nu a fost

constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții

Constituționale;

- excepția invocată are legătură cu

soluționarea cauzei, respectiv reprezintă temeiul de drept al acțiunii.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit art. 29 alin. (1) – Curtea

Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor

judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei

legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și

oricare ar fi obiectul acestuia.

La alin. (5) al acestui articol se

prevede că „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1),

(2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare

a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată cu recurs la instanța

imediat superioară…”.

În cauză, Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 287

16

și art. 286 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost

modificată prin O.U.G. nr. 76/2010, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile

dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Cu privire la recursul declarat

împotriva încheierii de ședință din 22 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte îl

apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate

și anume legătura cu fondul cauzei, pentru următoarele motive:

Dispozițiile contestate pe calea

excepției de neconstituționalitate, respectiv art. 287

16

și art. 286

alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin

O.U.G. nr. 76/2010, nu au legătură cu soluționarea recursului înregistrat pe

rolul Curții de Apel Timișoara, deoarece fondul cauzei soluționat la 30 martie

2010 este anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 76/2010.

Pe cale de consecință, în mod corect

s-a constatat de către Curtea de Apel Timișoara că nu există o legătură între

soluționarea recursului și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

287

16

și art. 286 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 34/2006,

astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2010.

În consecință, față de cele ce

preced, recursul nefiind fondat urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.C. SRL împotriva

încheierii de ședință din 22 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.