ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3954/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 153 din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC C.C.F.C.C.C. SA Prahova, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Timișoara, având ca obiect cererea de emitere a unei somații de plată, prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 339.545,57 lei, reprezentând contravaloare lucrări realizate în temeiul unui contract de achiziție publică - execuție lucrări.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale și art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, față de care competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia, în sensul trimiterii cauzei la Curtea de Apel București, competentă, în opinia recurentei, să soluționeze pricina, în conformitate cu dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Prima instanță a fost investită cu soluționarea unei cereri având ca obiect obligarea C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Timișoara, în calitate de achizitor, la plata sumei de 339.545,57 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție efectuate de reclamanta SC C.C.F.C.C.C. SA Prahova în temeiul contractului de execuție de lucrări nr. 111/471 din 05 martie 2008, încheiat de părți, având ca obiect executarea lucrării "consolidarea DN 57 Km 137+500-152+1050". Or, potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările aduse ulterior, până la data pronunțării sentinței recurate, „Procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, care se soluționează în primă instanță de către Curtea de Apel București". Cum obiectul cererii de chemare în judecată vizează etapa executării unui contract de achiziții publice iar nu procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări, în raport cu dispozițiile legale citate, Înalta Curte constată că, în cauză, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, respectiv Tribunalului Timiș,

secția de contencios administrativ și fiscal, așa cum corect a apreciat și prima instanță de judecată. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.C.F.C.C.C. SA Prahova împotriva sentinței nr. 153 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.