ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3954/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 153 din 10 iunie

2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea

Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ,

competența de soluționare

a cauzei privind

pe reclamanta SC C.C.F.C.C.C. SA

Prahova, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R.

- D.R.D.P. Timișoara, având ca obiect cererea de emitere a unei somații de

plată, prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 339.545,57 lei,

reprezentând contravaloare lucrări realizate în temeiul unui contract de

achiziție publică - execuție lucrări.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, că, în cauză, sunt aplicabile prevederile

art. 5 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr.

119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor

de plată rezultate din contracte comerciale

și art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006

privind achizițiile publice,

față de care competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios

administrativ a tribunalului în circumscripția

căruia se află sediul

autorității contractante.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, solicitând

modificarea acesteia, în sensul trimiterii cauzei la Curtea de Apel București,

competentă, în opinia

recurentei, să

soluționeze pricina, în conformitate cu dispozițiile art. 286

alin. (1)

din O.U.G. nr. 34/2006.

Examinând sentința atacată în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Prima instanță a fost investită cu

soluționarea unei cereri având ca obiect obligarea C.N.A.D.N.R.

- D.R.D.P. Timișoara, în

calitate de

achizitor, la plata sumei de 339.545,57 lei, reprezentând contravaloarea

lucrărilor de construcție efectuate de reclamanta SC C.C.F.C.C.C. SA

Prahova în temeiul contractului de execuție de

lucrări nr. 111/471 din

05 martie 2008, încheiat de părți, având ca

obiect executarea lucrării "consolidarea DN 57 Km 137+500-152+1050".

Or, potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările aduse

ulterior, până la data pronunțării sentinței recurate, „Procesele și cererile

privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru

repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și

cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea,

rezilierea sau denunțarea unilaterală a

contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către

secția de contencios administrativ și

fiscal a tribunalului în

circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cu excepția

litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente

infrastructurii de transport de interes național, care se soluționează în primă

instanță de către Curtea de Apel București".

Cum obiectul cererii de chemare în

judecată vizează etapa executării unui contract de achiziții publice iar nu

procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări, în raport cu dispozițiile

legale citate, Înalta Curte constată că, în cauză, competența materială și

teritorială de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ

și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității

contractante, respectiv Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ

și fiscal, așa cum corect a apreciat și prima instanță de judecată.

Pentru considerentele arătate,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind

temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C.C.F.C.C.C. SA Prahova împotriva sentinței nr. 153 din 10 iunie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 septembrie 2010.