ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.10.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4574/2010

HOTĂRÂRE
27.10.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4574/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința nr. 27 din

08 februarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.N.A.D.N.R.,

a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția contencios

administrativ.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că solicitările reclamantului U.A. pot

fi rezolvate de către Consiliul Județean Dâmbovița, respectiv consiliile locale

pârâte, deoarece în ceea ce privește drumurile județene, cum sunt cele pentru care

se solicită instituirea de restricții de circulație, administrarea revine consiliilor

județene, conform art. 22 din O.U.G. nr. 43/1997.

Aplicând dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 corelate cu cele ale art. 2 lit. b) C.

proc. civ., Curtea de Apel Pitești a concluzionat în sensul că soluționarea cauzei

revine în competența Tribunalului Dâmbovița, secția comntencios administrativ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul U.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Înalta Curte de Casație

și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, a constatat că recurentul

nu a respectat dispozițiile art. 303 C. proc. civ., situație în care va aplica sancțiunea

prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ. și va constata nulitatea recursului

declarat.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs

sau înăuntrul termenului de recurs, iar dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc.

civ. prevăd faptul că dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii

se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Înalta Curte, verificând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege în termenul

arătat, depunând motivele de recurs la data de 01 martie 2010, data pronunțării

sentinței fiind 08 februarie 2010.

În aceste condiții, Înalta

Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în

termenul defipt de lege.

Văzând dispozițiile

art. 302

1

și art. 303 C. proc. civ. raportate la art. 158 alin. (3),

art. 101 și art. 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 5 zile de la pronunțare

pentru depunerea motivelor de recurs, precum și modalitatea de calcul a termenului,

s-a constatat faptul că recurentul nu a respectat dispozițiile procedurale prevăzute

de lege.

În conformitate cu dispozițiile

art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii

să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația

să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite

de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor

art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât recurentul nu

a respectat dispozițiile mai sus arătate, Înalta Curte, văzând dispozițiile

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

Constată nul recursul

formulat de U.A., împotriva sentinței nr. 27 din 08 februarie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2696/2010
a precizat faptul că această cerere a fost dedusă și în fața instanței de contencios administrativ în prezenta cauză. Prima instanță a apreciat că reclamanta nu a fost vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, î
ÎCCJ 2010-01-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 29 CC din 1 iulie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios admi
ÎCCJ 2013-04-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4924/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 67 CC din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit în favoare
ÎCCJ 2010-04-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2285/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 471 din 15 octombrie 2009 a Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă e
ÎCCJ 2007-10-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3885/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 43300 din 20 noiembrie 2006, Judecătoria Târgoviște a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de
Sursă