ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3779/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 162 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta C.C.F.C.C. SA în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. TIMIȘOARA în favoarea Curții de Apel București. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a apreciat că litigiul este de competența Curții de apel București dat fiind faptul că solicitarea reclamantului are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 5.510.042,37 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții efectuate în baza unui contract încheiat într-o procedură de achiziții publice, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, ca și lege specială în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ și a Codului de procedură civilă. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 162 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Timișoara invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut în esență următoarele: Consideră recurenta că interpretarea instanței de fond cu privire la excepția de necompetență materială și teritorială invocată în cauză a fost eronată, fiind vorba, în principal de aplicarea normelor de drept substanțial.

Astfel, în pronunțarea sentinței recurate instanța de fond a luat în considerare prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, dar a interpretat eronat aceste dispoziții, în condițiile în care litigiul nu are ca obiect procedura de atribuire a contractului, ci are ca obiect executarea contractului de achiziție publică deja încheiat. Față de aceste dispoziții legale având în vedere obiectul cererii privind executarea unui contract de achiziții publice, prin emiterea unei hotărâri pentru executarea unei obligații de plată rezultând dintr-un contract de achiziții, consideră recurenta că litigiul nu este de competența Curții de Apel București, ci aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, respectiv Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ.

3. Hotărârea instanței de recurs Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentului pârât, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat, în considerarea celor în continuare arătate. Instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri având ca obiect obligarea C.N.A.D.N.R. S.A. – D.R.D.P. Timișoara, în calitate de achizitor, la plata sumei de 5.510.042,37 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție efectuate de C.C.F.C. SA în temeiul contractului de execuție de lucrări nr. 111/471 din 05 martie 2008, încheiat de părți, având ca obiect executarea lucrării „consolidarea DN 57 Km 137 + 500-152 + 1050”.

Potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare „procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, care se soluționează în primă instanță de către Curtea de Apel București”.

Față de aceste dispoziții legale și având în vedere că obiectul cererii formulate de reclamantă vizează executarea unui contract de achiziții publice, Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 286 alin. (1), teza I din O.U.G. nr. 34/2006 așa încât litigiul cade în competența materială și teritorială a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, respectiv Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale atunci când a apreciat că fiind vorba de executarea unui contract având ca obiect atribuirea unor lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de apel București, în baza art. 286 alin. (1) teza finală, în condițiile în care excepția instituită de art. 286 alin (1), teza finală din O.U.G. nr. 34/2006 vizează exclusiv procedura atribuirii de servicii sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național. Prin urmare, văzând dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 și având în vedere că normele de competență materială sunt de ordine publică iar excepțiile sunt de strictă interpretare, Înalta Curte constată că în mod nelegal instanța de fond a extins norma de competență materială și la litigiile privind executarea contractelor de achiziție publică având ca obiect lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va admite recursul declarat în cauză, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. TIMIȘOARA împotriva sentinței nr. 162 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.